În Europa: 29 Iunie 2011

Posted on 29/06/2011 by

2


Titluri: Christine Lagarde, prima femeie la şefia FMI; Viitorul cadru financiar UE, între austeritate şi ambiţie; Defecţiunea tehnică din dialogul germano-chinez; Cei trei care au speriat Vestul; Revista Presei de la Deutsche Welle.

Christine Lagarde, prima femeie la şefia FMI. Ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde, a fost numită director al FMI, devenind astfel prima femeie care se instalează oficial la şefia FMI. Lagarde a obţinut postul după ce China, Brazilia şi Rusia i-au susţinut candidatura.   În urma unei campanii fără precedent dusă în cele patru colţuri ale lumii, Christine Lagarde a primit sprijinul decisiv mai întâi al europenilor apoi al japonezilor, al ruşilor, al brazilienilor şi în sfârşit al americanilor. Liberală pragmatică, adeptă a impunerii anumitor reguli pe piaţă, Christine Lagarde şi-a făcut o reputaţie de negociator ieşit din comun. Aura ce-i va servi fără îndoială în fruntea FMI. În timpul examenului “oral” în faţa comitetului director al Fondului Monetar Internaţional, Lagarde a pledat în favoarea unui “liberalism temperat”. Refuzând “revoluţia” la FMI, ea a promis ca “va întări legitimitatea, eficacitatea şi capacităţile instituţiei de a răspunde nevoilor ţărilor”. Lăudată de toată lumea pentru prestaţiile şi diplomaţia ei, Christine Lagarde este şi ţinta unor reproşuri, principalul fiind faptul că în calitate de fostă avocată, ea nu are nicio formaţie în domeniul economic. Asta în momentul în care va trebui să joace rolul de medic dar şi de jandarm al unei economii mondiale convalescente. Fără îndoială că abilitatea ei de a găsi consensul acolo unde el pare imposbil de realizat, nu o va deservi pe doamna Lagarde, ba dimpotrivă. Specialistă în dreptul muncii şi al concurenţei, Christine Lagarde are un parcurs atipic. De cum a fost admisă la baroul din Paris în 1981, intră în biroul parizian al unuia dintre cele mai mari cabinete de avocaţi din lume, americanul Baker & McKenzie. Urcă toate treptele ierarhice şi devine în 1999 la doar 43 de ani preşedintă a comitetului executiv al grupului cu sediul la Chicago. În fruntea a 2400 de avocaţi răspândiţi în 35 de ţări din lume, Christine Lagarde era plătită acolo 600 de mii de euro pe an înainte să revină la Paris pentru a face politică. În fruntea ministerului francez al economiei şi finanţelor nu câştiga decât 200 de mii. Reîntoarsa la Washington la şefia FMI, salariul ei ar urma să crească la circa 350 de mii de euro anual. RFI

Viitorul cadru financiar UE, între austeritate şi ambiţie. Comisia Europeană lansează marea negociere a bugetului comunitar pentru 2014-2020. Textul propunerii este  dezbătut miercuri şi poate şi joi la Bruxelles de colegiul de comisari. Proiectul prevede mai puţini bani pentru agricultori şi regiunile sărace şi mai mulţi bani pentru inovaţie, cercetare şi educaţie. Contrar a ceea ce se practica până în prezent, bugetele alocate Politicii Agricole Comune şi politicii de coeziune vor trebui să scadă. Suma destinată subvenţiilor pentru fermierii europeni, de aproximativ 400 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, ar putea fi doar puţin diminuata dupa 2014. Regiunile sărace sint şi ele vizate de această modificare de viziune comunitară, ele pierd subvenţii în favoarea dezvoltării sectorului cercetare. Un impozit european, o taxă pe energie, o taxă pe emisiile de CO2, o taxă financiară, iată câteva dintre ideile explorate, fără succes pâna acum de Comisia Europeană. Pentru moment, UE este alimentată în principal de contribuţiile statelor membre care se ridică la 1.7% din PIB al fiecăruia în termen de angajamente de plată. În mod real, contribuţia variază în jur de 1% din PIB. RFI

Defecţiunea tehnică din dialogul germano-chinez. Germania poartă consultări guvernamentale numai cu parteneri speciali. De azi înainte, pe lista acestora se află şi China. Cancelara federală Angela Merkel a vorbit despre un nou capitol în relaţiile germano-chineze. Vorbe frumoase, cuvinte reciproce de laudă, imnuri şi elogii – şi, brusc, se aşternu tăcerea. Exact în momentul în care, în plină conferinţă de presă, cancelara federală Angela Merkel se pronunţa asupra unui subiect deloc drag oaspeţilor ei chinezi – anume, drepturile omului – s-a defectat traducerea. Şi, astfel, şeful Executivului de la Beijing, Wen Jiabao, nu a putut să urmărească vorbele gazdei germane. Şi-a dat jos casca, a scuturat-o uşor, după care a explicat prin gesturi că e ceva defect şi nu mai poate ţine pasul cu vorbitoarea. Merkel nu a părut că se lasă impresionată şi a repetat: “Am ţinut să transmitem că găsim important ca în cazul Ai Weiwei să existe transparenţă – şi, desigur, şi în cazul altora aflaţi în aceeaşi situaţie” Defecţiune tehnică sau nu, pana din căştile premierului chinez are valoare simbolică: la fiecare întâlnire cu Jiabao, Merkel vorbeşte despre drepturile omului; de cele mai multe ori nu este ascultată. “Am discutat despre statul de drept, despre progresele înregistrate în protecţia patentelor şi a proprietăţii intelectuale. Dar mai există teme la care drumul rămas este încă lung. Mă gândesc, de exemplu, la un comportament de stat de drept”, a încercat Merkel şi de data aceasta. Comerţul, tehnologia şi ştiinţa sunt domenii despre care ambele părţi se pot lăuda că şi-au vorbit deschis şi s-au ascultat – în interesul ambelor ţări. Impresionat de puternic dezvoltata industrie germană, Jiabao şi-a lăsat delegaţia să convingă mari antreprenori de talia Volkswagen, Daimler sau BASF să investească în puncte de producţie în China. Deutsche Welle

