Săptămâna Presei Europene / 22-28 Mai –2011

Posted on 29/05/2011 by

3


Germania. “Verzii depăşesc creştin-democraţii” la alegerile regionale din landul Brema (nord, Brema fiind unul dintre cele trei oraşe-stat cu statut de land din Germania, alături de Berlin şi Hamburg), titrează Süddeutsche Zeitung, punând pe prima pagină fotografia candidatei verzi, Karoline Linnert, triumfătoare. Dacă social-democraţii din SPD, la putere de 66 de ani, au câştigat alegerile din land cu 38.3 % din voturi, verzii sunt cei care, sosiţi pe locul doi (22.9 % din voci), atrag toată atenţia. Ei au reuşit în premieră în timpul unui scrutin regional să-i devanseze pe creştin-democraţii (CDU) Angelei Merkel (20.6 %). Pentru prima oară într-un scrutin regional german, vârsta minimă de votare a fost coborâtă la 16 ani, însă acest lucru nu a mai fost suficient pentru a şterge scăderea ratei de participare: cu doar 53.6 %, a fost cel mai slab din toată istoria landului. “Pentru a reuşi atragerea [unor alegători atât de tineri], era nevoie de o schimbare în perspectivă, ceea ce nu era cazul în Brema”, comentează Die Tagesspiegel.

Franta. Înaltă tensiune.  “Săptămână sub înaltă tensiune pentru planeta finanţelor”, titrează La Tribune, cu trei mari evenimente în aşteptare. În ceea ce priveşte criza datoriei publice, în acest 23 mai Atena ar trebui să facă public noul său plan pentru a scăpa de o restructurare a datoriei sale, în timp ce Italia se află sub presiune din cauza publicării, sâmbătă 21 mai, a previziunilor negative pe termen mediu venite din partea Standard &Poor’s, asupra notei datoriei sale. Înspre FMI, Europa dă din coate – cu tot cu Marea Britanie – şi alcătuieşte o uniune sacră pentru nominalizarea franţuzoaicei Christine Lagarde, actual ministru de Finanţe, în postul de director general, liber după demisia lui Dominique Strauss-Kahn. În sfârşit, între 26 şi 27 mai, G8 se reuneşte la Deauville iar cotidianul economic francez subliniază divergenţele care persistă între Europa şi Statele Unite asupra politicilor care trebuie implementate pentru a ieşi din criză, deci tot atâtea “probleme” care vor marca “durabil dezbaterile asupra politicilor economice de după criză”.

Olanda. Între populişti şi ultra-religioşi. Guvernul olandez depinde de acum înainte de “un dublu sprijin”, constată  De Volkskrant a doua zi după alegerile senatoriale. De la formarea sa, în 2010, aminteşte cotidianul, majoritatea formată din coaliţia între liberali (VVD) şi creştin-democraţi (CDA) în camera deputaţilor, depinde de partidul (PVV) populistului Geert Wilders. Neobţinând decât 37 din 75 de locuri în Senat, ea are acum nevoie de protestanţii ultra-conservatori ai SGP, un partid care refuză să prezinte femei în alegeri. Primul ministru Mark Rutte “poate continua, dar va trebui să fie extrem de atent”, remarcă De Volkskrant. Căci exigenţelor PVV în materie de imigraţie şi de sănătate li se vor adăuga cele ale SGP care, de exemplu, doreşte să introducă o lege care să interzică blasfemia şi să împiedice deschiderea magazinelor duminica. Revendicări în contradicţie cu ideile liberale apărate de guvern.

Belgia. Presiunea agenţiilor de rating . De Standaard constată “reapariţia fantomei notaţiilor”. În 23 mai, agenţia Fitch a scăzut de la “stabil” la “negativ” perspectiva notei Belgiei (astăzi AA+) dacă nu va fi format în curând un nou guvern. Pentru cotidian, acest avertisment cade exact la ţanc, căci misiunea noului formator, Elio Di Rupo, începe oficial în 24 mai. “Criza politică continuă ameninţă credibilitatea” ţării, consideră De Standaard, care aminteşte că Standard & Poor’s avertizase deja Belgia la sfârşitul lui 2010, provocând “o primă undă de şoc”. “În ciuda responsabilităţii lor mizerabile în criza financiară, am putea zice mulţumesc celor care acordă note”, avansează un editorialist al jurnalului. “În aparenţă, sunt singurii capabili de a-i motiva pe ocupanţii de pe rue de la Loi [strada unde se află guvernul şi Parlamentul belgian] să se grăbească”. Autorul speră că “totuşi, cocoşul poate nu fi nevoit să cânte de trei ori. Căci dacă la toamnă situaţia politică va fi tot fără speranţă, agenţiile de rating se vor trezi de-a binelea”.

