Intr-un articol de exceptie, publicat in Corriere della Sera si semnat de Profesorul Alberto Alesina de la Harvard, reputat economist si autorul unor carti fundamentale in economia moderna si in special o importanta carte in care avertiza in fata evenimentelor cu care ne confruntam astazi. Cartea o recomand tuturor celor care doresc sa inteleaga ce se intampla si care a fost publicata de MIT in 2006, sub numele “The Future of Europe: Reform or Decline” (Viitorul Europei: Reforma sau declin) este oracolul vremurilor in care traim.
In articolul “In cerca di leader” (In cautarea conducator) scrie distinsul profesor: După Marea Recesiune din 2008-2009, ar fi trebuit să ne aşteptăm la două lucruri de la liderii occidentali […] în primul rând, să recunoască gravitatea situaţiei şi să dovedească că ştiu şi vor să înfrunte problemele în urgenţă, nu să le împingă pe mai târziu. În al doilea rând, abilitatea de a pune deoparte contrastele şi interesele partizane în numele binelui comun. Clasa politică occidentală a eşuat în ambele privinţe şi va rămâne în istorie drept una dintre cele mai proaste generaţii de politicieni de după război“.
Economistul italian-american reproşează claselor politice europeană şi americană o lipsă flagrantă de viziune pe termen lung: în Europa, acum un an, ar fi trebuit să rezolvăm într-un fel sau altul, dar radical, criza din Grecia, printr-un faliment sau printr-o salvare completă. Dar (aşa-zişii) lideri europeni s-au sfâşiat în discuţii care n-au servit la nimic, în afară de a conduce pieţele în haos.
Adevărata criză fiscală este tsunami-ul provocat de îmbătrânirea populaţiei. Politicienii discută oare despre ea? Bineînţeles că nu, seniorii sunt o sursă esenţială de voturi, în timp ce generaţiile viitoare nu votează, şi deci nu contează pentru aceşti conducători mediocri, care vor rămâne în istorie drept cei care nu au fost la înălţimea problemelor grave şi complexe pe care le-am înfruntat. În Europa, liderii ţărilor cu risc n-au găsit nimic mai bun de făcut decât să-i acuze pe germani, pentru a-şi ascunde slăbiciunile. Francezii au exploatat acest sentiment, dar datoria publică franceză este atât de mare încât mai devreme sau mai târziu pieţele îşi vor da şi ele seama. Cancelarul german Angela Merkel a demonstrat că nu înţelege mare lucru din pieţele financiare, iar poziţiile ei schimbătoare nu au fost de folos.
Pe scurt, conchide Alesina, “daţi-ni-i înapoi pe De Gasperi, Thatcher, Reagan, Clinton, Blair şi Kohl înainte de a fi prea târziu!”
Bibliografie, citate si note:
The Future of Europe: Reform or Decline
In cerca di leader
Are there any leaders out there?
Actualităţi Europene 
carmen
10/08/2011
Nu cumva politicile laissez faire si dereglementarea pietelor au continut germenii crizei de astazi? Cine sunt parintii spirituali ai acestui tip de economie nu cumva Reagan si Thatcher? Singura afirmatie cu care sunt de acord este cea referitoare la absenta unor leaderi vizionari . Exista un decalaj enorm intre personajele politice construite de campaniile electorale si substanta acestor personaje. Pe de alta parte, trebuie sa fim realisti, chiar si leaderii care inteleg asteptarile generatiilor pe care le reprezinta, deindata ce castiga alegerile devin captivi ai sistemului, exemplul Obama.
Theophyle
10/08/2011
Stimata Carmen,
daca Reagan nu ar fi existat, discutia dintre noi nu ar fi avut loc 🙂 Poate exista un decalaj, un singur lucru este sigur – modul de rezolvare a problemelor a actualilor lideri este deficient si lipsit de solidaritate, lucru despre care nu se poate vorbi referitori la liderii mentionati in articol. Fara Kohl si sustinerea de care a avut parte nu ar fi existat astazi Germania “mare” si dna Merkel arfi continuat sa fie o profesoara de fizica in RDG.
Cunosc sistemul american prea bine pentru a afirma ca “sistemul” este PRESEDINTELE si faptul ca Obama a fost parasit de 7 consilieri principali in mai putin de 2 ani indica faptul ca el este incapabil, nu ca ar fi prizonierul cuiva.
Doina Popescu-Brăila
10/08/2011
Şi Renate Weber, Pleşu, Adriana Săftoiu au demisionat de la Cotroceni. Temperamentul piratului ori nepotrivire de caracter, mi-am zis… 😛
Theophyle
11/08/2011
Salut Doina 🙂
Lucrurile merg de obicei conform unei grile care stabileste succesul “operatiunii” de consiliere:
1. Consiliatul si consilerul trebuie sa aiba o agenda comuna.
2. Consiliatul si consilierul trebuie sa cunoasca nevoile si activitatea respectiva.
3. Consilierul trebuie sa inteleaga ca el nu decide ci consiliatul este decizionalul.
4. Trebuie sa existe incredere intre cei doi.
5. Respectivii trebuie sa stie sa lucreze ca o echipa.
Doina Popescu-Brăila
11/08/2011
Cum se spune pe la noi, cei doi trebuie să tragă la aceeaşi căruţă. 😀
Ștefan A.
11/08/2011
Salut 🙂
Cred ca pina la urma vom fi obligati sa intram in politica . impreuna dar si cu altii 😆
Doina Popescu-Brăila
11/08/2011
Stimate domnule Ştefan A, în politică s-au îmbulzit mulţi şi s-or mai îmbulzi şi de azi înainte dar blogurile lui Theophile nu le poate scrie nimeni altcineva. 😛
Dacă se ia şi domnia sa cu treburile politice rămânem orfani în blogosferă… 😀