Modul modul de viaţă european va fi scandinav sau german?

Posted on 29/05/2011 by

3


În ultimii douăzeci de ani, ceea ce noi numim “modelul scandinav” a inspirat mai mult sau mai puţin politicile sociale din câteva ţări (Belgia, Franţa, Germania …), fără totuşi ca acestea să reuşească să recreeze “paradisul” suedez. În Suedia, rata de ocupare a forţei de muncă era de 73% înainte de criză, dincolo de 70%, obiectivul stabilit la Lisabona în 2000. 71.5% dintre femei exercită o activitate profesională, faţă de numai una din două în Belgia sau Franta. Cu adevarat de invidiat.

Transplantarea  modelului scandinav pe politicile sociale din statele membre a fost pur şi simplu imposibilă. Pentru că, acest sistem necesită mari cheltuieli sociale, asociate de multe ţări cu performanţe economice diminuate. Banii investiţi în social defavorizează sectorul învăţământului, de resursele necesare pentru a instrui muncitori calificaţi, cei care nu rămân şomeri. Nu e deci util de a încerca modelul de exemplu în Marea Britanie, unde legile pieţii au prioritate faţă de statul bunăstării. Sau în majoritatea noilor state membre, pentru care acest sistem este prea scump. Modelul scandinav îşi are un preţ scump – o fiscalitate deosebit de ridicată, lucru aproape imposibil in “noua Europa”. O fiscalitate de gen scandinav ar alunga investitori si ar impiedica investitiile in economiile est-europene care au cel mai inalt potential de crestere in toata Uniunea Europeana.

Germania este cel mai mare exportator din lume (48% din PIB) şi cea mai competitivă economie: când comerţul mondial va fi ieşit total din criză, se vor relua in totalitate exporturile sale şi, în acelaşi timp, locurile de muncă în întreprinderi, care sunt viabile. Sistemul german a fost radical flexibilizat de la începutul anilor 2000, cu Agenda 2010 a coaliţiei condusă de Gerhard Schröder, apoi continuat de către Angela Merkel. Tendinta clara care indica deci importanţa de a menţine o continuitate între două politici economice, indiferent ca una a fost de centru-stanga si cealalta de centru-dreapta.

O reformă multiplă a pieţii locurilor de muncă in Germania a fost lansată, cu sacrificii inevitabile negociate de către reformele Hartz, şi nu numai pe costurile concedierilor: ziua de lucru, munca independentă, mini-munci (ore redus in intreprinderi cu probleme), durata indemnizării de şomaj, moderarea salariilor, creşterea vârstei de pensionare, partea asigurării medicale în cheltuielile de sănătate. Reformele Hartz au permis Germaniei să-şi recâştige competitivitatea pierdută (10 puncte faţă de zona euro, 17 faţă de SUA, 24 faţă de Spania) şi poziţia de prim exportator mondial. Au permis de asemenea înfiinţarea unei reţele de oficii de forţă de muncă (publice şi private, la nivel federal şi regional) extrem de eficientă.

Trebuie sa fi orb ca sa nu vezi ca Uniunea Europeana cu varful de lancie, Zona Euro  se află într-un impas major. De multi ani de zile, politicienii europeni, in special cei din occident,  câştigă alegerile cu promisiuni de locuri de muncă şi salarii ridicate, de locuinţe accesibile, de vacanţe mai lungi şi o viaţă fara fără riscuri majore. Într-una dintre primele sale declaraţii publice, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy (la inceputul anului 2010), a spus că Uniunea trebuia să-şi menţină modul de viaţă european, ca şi cum nu ar fi fost conştient că acest lucru reprezintă pentru Europa drumul cel mai scurt spre un dezastru economic. Modul de viaţă european este adesea un imn leneviei şi dispreţul pentru capitalism. Dar este şi convingerea larg răspândită că statul va fi mereu acolo pentru a da o mână de ajutor la vremuri grele. În acest fel Europa vrea să concureze cu China, cu India sau cu Brazilia? Nu, serios!

Advertisements