Irlanda. Obama şi strămoşii săi. “Is Fedir Linn” (“Yes we can”, “Da, putem”, în limba gaelică), titrează The Irish Independent. Cu ocazia vizitei sale de 24 de ore într-o Irlandă distrusă din punct de vedere economic, preşedintele Barack Obama a pronunţat faimosul său slogan de campanie în irlandeză “pentru a exprima un mesaj puternic de determinare şi speranţă”. În cursul acestei “zile memorabile”, potrivit termenilor acestui cotidian, preşedintele american a declarat la Dublin, în faţa a 40 000 de persoane: “Această ţară mică inspiră cele mai puternice sentimente – (…) aveţi în faţă cele mai frumoase zile. Cele mai mari triumfuri ale noastre, în America dar şi în Irlanda, sunt pentru ziua de mâine”. Preşedintele vizitase cu puţin timp înainte, în aceeaşi zi, satul său de origine, Moneygall,  în regiunea Offaly, unde “a comandat o halbă de Guiness la barul lui Ollie Haye”. La o săptămână de la vizita reginei Elisabeth, cotidianul din Dublin, purtat din nou de valuri de entuziasm, evocă “descendentul unui adolescent imigrat dintr-un mic sat irlandez, un om care personifică visul american. Orator înnăscut, el ne aminteşte că este foarte posibil ca un viitor mai bun să strălucească în faţa ochilor noştri”.

Marea Britanie. Dezbaterea judiciara este în toi. “Povestea secretă a super-injuncţiunilor”, titrează The Independent în timp ce dezbaterea continuă să agite spiritele dincolo de Canalul Mânecii asupra acestei proceduri judiciare care împiedică media să publice informaţiile clasate confidenţiale prin ordin de justiţie, ca şi de a dezvălui identitatea persoanelor care sunt privite de aceste informaţii. După dezvăluirea pe Twitter a plăţii lui Ryan Giggs, un fotbalist al Manchester United, pentru a obţine o super-injuncţiune în favoarea sa şi a împiedica astfel dezvăluirea, de către presă, a relaţiei sale extra-conjugale cu un manechin britanic, cotidianul londonez afirmă că “alte 333 de super-injuncţiunii protejând celebrităţile, copiii şi indivizii particulari au fost acordate în ultimii 5 ani”. Printre aceste cazuri, ziarul notează că “28 de bărbaţi erau acuzaţi de adulter, 9 cazuri priveau persoane condamnate pentru crimă şi care au reuşit să obţină protecţia identităţii lor” şi şapte mari întreprinderi au reuşit astfel “să împiedice publicarea anumitor informaţii asupra activităţilor lor comerciale”.

Avocaţii lui Ryan Giggs lansând deja o procedură judiciară împotriva Twitter, problema dreptului la viaţă privată versus libertatea de exepresie umple coloanele presei britanice. Într-o scrisoare adresată cotidianului The Daily Telegraph, Lord Wakeham, fostul preşedinte al Press Complaints Commission [organism regulator, care supraveghează respectul regulilor etice şi al deontologiei presei], califică valul de super-injoncţiuni ca fiind “intolerabil” şi lansează un apel la modificarea legii britanice a Drepturilor omului din 1998, care lasă “judecătorilor puterea de a decide ceea ce trebuie sau nu să ştie publicul”. Wakeham cheamă parlamentul la amendarea acestei legi pentru a limita cazurile de super-injuncţiuni “la autorităţile publice şi de stat”.

