Conform datelor vehiculate in presa si din unele surse semi-oficiale, “placerea libiana” a costat tarile participante la aceasta “fantezie orientala” aproape un miliard si jumatate de dolari americani. Imparteala este cunoscuta numai celor care probabil administreaza asemenea socoteli, in orice caz BBC a anuntat astazi ca partea Marii Britanii ar fi 250 de milioane de lire sterline, care fac 400 de milioane de dolari sau respectiv 281 de milioane de euro.
Daca asta este partea britanicilor probabil ca nota franceza ar putea fi asemanatoare. Avand in vedere ca intr-o sedinta a Senatului American s-a vorbit de doua milioane de dolari pe zi – contributia americana, asta inseamna inca 200 de milioane, deci am trecut miliardul. Restul pana la al doilea miliard este impartit de toti membri NATO, mai mult sau mai putin frateste. Aliantele costa chiar cand nu sunt eficiente.
Asta inseamna ca va trebui mult petrol pentru a-ti recupera banii. Aici lucrurile stau mult mai prost. Surse credibile (adica baietii din OPEC) prezinta o situatie extrem de problematica legata de petrolul libian. Din totalitatea petrolului libian, 70% se afla pe teritoriile detinute de Gaddafi sau in disputa militara directa, in vestul tarii sau in regiunea centrala, pe care rebelii nu reusesc sa o cucereasca. Bazinele petrolifere Ghadames si Murzuq sunt in posesia trupelor colonelului, bazinul cel mai bogat Sirte se afla in disputa continua si trece de la o parte la alta fara nici o posibilitate de a comercializa petrolul acestui bazin. Singura sursa ramane bazinul estic Sarir si conducta care ajunge la Tobruk. Aceasta sursa aproape ca reuseste sa satisfaca nevoile rebelilor pentru a asigura combustibilul trupelor si a regiunii pe care o stapanesc.
Cat despre banii si aurul libian – din cele 6 miliarde in aur, 4 se afla in Libia in mana lui Gaddafi si din cele 10 miliarde in valuta ( conform liderului rebel, Ibrahim Dabbashi, fostul adjunt al ambasadorului de la ONU), 3 miliarde ar fi tot in lichiditati in mana colonelului, restul fiind inghetati (deci deocamdata inutilizabili) in diverse banci straine.
Din punct de vedere politic, actiunile diplomatice in Libia navigheaza intre dorinta francezilor de a “castiga partida” in orice fel si chip si retragerea politica a italienilor, care au cerut o sistare a operatiunilor pentru a evalua situatia. Deocamdata “soldatul” Ashton a deschis o reprezentanta diplomatica la Bengazi, care de fapt trebuie sa discute cu trei reprezentanti ai rebelilor – fortele democratice din bengazii, adevaratii rebeli, Fratia Musulmana care a ajuns rapid din Egipt si a iesit din “adormire” in regiunea de est a Libiei si triburile rebele din sud-estul libian. Mult prea mult si mult prea dificil pentru “sodatul” Ashton.
Deocamdata, din punct de vedere diplomatic, singurul lucru sigur este ca Tribunalul Penal International a emis un mandat de arestare pe numele lui Muammar Gaddafi pentru crime impotriva umanitatii, comise in Libia, incepand cu data de 15 februarie 2011. Interesant de ce Bashir Assad nu a primit unul 😦
P.S O analiza militara va fi postata maine pe Politeia.
Actualităţi Europene 
Marius Delaepicentru
27/06/2011
Petrolul libian prezintă interes doar pentru cine posedă tehnologia de prelucrare*. Zelul fiecărui stat din coaliţie e foarte probabil să fie în legătură directă cu factorul tehnologic. Sarcinile în ofensivă nu vor fi distribuite egal între aliaţi, şi e de aşteptat ca nici victoria să nu aibă învingători egali în drepturi.
——————————
* Petrolul libian are o particularitate. Conţine sulf, ceea ce îi ţine preţul la valori scăzute. Sulful otrăveşte catalizatorii (de cracare de pildă). Tehnologia de desulfurare, (sau posibil catalizatorii rezistenţi la sulf) aduce profit doar celui ce o deţine. Ani de zile companiile britanice vindeau ţiţeiul (de bună calitate, deci scump) extras din Marea Nordului şi alimentau propriile rafinării cu petrol libian. Cîştigau astfel din două părţi.
Ștefan A.
27/06/2011
Salut Marius .
Nu tot petrolul libian este “greu” . Partea ramasa in mina beduinului este la top mondial ca calitate .
Theophyle
27/06/2011
Salut Marius 🙂
Habar nu am avut despre asta. Multumesc pentru indreptar 🙂
Ștefan A.
27/06/2011
Salutare 🙂
Pe linga beduin , mandat de arestare internationala au primit si alti doi . 🙂
Cit priveste Siria , sa nu ne miram daca la un moment dat pe granita se vor confrunta tancurile turce cu cele siriane . Si atunci sa vezi cum se gasesc probe pentru tribunalul international . 🙂 Sau cum se schimba brusc sentimentele politice europene fata de turci . 🙂
Theophyle
27/06/2011
Salut Stef 🙂
Mizeriile ipocrite ale occidentalilor europeni am ajuns sa le cunoaste cu totii. Din nefericire s-ar putea sa le simtim si noi, din nefericire 😦
mar
27/06/2011
Stefan, nu cred ca este un scenariu nerealizabil. Din ce am auzit si citit, turcii sunt luati cu asalt, precedent a existat mai lipseste scanteia.
Legat de Libia, nota de plata a Frantei se va achita de Nicoleon la alegeri.
Ștefan A.
27/06/2011
Revin . 🙂
Sweet Light crude = denumire pentru petrolul cel mai bun . Libia are 10% din rezervele mondiale de acesta calitate . De notat ca petrolul libian ( ala sweet light crude ) are o concentratie de sulf de 6 ORI MAI MICA decit cel din Arabia Saudita .
popalumi
28/06/2011
NATO asta are de unde plati:de la NOI ! Platesc de la noi ca doar nu din buzunarul lor.
TPI de ce nu acuza NATO de crime impotriva umanitatii?
Cu care drept, cu care drept a atacat Libia? Pe cale diplomatica nu este posibil? Prin metode social-democrate(vad ca nimeni nu vorbeste de social-democratie) nu este posibil?
Theophyle
28/06/2011
Ce legatura are social-democratia cu NATO si cu razboiul din Libia ?! Metodele social-democrate ale lui Tony Blair i-au bagat pe britanici in Irak si social-democratul Zapatero bombardeaza Libia 🙂 Sa fim seriosi!