Balcanii: mitologia Iugo-nostalgiei

Posted on 06/06/2011 by

6


Probabil ca nu as fi scris acest articol daca nu ar fi fost meciul de fotbal intre selectionatele Romaniei si ale Bosniei. Focoasele acestui articol l-au reprezentat plancartele unora din suporterii selectionatei romanesti. Probabil ca aveau o socoteala de inchis cu bosniacii veniti in Romania, dupa meciul in care galeria romaneasca a fost cam ofilita in primul meci la Zenica (Bosnia), cand romanii au pierdut cu 2-1 dupa ce au condus cu 1-0. Scandarile “ţiganii, ţiganii!” de la Zenica au fost transformate la Bucuresti in lozincile “Bosniacii sunt oameni fără ţară” şi un banner cu mesajul “Free Mladici“.  Preluand filmul meciului lucrurile au aratat cam asa:

În minutul 48 partida a fost întreruptă, după ce suporterii dinamovişti aflaţi la Tribuna a II-a au afişat un banner pe care scria în limba sârbă “Bosniacii sunt oameni fără ţară” şi au scos din nou bannerul cu mesajul “Free Mladici“, moment în care fanii bosniaci au început să rupă scaunele şi să arunce cu ele în teren. Meciul a fost reluat după două minute de întrerupere, cu minge de arbitru. În repriza a doua, fanii dinamovişti au mai afişat un banner scris în sârbă: “Ţiganii strigă ţiganii“. (aici)

Scos din context? Niste resentimente ale unor huligani? Eu zic ca nu numai. Eu zic ca ceea ce s-a intamplat sunt chiar sentimentele unor cetateni care reprezinta o parte substantiala a opiniei publice romanesti.

Fara indoiala, natiunile care au alcatuit fosta Iugoslavie sunt un subiect extrem de delicat pentru Europa si implicit pentru noi romanii.   Senzatia pe care o poate capata un analist cu aptitudini literare scriind despre Balcani este asemanatoare cu cea care poate descrie viata la poalele Vezuviului. Si la Napoli se traieste destul de bine si totusi undeva, pe fundalul constientului colectiv, este clar ca va veni intr-o zi si rabufnirea catastrofala a acestui vulcan devastator.    Cam asta ar trebui sa fie si opinia celor care gandesc cu cativa ani inainte, daca mai sunt multi din acest soi si daca acestia poseda o oarecare influenta decizionala. In primul rand ar trebui, ca de obicei, spulberate cateva mituri pe care le-am adoptat candva in trecut si pe care le perpetuam in timp, ca ipoteze care nici macar nu trebuie analizate:

1. Serbia este un stat prieten si sârbii sunt aliatii romanilor. Gresit! In majoritatea cazurilor, sârbii nu sunt si nu au fost prietenii romanilor si nici aliatii Romaniei.
2. Mult mai mult decat bulgarii, sârbii percep slavii si percep Rusia ca liderul pan-slavismului balcanic. Singurul stat tratat de serbi cu sentimente de amicitie si alianta “de sange” este Rusia.
3. Situatia romanilor din Timoc este asemanatoare cu cea a romanilor din Ucraina, poate si mai complicata, avand in vedere ca asupra unora s-au facut si se fac presiuni de asimilare mult mai agresive decat cele care au avut loc in Ucraina.
4. Serbia nu si-a retras niciodata optiunile revendicarii Banatului romanesc, dimpotriva le-a accentuat dupa “conflictul iugoslav”.
5. Relatiile Romaniei cu Croatia  pot fi mult mai benefice decat cele cu Serbia. Croatia fiind catolica si Serbia ortodoxa – nu au nici un fel de influenta, decat una de retorica ieftina si fara o baza factuala. Atitudinea BOS (Biserica Ortodoxa a Serbiei) fata de romanii din Timoc este la fel de conflictuala ca cea a Bisericii Ruse in Moldova.
6. Bosnia si Hertegovina si Kosovo sunt entitati care vor “costa” enorm Europa si implicit si Romania. Aici este vorba nu numai de sutele de milioane de euro care intretin de facto aceste entitati, ci de procesul de islamizare extremist, care este impins sub carpeta de decidentii europeni, care cunosc realitatile din aceste doua regiuni.

Intr-un articol urmator vom analiza “Stranierii in Balcani”.

Advertisements