Săptămâna Presei Europene / 25 Iunie – 1 Iulie – 2011

Posted on 03/07/2011 by

1


China – Germania. Wen Jiabao face “cadouri înainte de summit”, titrează Berliner Zeitung. Pe 27 iunie, primul ministru chinez ajunge în Germania, unde va avea loc prima consultare guvernamentală din istoria celor două ţări. Eliberarea celor doi opozanţi, artistul Ai Weiwei şi militantul pentru drepturile civile Hu Jia, nu este o întâmplare, scrie cotidianul. Ea va servi pentru contracararea criticilor politicii drepturilor omului în China, care s-ar putea ivi în timpul reuniunii cu cei 13 miniştri chinezi pe 28 iunie. Înainte de asta, Angela Merkel şi Wen Jiabao vor cina “într-un cadru idilic pe malul lacului Wannsee”, în capitală. Relaţiile între Germania şi China sunt tensionate după ce Angela Merkel i-a lansat o invitaţie lui Dalai Lama în 2007, dar Berlin speră să pună bazele unei prietenii cu o ţară crucială pentru economia sa. În 2010, schimburile lor comerciale au atins 130 de miliarde de euro.

Italia. “TGV-ul la început de drum, după bătălie“, titrează La Stampa, a doua zi după înfruntările care au marcat deschiderea şantierului pentru construirea liniei de tren de mare viteză Lyon-Torino în Val di Susa (Nord-Vestul Italiei). Incidentele s-au soldat cu rănirea a 4 manifestanţi şi a 25 de poliţişti. Mai multe mii de susţinători ai colectivului “No TAV” (“NU trenului de mare viteză”) au construit baricade pe drumurile care duc la şantier şi s-au ciocnit cu poliţia care încerca să degajeze calea, relatează cotidianul. Acesta se bucură de faptul că “zidul ilegalităţii care înconjura şantierul” a fost doborât, recunoscând în acelaşi timp legitimitatea temerilor exprimate de către locuitori în privinţa impactului şantierului asupra văii. “Începutul lucrărilor este un prim semn pozitiv ca răspuns al ultimaturilor date de Uniunea Europeană pentru respectarea termenelor de către Italia”: şantierul trebuia neapărat să înceapă înainte de sfârşitul lunii iunie, reaminteşte La Stampa, pentru a nu pierde cele 600 de milioane de euro de subvenţii europene pentru linia Lyon-Torino, care va scurta timpul de călătorie între Paris şi Milano de la 7 la 4 ore.

Germania. “ÎMM împotriva lui Merkel” Nu sunt decât 200 de semnatari, dar ei reprezintă inima economiei germane. “ÎMM împotriva lui Merkel”, anunţă Handelsblatt care publică o scrisoare deschisă din partea şefilor de întreprinderi mici şi mijlocii care estimă că doamna cancelar a ales “o cale nefastă cu politica sa de salvare permanentă a monedei euro”. Ei cer deputaţilor să pună capăt acestei “politici de îndatorare iresponsabilă”, avertizând de pericolul unei uniuni de transfer în Europa şi cerând modificarea tratatelor europene, pentru a include o clauză de ieşire din zona euro. Odată cu aceşti întreprinzători – pe care cancelarul îi numeşte “stâlpii prosperităţii noastre” – Angela Merkel este pe cale să-şi piardă sprijinul cel mai fidel, observă cotidianul.

Franta. Europenii au obținut ceea ce doreau. Pe 28 iunie, franceza Christine Lagarde a fost numită în funcția de director general al Fondului Monetar Internațional. Ministrul Economiei și al Finanțelor este astfel succesoarea compatriotului ei Dominique Strauss-Kahn, pus sub acuzare la sfârșitul lui mai, de către Parchetul din New York, pentru agresiune sexuală într-un hotel.

“Nominalizarea lui Christine Lagarde reamintește în mod util puterea zonei euro”, scrie cotidianul. “Doamna ministru de Finanțe nu a câștigat pentru că este franceză, ci pentru că personifică uniunea monetară europeană. Chiar și atunci când este zguduită puternic de criza datoriei publice, moneda euro rămâne unul din stâlpii de bază ai stabilității – dificile ale – planetei financiare. Este bine că acest lucru a fost reafirmat, atât la Paris cât și la Washington”, precizează Libération în editorialul său.

Grecia. În timp ce deputaţii greci votau în favoarea planului de austeritate prezentat de către guvern, “piaţa Syntagma fierbea”, relatează Eleftherotypia, care prezintă pe prima pagină “furia împotriva terorismului de stat”. Pentru că au fost “înspăimântaţi de mulţimea manifestanţilor, poliţiştii au făcut uz de gaze lacrimogene, transformând piaţa într-un câmp de bătălie”, regretă cotidianul de stânga. “Bilanţul: peste 100 de răniţi şi o staţie de metro transformată în post de prim ajutor. Imaginea este tristă şi reaminteşte revoltele din decembrie 2008. Diferenţa este că, de data aceasta, cu excepţia a aproximativ 200 de huligani, manifestanţii nu instigă la violenţă. Ei doresc să-şi exprime mânia şi vor continua să se mobilizeze.”

