Săptămâna Presei Europene / 18 – 24 Iunie –2011

Posted on 26/06/2011 by

2


Marea Britanie. Europa își adună forțele pentru furtuna cheltuielilor. “Europa își adună forțele pentru furtuna cheltuielilor europarlamentarilor”, titrează The Independent care explică faptul că Parlamentul European este pe cale de a publica un raport despre cheltuielile abuzive ale parlamentarilor, care au fost ținute secrete din 2008. Cotidianul britanic relatează că aceasta este urmarea unei decizii a Curții Europene de Justiție care consideră că există un “interes public major” în publicarea acestui raport. Parțial dezvăluit de către Sunday Times în 2009 – după care a urmat o lungă bătălie judiciară -, acesta include detalii despre facturile excesive prezentate de către eurodeputați pentru plata colaboratorilor lor și deturnarea parțială a acestor bani. “Având în vedere dificultățile pe care le întâmpină UE în a convinge țări precum Grecia, Irlanda și Portugalia să accepte măsuri dure de austeritate”, cotidianul subliniază că “informațiile despre deturnarea fondurilor publice de către eurodeputați nu au șanse să fie privite favorabil nici la Atena, nici în toată Uniunea”. Dar deputatul britanic Chris Davies, care este la originea scurgerilor de informații din acest raport, consideră că astăzi este o zi mare pentru UE, pentru că “puțin câte puțin, Parlamentul este împins de voie de nevoie spre transparență”.

Franţa. “Mai multă Europă pentru a salva euro?”, se întreabă La Tribune în această zi de deschidere a unui Consiliu European consacrat parţial căutării unor soluţii durabile pentru a regla criza datoriilor. “Nu mai este atât vorba despre a valora ceva în lume cât de a nu mai fi o greutate în plus pentru ceilalţi”, remarcă acest cotidian economic. Astfel, “în cel mai critic moment al crizei, ideea federală caută originea problemei”. Mai multe personalităţi, “vechi drumeţi ai Eurogrupului”, (luxemburghezul Jean-Claude Juncker, italianul Giulio Tremonti sau belgianul Didier Reynders), fac mai ales promovarea obligaţiunilor euro, care implică o finanţare solidară şi grupată a unei părţi a datoriei publice a zonei euro. Cât despre Jean-Claude Trcihet, continuă cotidianul, “el îşi depăşeşte rolul de preşedinte al Băncii Centrale Europene şi pledează pentru un minister european al Finanţelor”. Însă, previne acelaşi cotidian în editorialul său, în afara unei gestiuni economice colegiale şi deci al unui abandon al suveranităţii politice, “pentru a asigura perenitatea unei zone monetare trebuie să poţi realiza transferuri interne care să realizeze o redistribuire a excedentelor ţărilor bogate spre ţările aflate în deficit. Deocamdată, cu un buget de 1.2 la sută din PIB european, Europa nu are doar o problemă de legitimitate politică, ci nu are nici mijloace financiare necesare”.

Spania. Presiuni la Madrid. “O nouă lovitură adusă Spaniei în plină criză a monedei euro: FMI-ul face presiune”, titrează cotidianul El Periódico, în urma publicării de către instituția internațională a concluziilor preliminare a unei misiuni de evaluare în Spania. FMI-ul “cere din partea guvernului spaniol o ajustare suplimentară de 20 de miliarde de euro în decurs de 3 ani”. Deși instituția “face elogiul” reformelor aplicate de către primul ministru José Luís Rodríguez Zapatero, ea consideră totuși că reforma recentă a pieței muncii a fost “limitată” și că riscurile care amenință economia spaniolă sunt în continuare “considerabile”. FMI-ul sfătuiește aprofundarea reformelor cu “curaj”, relaurea creșterii economice fiind “treptată, dar incompletă”. Pentru FMI, regiunile și municipalitățile constituie “principala sursă de incertitudine” în îndeplinirea obiectivelor de control al deficitului, conchide El Periódico.

Danemarca. “Barroso ameninţă Danemarca”. José Manuel “Barroso ameninţă Danemarca”, titrează Jyllands-Posten, care califică scrisoarea trimisă în 22 iunie de preşedintele Comisiei Europene tuturor şefilor europeni de state, drept un ultimatum. Acesta din urmă aminteşte celor Douăzeci şi Şapte că, bineînţeles, “Comisia nu va ezita să intervină” dacă aceştia contravin acordului Schengen. În Danemarca, această scrisoare este considerată ca o luare de poziţie împotriva ţării, foarte criticată de altfel din cauza reinstaurării controlului la frontierele sale. “Comisia atacă ţările mici deoarece acestea fac de regulă ce li se cere”, consideră, în Jyllands-Posten, Hjalte Rasmussen, profesor la Universitatea din Copenhaga. “Ea nu are aceeaşi putere asupra Franţei, de exemplu”.

Portugalia. Promisiuni portugheze, garanţii greceşti. “Passos oferă garanţii liderilor europeni, Greciei i se promit noi ajutoare”, titrează Público. Cotidianul din Lisabona relatează că liderii Uniunii Europene reuniţi la Bruxelles au promis Greciei că sunt gata să-i acorde un nou plan de ajutor financiar, cu condiţia ca Parlamentul ţării să aprobe, pe 28 iunie, noul plan de austeritate. În timpul întâlnirii, primul ministru portughez, Pedro Passos Coelho a ţinut să sublinieze diferenţele între problemele Portugaliei şi ale Greciei. El a promis liderilor europeni că Portugalia este fermă în aplicarea programului de redresare negociat în schimbul ajutorului primit din partea Europei şi a FMI.

Paris. Şi Sarkozy se retrage. “Franţa se va retrage din Afganistan”, titrează Le Figaro. La câteva ore după ce preşedintele Barack Obama a anunţat că o treime din trupele americane prezente în regiune se vor întoarce acasă până în vara anului viitor, autorităţile franceze au anunţat pe 23 iunie repatrierea a o mie de soldaţi (dintr-un batalion de 4 000 de oameni) până la sfârşitul anului. Această “retragere progresivă”, în conformitate cu obiectivele adoptate la summit-ul NATO de la Lisabona din noiembrie 2010, este motivată de “apropierea alegerilor de ambele părţi ale Atlanticului”, scrie cotidianul. “Dl. Sarkozy nu lasă să se întrevadă nimic, dar ne putem imagina că este un pic frustrat”, scrie la rândul sau Le Monde. “Americanilor care se plâng de multă vreme de slaba participare a europenilor la războiul împotriva talibanilor în Afganistan, preşedintele Sarkozy, odată ales, le-a răspuns prezent şi a acceptat să mărească batalionul francez în acelaşi timp cu cel american [sporire a trupelor decisă de Casa Albă în 2009]. În momentul de faţă trebuie din nou să ţină pasul cu Washington, fără să fi avut totuşi satisfacţia misiunii îndeplinite.”

Advertisements