Spania. Zapatero la sfarsit de cariera. Cale liberă pentru Rubalcaba”, titrează cotidianul La Vanguardia. Ministrul de Interne va fi candidat la succesiunea primului ministru José Luis Rodriguez Zapatero, care nu se va mai prezenta în 2012. Principala sa rivală, ministrul Apărării, Carmen Chacon, “foarte rănită, renunţă la luptă” şi nu se va mai prezenta la alegerile primare ale Partidului Socialist (PSOE), deşi era sprijită de Zapatero. După o săptămână de criză în interiorul PSOE, provocată de greaua înfrângere la alegerile locale din 22 mai, Chacon este “ultima victimă politică” a lui Zapatero, consideră José Antich, directorul cotidianului La Vanguardia. Primul ministru “risca un epitaf politic de dimensiuni colosale: partidul său fracturat şi el forţat să-şi dea demisia din postul de secretar general”. Un preţ prea ridicat, “chiar şi pentru un politician care a demonstrat deja că are mai multe vieţi decât o pisică”. Acum, vice-preşedintele ministru de Interne, Alfredo Perez Rubalcaba, ar fi “singura salvare a socialiştilor” şi cel mai bine plasat pentru a-l înlocui pe Zapatero în fruntea candidaturii socialiste, trage concluzia José Antich.

Polonia. Varşovia vrea să facă afaceri cu Obama. “Obama vine pentru gaze neconvenţionale”, scrie Dziennik Gazeta Prawna în ziua în care preşedintele american ajunge la Varşovia pentru o vizită de două zile. Principalele subiecte ale convorbirilor bilaterale vor include exploatarea gazelor neconvenţionale ale Poloniei, (estimate a fi cele mai mari din Europa), cooperarea militară (detaşarea unui mic comandament al US Air Force în Polonia şi a avioanelor de luptă F-16 din 2013), şi cooperarea politică (misiunea în Afganistan). Vizita a primit o acoperire intensă, atât din partea mass-media cât şi a experţilor, aceştia crezând că este pe cale să apară o nouă deschidere a relaţiilor polonezo-americane. După ani în care polonezii au fost încântaţi de America dar şi după inevitabilele dezamăgiri (eşecul securizării concesiunilor de petrol din Irak, amânarea planurilor pentru instalarea rachetelor americane în Polonia), este timpul ca relaţiile reciproce să devină mai pragmatice. “Să vorbim despre afaceri. Despre cât de mulţi bani pot [companiile de gaz americane] să facă aici, devenind atât de ataşate Poloniei în proces încât asta ne va da garanţii mai mari decât orice altă concesie militară iluzorie”, scrie DGP în editorialul său. Potrivit cotidianului din Varşovia, doar companiile americane au tehnologia şi mijloacele pentru “a revoluţiona piaţa gazului european împreună cu polonezii şi pentru a depăşi dominaţia Gazprom”. Polska The Times, în schimb, îndeamnă Polonia “să ia atitudine” şi să-şi urmărească propriile interese, pentru că “în momentul în care va deveni destul de puternică din punct de vedere economic şi politic, Statele Unite vor veni singure spre polonezi” tratându-i “ca pe un partener important şi nu ca pe un vasal nesemnificativ”.

Germania. Salata fricii. Germania trăieşte în “frica germenilor ucigaşi”, anunţă Bild, care lansează pe prima sa pagină “o alertă asupra roşilor, castraveţilor şi a salatei”. Cinci persoane au murit deja în Nordul Germaniei, probabil din cauza castraveţilor veniţi din Spania, contaminaţi cu bacteria E.coli, care provoacă grave tulburări digestive. “Salata trecea ca fiind sănătoasă, bogată în vitamine şi bună pentru linie. Şi iată: Germania se goleşte de foi ca niciodată până acum, se sperie cotidianul.Toată lumea e speriată de ideea că s-ar putea contamina cu germenul ororii EHEC, nimeni nu mai mănâncă legume proaspete”. Bild se îngrijorează şi de consecinţele pentru agricultorii nemţi, obligaţi să se debaraseze de tone de salate şi roşii, chiar dacă nu se ştie încă nimic concret despre cum au fost contaminate, în Spania sau în timpul transportului în Germania.

Nota: Unele traduceri sunt preluate din limbile engleza, francez, germana de pe siturile ziarelor sau din portalul Press Europe si / sau  New Europe

Advertisements