În Europa: 14 Iunie 2011

Posted on 14/06/2011 by

1


UE sărbătoreşte azi împlinirea a 26 de ani de la înfiinţarea spaţiului Schengen. UE va sărbători marţi 26 de ani de la înfiinţarea spaţiului Schengen fără control frontiere, la aproape o săptămână după ce a amânat pe termen nedefinit aderarea României şi Bulgariei. ntr-un comunicat publicat luni de Comisia Europeană pe site-ul său de Internet, comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, prezintă beneficiile acestui spaţiu fără control la frontiere, care s-a extins de la cinci ţări iniţial, la 25 în prezent (toţi membrii UE cu excepţia României, Bulgariei, Ciprului, Marii Britanii şi Irlandei – ultimele două optând să nu adere la această zonă, cărora li s-au alăturat Norvegia, Islanda şi Elveţia). “Crearea spaţiului Schengen este una dintre achiziţiile cele mai tangibile, mai populare şi mai de succes ale Uniunii Europene şi, dacă va fi necesar, va trebui să găsim modalităţi să îl îmbunătăţim”, a declarat Malmström. Ea a subliniat responsabilitatea ţărilor de a-şi proteja graniţele externe în numele celorlalte state membre Schengen, salutând activitatea “excelentă” a agenţiei Frontex. “Evenimentele recente au arătat necesitatea unei guvernanţe europene solide a Schegen, pentru a fi siguri că normele sunt decise şi implementate corect şi echitabil în toată zona Schengen”, a continuat ea.  La sfârşitul săptămânii trecute, Consiliul UE a decis că România şi Bulgaria trebuie să mai aştepte până la aderarea la Schengen, deşi amândouă au îndeplinit cerinţele tehnice. State membre ca Olanda, Franţa şi Germania şi-au exprimat îngrijorarea în privinţa corupţiei şi crimei organizate din Bulgaria şi România şi au făcut legătura între aceste două probleme şi aderarea la Schengen. Mediafax.

Silvio Berlusconi îşi recunoaşte înfrângerea la “toate temele” referendumului din Italia. “Pare clar că voinţa italienilor este netă în privinţa tuturor temelor supuse votului”, a declarat Il Cavaliere într-un comunicat al serviciilor sale. Potrivit rezultatelor încă parţiale ale Ministerului de Interne, majoritatea zdrobitoare a italienilor, între 95 şi 96 la sută, au votat în favoarea referendumului, pentru abrogarea legilor Guvernului lui Berlusconi în aceste domenii. El a apreciat că “Guvernul şi Parlamentul au datoria să accepte pe deplin răspunsurile date la referendum” privind energia nucleară, imunitatea sa juridică şi privatizarea apei (administrare şi tarife). Berlusconi a recunoscut că participarea mare la referendum, cu o rată de 57 la sută, mult superioară cvorumului (50 la sută plus 1), “demonstrează o voinţă de participare a cetăţenilor la deciziile privind viitorul care nu poate fi ignorată”.Mediafax.

S&P retrogradează Grecia, spune că ar putea intra în incapacitate de plată. Grecia a devenit luni ţara cu cel mai mic rating de credit din lume după ce Standard&Poor’s a retrogradat-o cu trei trepte, afirmând că agenţia ar putea lua în considerare o restructurare a datoriilor ca pe o incapacitate de plată. O restructurare a datoriei Greciei – fie cu un swap cu obligaţiuni sau prin extinderea scadenţei pe obligaţiunile existente – pare tot mai probabil a fi impusă de factorii de decizie europeni ca un mijloc de a împărţi povara crizei Greciei cu sectorul privat, a declarat S&P într-un comunicat. “În opinia noastră, orice astfel de tranzacţii ar putea fi în condiţii mai puţin favorabile decât ca datoria să fie refinanţată, şi noi, la rândul nostru, le vom vedea ca pe un de facto default (incapacitate de plată n.r.) în conformitate cu criteriile publicate de Standard&Poor’s”, a adăugat agenţia. Într-un astfel de caz, adaugă S&P, ratingul de credit al Greciei ar putea fi coborât la “selective default”, sau SD, în timp ce ratingurile privind instrumentele de credit ale ţării ar fi tăiate la D. S&P a tăiat ratingul suveran de credit pe termen lung al Greciei la CCC, doar la patru trepte de default, de la B. Cu toate acestea, perspectiva de rating pe termen lung rămâne negativă, un semn că o altă retrogradare este probabilă în următoarele 12 până la 18 luni. Agerpres

