Nu brusc dar iminent!

Posted on 21/06/2011 by

3


Trebuie sa recunosc ca nu sunt mare adept al saptamanalului german Der Spiegel. O publicatie de multe ori vulgara, de alte ori scandaloasa, de cele mai multe ori controversata si totusi care reprezinta cu o mare fidelitate opiniile germanului mediu, cel care munceste si isi plateste taxele cu rigoarea cunoscuta.  Asa cum este caracterizat, faimos pentru propriul lui jargon jurnalistic, adeseori insolent, “Oglinda” (Der Spiegel) are un tiraj  de peste un  milion de copii (in print)  saptamanal. In acelasi timp, Spiegel Online este cel mai important site de informaţie din Germania, care are propria redacţie, cu o linie editorială mai inteligenta decât versiunea tiparita, cu articole mai serioase. Der Spiegel are şi o versiune internaţională în limba engleză, care reia cele mai bune articole din revistă, dar include şi propriile sale rubrici. Iar în video, Spiegel TV propune patru flash-uri de informaţii pe zi în limba germană.

Articolul de fond al zilei de ieri (saptamanalul este scos la vanzare in zilele de luni, desi poate fi gasit si duminica) este un rechizitoriu fulminant impotriva monedei unice, “acuzata” de toate relele posibile si imposibile ale situatiei economice existente astazi in Europa.

Articolul acuza ca de 4 luni politicienii statelor din zona euro decid adoptarea pe bandă rulantă a pachetelor de ajutor financiar, se întâlnesc în summit-uri febrile, se luptă pentru compromisuri leneşe şi măresc riscurile, care iau dimensiuni gigantice. Respectivii politicieni sunt acuzati ca ocolesc constatarea simplă că aşa nu se mai poate. Vechiul euro, aşa cum era gândit, nu mai există, iar Uniunea monetară europeană nu funcţionează si este nevoie de un plan B.

Continua Der Spiegel sa aminteasca ca aceasta criza a datoriilor suverane a măturat deja două guverne în Irlanda şi Portugalia. Ar putea urma cel spaniol şi cel grec. Şi chiar şi cel german nu sta prea bine. O ruptură traversează continentul, între cei care au nevoie de tot mai mulţi bani şi cei care trebuie să-i plătească. Frustraţi, grecii se plâng de germani, germanii de greci, portughezi, spanioli şi italieni.

Proiectul politic pacifist al Uniunii europene, continua cotidianul, este ameninţat cu deraierea într-o ceartă a popoarelor pe teme economice. Moneda euro, care trebuia să unească Europa pentru totdeauna, a devenit cea mai mare primejdie pentru viitorul continentului. O dezmembrare a Uniunii monetare ar arunca Europa cu câteva decenii în urmă şi poate că aceasta nu şi-ar reveni niciodată după această lovitură.

Der Spiegel mentioneaza doua alternative, ambele riscante si ambele costistoare. Prima, radicală, în care guvernanţii se rup de funia UE şi ţările cu probleme sunt lăsate în voia lor. Şi una pragmatică, în care se continuă aşa, poate ceva mai eficient, sperând într-o îmbunătăţire. Ieftină nu va fi însă niciuna dintre cele două soluţii.

Cura radicală funcţionează aşa: dezamăgiţi de progresele insuficiente şi de lipsa perspectivelor de îmbunătăţire a situaţiei, ţările din zona euro lasă Grecia să se descurce singură. Nu mai vor să arunce alţi bani după cei mulţi pe care i-au expediat până acum Atenei. În cel mai scurt timp, ţara ar intra în incapacitate de plată pentru că nu mai primeşte bani pe pieţele financiare.

Cum instituţiile de credit greceşti susţin în continuare o parte semnificativă a datoriei de stat, sectorul bancar este şi el ameninţat de posibilitatea mai multor falimente. Un asemenea procedeu disimulează pericolul de contaminare. Dacă Grecia alunecă într-un faliment necontrolat, este posibil ca investitorii să nu le dea bani nici altor state cu probleme. Ar urma o reacţie în lanţ, în urma căreia şi mai multe bănci ar trebui să se teamă de colaps.

Din perspectiva evoluţiilor imprevizbile, mulţi iau în calcul şi soluţia a doua: Grecia părăseşte uniunea monetară şi reintroduce drahma. Cu câteva săptămâni în urmă, guvernul de la Atena cocheta cu gândul, iar între timp economişti cu reputaţie internaţională recomandă acest pas. După ieşirea Greciei din zona euro, criza nu s-ar sfârşi, ci, din contră, ar putea să devina mai acută. Datoriile ţării ar rămâne în euro, deci ar fi peste noapte datorii în valută. Valoarea lor în noua monedă naţională ar creşte razant, pentru că drahma se depreciază. Debitorii greci abia şi-ar putea “respecta” datoriile. Din nou, băncile ar fi sub presiune, chiar în Grecia, dar şi în restul zonei euro.  La sfârşitul unei asemenea evoluţii, Uniunea monetară ar putea să se spargă într-un bloc cu monedă tare şi într-un grup cu propriile monede mai slabe.

Ce a fost dat pâna acum sub formă de credit, s-ar transforma într-o subvenţie, care n-ar fi însoţită de dobândă şi nici n-ar trebui returnată. Din Uniunea monetară s-ar forma o Uniune financiară, iar ţara cu datorii s-ar transforma într-un receptor permanent de subvenţii, care ar fi dependent de alocările financiare ale vecinilor ei mai puternici din punct de vedere economic – asemănător cu Mezzogiorno (regiunile de sud) în Italia sau Valonia în Belgia.

Nu exista solutii optime cred eu, mai rau decat toate este lipsa de hotarare si lipsa de  fermitate. Fiecare zi ce trece nu poate ajuta procesului de stabilizare. Nici grecii nu pot fi altfel, dar nici germanii!

Advertisements