Au romanii talentul de a se alatura sindrofiilor la sfarsitul lor. Citind stirile de dimineata (27/4/2011), nu este greu sa aflam care este tendinta si optiunile partenerilor europeni in fata valului de emigranti din Magrebul eliberat si proaspat democratizat. Dupa ce au terminat cu democratizarea si eliberarea de sub dictaturile sub care au trait decenii, cei eliberati au preferat sa ia drumul pribegiei Europene, afland extrem de repede cum sta treaba cu noile democratii in statele lor. Conform datelor din Italia, deja 20 de mii de emigranti bat la portile Europei, dupa ce au “cucerit” de facto insula Lampedusa.
Dupa ce italienii au hotarat sa acorde permise de şedere temporară emigranţilor, permiţându-le astfel să călătorească în spaţiul Schengen, Parisul a restabilit controalele la frontiera cu Italia pentru a-i bloca pe cei care planificau să migreze spre prieteni sau rude din Franţa; nu trebuie uitat ca si Tunisia si Egiptul sunt membre ale “Francofonieiei.” Acest nou flux de emigranti a cauzat o mini-criză diplomatică, pe care Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi au încercat să o dezamorseze intalnindu-se ieri.
Scrie tabloidul francez La Tribune: Totul a început la Roma, cu tratatul fondator din 1957, care garanta cele patru libertăţi europene: circulaţie fără obstacole a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor. Şi tot la Roma începe acum destrămarea operei comune a două generaţii de europeni, întâlnirea dintre Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi ar trebui să reprezinte repunerea în cauză a acordurilor Schengen şi subliniază reapariţia spectaculoasă a naţionalismului economic, pe ambele părţi ale Alpilor. Desigur, imigraţia ilegală este o adevărată problemă: sosirea imigranţilor clandestini penalizează societăţile care pătimesc de fapt, începând cu înşişi imigranţii legali. Dar această insistenţă de a o trata apărând graniţele naţionale şi nu cele europene este un semn al vremurilor. După criza euro, care ar putea duce la un dezastru financiar major, acum piaţa unică este cea pusă la grea încercare. Ce fiasco!”
Nici Libération (stânga) nu pierde şansa de a menţiona: “Libera circulaţie în Uniune reprezintă, la un alt nivel decât euro-ul sau programul de schimb universitar Erasmus, una dintre aceste revoluţii care au transformat profund vieţile a zeci de milioane de oameni, care acum vin şi pleacă fără paşaport sau viză. Dovada că Europa, câteodată monstru birocratic, ştie şi să mărească substanţial libertăţile şi să transforme ceea ce a fost cândva o utopie în noi drepturi pentru cetăţenii statelor membre. Şi aici se află sensul spaţiului Schengen: un progres istoric şi democratic, rămas în gâtul naţionaliştilor şi oportuniştilor de toate culorile care visau să recupereze cu prima ocazie atributele fostei suveranităţi ale statelor naţiune“.
Singurii caştigatori politici din aceasta situaţie sunt în Franţa Frontul Naţional (FN), a cărui popularitate ameninţă realegerea lui Sarkozy în 2012, şi în Italia de către Liga Nordului, membru cheie al majorităţii lui Berlusconi.
Este mai mult decat clar ca tarile din Estul Europei, care au aderat la Schengen si cele care doresc aderarea sunt principalele victime ale noilor masuri restrictive in spatiul Schengen.
Cred ca Laurentiu Mihu scrie corect astazi in Romania Libera: Ambiţiile vechi ale Franţei, de prim-solist pe scena politică şi militară a lumii, nu au devoalat nicicând mai bine ca acum frustrările pe care i le-a generat în ultimele decenii lipsa păstrării unei proporţii corecte între ceea ce şi-a dorit şi ceea ce a putut Parisul după al doilea război mondial. Tocmai de aceea, pe lângă soarta autocraţilor din nordul Africii şi ceea ce va urma din punct de vedere politic în regiune, foarte interesante sunt undele de şoc pe care instabilitatea din zonă le propagă dincolo de Mediterană, în mult mai civilizata Europă. În ultimii doi ani, două fenomene, oarecum interconectate, au pus marile capitale din vestul acestui continent în faţa a două dintre cele mai delicate provocări.
Conclude jurnalistul: Dar dacă îndemnul lansat de Elysée, privind relativizarea spaţiului Schengen, va avea ecouri pozitive şi în alte state, atunci Europa va încremeni cu totul în proiect. Coroborat acest lucru cu modul în care se profilează viitorul apropiat, bătrânul continent are toate şansele să se transforme cel mult într-un pensionar capiricios al scenei internaţionale.
Romania a cheltuit aproape 2 miliarde de euro pentru a intra in acest spatiu, care probabil se va disipa sau se va diminua foarte curand. Mare pacat este ca o mare parte din aceasta suma revine firmelor franceze, care ne-au administrat o lectie despre ce NU trebuia sa facem – adica sa-i lasam pe francezi la mama lor si sa ne vedem de alte surse, cel putin deocamdata.
Fara indoiala, Nicoleon este unul dintre cei mai mizerabili Presedinti ai Frantei de la Petain incoace.
Articolul a fost postat pe si pe Politeia
Actualităţi Europene 
Posted on 27/04/2011 by Theophyle
0