Ambasadorul rus la Chişinău este pasibil de a fi expulzat. Diplomaţia de la Chişinăul şi Moscova se duelează prin comunicate oficiale şi declaraţii tăioase. Motivul pare a fi reuniunea din 21 iuniela care ar urma să fie deblocate negocierile în problema transnistreană. Pe de altă parte, relaţiile Chişinăului cu Washingtonul sunt mai bune ca niciodată, iar aceasta amplifică nemulţumirea Moscovei. La trei zile după alegerile locale generale din 5 iunie, din Republica Moldova, Ministerul rus de Externe a difuzat un comentariu în care a criticat activitatea Comisiei Electorale Centrale de la Chişinău, precum şi a observatorilor internaţionali din partea OSCE. În comentariul citat, partea rusă îşi exprima nedumerirea în legătură cu fluctuaţia scorului electoral în defavoarea candidatului comunist la Primăria Chişinăului, Igor Dodon. Iar observatorilor OSCE li se reproşa că nu au sesizat neregulile din ziua alegerilor.  A urmat reacţia oficială a diplomaţiei moldovene. Chişinăul a îndemnat autorităţile de la Moscova să ţină cont “de fapte concrete şi documentate, oficiale în aprecierile lor, pentru a evita situaţiile când aceste declaraţii pot fi interpretate ca imixtiune în treburile interne ale unui stat sau încercări de susţinere făţişă a unui candidat electoral”. Ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, i-a replicat indirect omologului său rus prin intermediul presei române, în timpul recentei vizite efectuate la Bucureşti. El a declarat că „Moldova respinge orice scenariu de federalizare” şi a precizat că, în luna martie, când a fost în vizită la Moscova, omologul său rus, Serghei Lavrov, a vorbit despre “o ţară unică” şi nu a abordat problema federalizării. Ultima picătură de acid în relaţiile moldo-ruse a curs vineri, în timpul recepţiei oferite de ambasadorul rus la Chişinău, Valerii Kuzmin, cu ocazia Zilei Independenţei Rusiei. El l-a invitat să ţină un discurs pe aşa-numitul „ministru de externe al Transnistriei”, Vladimir Iastrebceak, şi l-a prezentat ca „şef al diplomaţiei transnistrene”. În semn de protest diplomaţii moldoveni invitaţi la eveniment au părăsit recepţia, iar gestul lor a fost urmat si de către diplomaţii americani şi cei ai UE. Deutsche Welle.

Tentaţia totalitară din spatele “miracolului turc”. În Turcia, premierul Recep Tayyip Erdogan, marele câştigător al alegerilor parlamentare de duminică va trebui totuşi să negocieze cu Opoziţia şi să ţină cont de votul kurzilor, pentru a-şi duce la bun sfârşit reformele. Unele dintre acestea sunt considerate contrare democraţiei. “Voi proteja stilul de viaţă, credinţele şi valorile celor care au votat pentru mine, dar şi ale celor care au votat împotriva mea”. Iată o frază pronunţată de Recep Tayyip Erdogan, şef al unei mişcări islamiste moderate, care a reuşit cu adevărat un miracol, altfel spus să adopte odată cu liberalismul şi modernitatea şi o parte din principiile democraţiei de tip european. Islamiştii moderaţi au mai reuşit să transforme Turcia într-o economie puternică, a 16-a pe plan mondial şi a şasea din Europa. Dacă în urmă cu un deceniu, turcii plecau masiv să caute de lucru în Germania sau în alte ţări europene, astăzi fenomenul s-a inversat, tineri europeni se duc în Turcia în căutare de oportunităţi, dat fiind că anul trecut, ritmul de creştere în această ţară a atins procentul de invidiat de 9%. Premierul turc este glorificat de oamenii săi cu titlul de “lider al Orientului Mijlociu”. Este adevărat şi faptul – scrie de exemplu ziarul Le Monde – că “modelul turc” a devenit unul atractiv pentru regiune… Este însă Recep Tayyip Erdogan un adevărat democrat? Opoziţia din Turcia îl acuză că pregăteşte o modificare constituţională pentru instituirea unui regim prezidenţial puternic, de tip american. Şi că în acest viitor sistem el ar intenţiona să joace rolul pe care l-a jucat Vladimir Putin în Rusia. Sigur, progresele înregistrate de Turcia pe plan economic sunt spectaculoase şi chiar pe planul vieţii politice, dacă ţinem cont de exemplu că în noul Parlament, numărul deputaţilor femei a crescut de la 50 la 78. Există însă această întrebare, pe care şi-o pune şi ziarul Le Monde: dacă nu cumva în spatele “modelului” turc se ascunde o tentaţie autoritară, dat fiind că democratizarea nu ţine chiar pasul cu dezvoltarea economică. RFI.

Advertisements