Cei trei care au speriat Vestul. rorile comise în timpul crizei subprime din Statele Unite nu s-au reflectat în credibilitatea agenţiilor de rating. Acestea continuă să fie atotputernicele din sentinţele cărora se pot prăbuşi economii sau chiar state.Pe la mijlocul lunii trecute, cancelarul federal Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy lansau baloane de oxigen, când anunţau că nu vor forţa băncile să aducă jertfe pe altarul salvării Greciei. Imediat au apărut agenţiile de rating, cu ace între degete, spărgând bloanele politicienilor: bonităţile Italiei sunt la cota de alarmă, criza merge mai departe, atenţie, incendiu devastator! Există politicieni care pariază pe o conspiraţie anti-euro – Joachim Poss, vicepreşedintele grupului parlamentar social-democrat din Bundestag, într-un interviu pentru postul public regional de radio şi televiziune WDR: “Jocul agenţiilor americane de rating trebuie privit cu multă atenţie. Au existat mereu forţe care s-au opus proiectului european de monedă comună”. Europenii invocă tot mai insistent nevoia unei agenţii proprii. Orice angajament politic ar scădea, însă, credibilitatea unui astfel de demers. Independente, ar fi la cheremul regulilor pieţei. Standard & Poor’s, Moody’s şi Fitch controlează, împreună, 95% din afacerile în domeniu. În lume sunt în jur de 100 de astfel de actori, unii generalişti, alţii regionali sau de nişă. Cei trei “mari” au intrat pe piaţă acum peste un secol. Europenii s-au lăsat prinşi în jocul celor trei giganţi americani în anii 90, când au acceptat ca orice prezenţă pe piaţa de capital a Statelor Unite să treacă prin filtrul ratingului celor trei. Între timp, agenţiile şi-au extins controlul şi dincoace de Ocean. Şi au intrat în circuitul legal. Fondurile de pensii sau de asigurări, de exemplu, pot investi doar în acţiuni cotate drept sigure de firmele de rating. Testele de stres ale băncilor includ şi cotaţiile agenţiilor de rating. Comisia Europeană a vorbit recent despre reglementare şi va propune la toamnă un pachet de legi de control. Straubhaar, de la institutul hamburghez, nu crede, însă, că ar putea avea vreun efect şi compară situaţia cu cea din lumea computerelor; poţi impune reguli şi susţine competiţia, Microsoft va mai sta mult şi bine în fruntea industriei de software. Deutsche Welle

Revista Presei de la Deutsche Welle. Criza elenă este şi astăzi principala temă analizată şi comentată pe larg în paginile cotidianelor germane. Se aud din ce în ce mai des critici la adresa UE, care forţează Grecia să ia măsuri şi mai dure de austeritate. Berliner Zeitung şi Frankfurter Rundschau privesc cu ochi foarte critici presiunile pe care FMI, pieţele financiare, UE şi înainte de toate Germania le exercită asupra Greciei. Grecia, scrie Stephan Kaufmann în analiza publicată de Frankfurter Rundschau, “a economisit deja mai mult decât i-ar face bine economiei. Cu toate acestea UE obligă Atena să facă şi mai mari reduceri, iar acesta este un joc riscant.” Cotidianul renan atrage atenţia că “într-o chestiune economiştii par a fi cu toţii de acord, anume că Grecia şi-ar putea reveni doar printr-o creştere economică. Dar noile măsuri de austeritate nu fac decât să înrăutăţească situaţia. De fapt s-a economisit deja prea mult”. De ce, mai ales Germania, forţează Atena să adopte o politică şi mai dură de economii? Explicaţia oficială a responsabililor de la Berlin, arată autorul articolului, este că astfel se dă curs dorinţei electoratului german. Dacă este aşa, nu ar trebui să se ţintă cont şi de voinţa poporului în alte chestiuni de actualitate cum ar fi proiectul Stuttgart 21 sau retragerea militarilor germani din Afganistan? Stephan Kaufmann consideră că înainte de toate Berlinul “vrea să impună un precedent”. Prin obligarea Greciei să adopte un nou program sever de austeritate, se riscă inclusiv un colaps al Greciei. UE speră ca prin aceasta colapsul să poată fi îngrădit şi să afecteze doar Grecia. Cu alte cuvinte, UE doreşte să prevină o posibilă destrămare a zonei euro. Acesta este, în opinia autorului, scopul real al presiunilor exercitate asupra Atenei. “Nu pentru a-i ajuta pe greci ci pentru a evita un eşec al zonei euro. Dacă acest demers are succes, rămâne de văzut. Guvernul federal jaocă un joc riscant, iar miza e mare”, conchide Frankfurter Rundschau.Cotidianul economic german îşi opreşte atenţia asupra declaraţiilor făcute ieri de şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann cu privire la soluţionarea crizei elene. Ackermann avertizează asupra consecinţelor pe care le-ar putea avea o prea mare grabă în luarea unei decizii, de pildă în ce priveşte implicarea creditorilor privaţi în planul de ajutoare a Greciei. Deutsche Welle

Advertisements