La rândul său, Kathimerini interpretează votul parlamentului ca “o uşurare financiară pe fond de violenţă”. “Mesajul a fost transmis Europei, Grecia începe o nouă cură de austeritate, în ciuda violenţelor de pe  străzi”, se felicită cotidianul de centru-dreapta. “Europenii au relatat rând pe rând ‘vestea bună’ pentru Grecia. Ei asigură astfel vărsarea celei de-a cincea tranşe din împrumutul global 110 miliarde de euro, şi anume 12 miliarde. Speranţa unui nou împrumut este de asemenea reînviată.”

Franta. “În sfârşit liberi” , titrează Libération, a doua zi după eliberarea jurnaliştilor francezi ai postului de televiziune publică France 3, Hervé Ghesquière şi Stéphane Taponier, ţinuţi ostatici în Afganistan timp de 547 de zile. Bucurându-se de eveniment, cotidianul revine totuşi asupra polemicii şi a încleştării în care – de-a lungul întregii perioade de captivitate – s-au înfruntat comitetul de susţinere al celor doi jurnalişti şi preşedinţia franceză: “Trebuie oare mediatizate la maxim aceste captivităţi, sau – aşa cum fac din ce în ce mai des americanii – trecute sub tăcere totală? În cazul de faţă cele două metode au fost îmbinate, fără să putem estima eficacitatea acestei opţiuni. S-a plătit oare o răscumpărare? Este greu de aflat, dar dacă este cazul, care este preţul libertăţii?”

“Trebuie oare să continuăm să trimitem jurnalişti pentru a relata astfel de evenimente?” se întreabă de asemenea cotidianul, care reaminteşte criticile adresate de către preşedinţia republicii jurnaliştilor care vânau ştirile de senzaţie “cu orice preţ” şi “cu preţul considerabil” pe care l-ar fi putut avea această afacere. Cotidianul conchide: “Bineînţeles, pentru că aşa funcţionează o democraţie.”

Polonia. “Începând de astăzi, UE este ne aparţine”, proclamă cu mândrie Gazeta Wyborcza pe prima pagină. La ora 12 fix, în Seim (Camera Deputaţilor poloneză), primul ministru maghiar Viktor Orbán a predat oficial Poloniei preşedinţia rotativă a UE. Următoarele 6 luni vor fi un test major pentru guvernul de centru-dreapta al lui Donald Tusk şi pentru întreaga clasă politică poloneză. “Dacă ne descurcăm bine, vom deveni unul din principalii stâlpi ai Europei, precum Germania şi Franţa”, afirmă cotidianul din Varşovia. Dziennik Gazeta Prawna avertizează, totuşi, că preşedinţia este o încercare “logistică şi intelectuală” şi că soluţia nu este să vorbim despre mai multe zeci de priorităţi, ci “să realizăm efectiv câteva din cele mai importante”. Rzeczpospolita trage de asemenea un semnal de alarmă, subliniind că Varşovia preia preşedinţia UE într-o vreme în care “Europa se teme pentru viitorul ei”: o “stare de urgenţă neoficială continuă în Grecia” în timp ce Spania şi Portugalia nu ştiu ce măsuri să mai ia ca să strângă centura şi mai mult. Între timp, Polska The Times scrie că Polonia – în calitate de avocat convins al integrării europene – poate juca un rol crucial în “bătălia [care se desfăşoară acum în Europa] între euro-sceptici şi euro-optimişti”.

Portugalia. “Un val de rigoare socială în Europa”, titrează cotidianul Público, făcând aluzie la “noile planuri de austeritate care fărâmiţă progresele statului bunăstării pe drumul redresării finanţelor publice” aprobate de guvernele europene în ultimele zile. Protestelor din Grecia, cauzate de votarea noului plan de austeritate, se adaugă greva funcţionarilor împotriva reformei pensiilor în Marea Britanie; în Portugalia, prima suplimentară de Crăciun va fi redusă la jumătate pentru cei care câştigă mai mult decât… salariul minim; în Italia, Silvio Berlusconi păgubeşte clasele sociale cele mai defavorizate prin reforma impozitului pe venituri, adaugă Público. “Chiar şi Comisia Europeană va trebui să-şi strângă centura”, adaugă acest cotidian de stânga, reducând cu 5% numărul funcţionarilor săi şi mărind vârsta pensionării de la 63 la 65 de ani. “Imnul oficial european, preluat de la Beethoven, începe să semene cu marşul funebru al lui Chopin”, conchide Público.

Germania. După exemplul băncilor franceze, cele germane au acceptat să aloce 3,2 miliarde de euro pentru a cumpăra obligaţiuni greceşti după expirarea celor actuale. Acest gest pentru salvarea Greciei este de asemenea şi o “auto-salvare”, consideră Handelsblatt. 3,2 milioane de euro este suma pe care o vor câştiga băncile germane până în 2014 de pe urma obligaţiunilor greceşti pe care le deţin la ora actuală, sumă pe care vor să o reinvestească în Grecia. În felul acesta, băncile împiedică “o încetare totală a plăţilor pentru răscumpărarea acestor obligaţiuni” şi se asigură că dobânzile vor fi într-adevăr plătite de către Atena. Conform Handelsblatt, “acest model atrăgător pentru bănci nu vine cu adevărat în sprijinul Greciei”, pentru că nu face decât să întârzie rezolvarea problemelor.

Advertisements