O Uniunea Europeana regândită

Posted on 10/07/2011 by

1


In primul rand, un preambul important: sunt sigur ca viitorul Romaniei este unul European si sunt si mai sigur ca apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a fost  un miracol si o mare oportunitate a poporului roman, poate cea mai mare din istoria lui. Din nefericire, astazi Uniunea Europeana nu se prezinta prea bine din punct de vedere functional, administrativ,  politic si economic. 

Cred ca informatiile pe care le au romanii despre Uniunea Europeana sunt putine si in marea lor majoritate incomplete. Doua ar fi  motivele acestei superficialitati: primul este legat de caracterul national – nu ne incarcam mintea cu lucruri care nu ne aduc beneficii imediate. Al doilea – abundenta de date, adica o groaza de copaci care ne impiedica sa vedem padurea, intr-un cuvant daca doresti sa obscurizezi ceva “inneaca-ti” cercetatorul cu detalii.

Uniunea Europeana este o entitate care poate fi caracterizata ca supranaţionala. Supranaţionalismul este un aparat politic de luare a deciziilor, transferate de entitati politice naţionale,  unei autorităţi formate prin contract de adeziune al guvernelor statelor membre. Aceasta entitate supranaţionala este condusa pe baza unei reguli de drept supranaţional, cunoscut astazi sub titulatura de  “Tratatul de la Lisabona”.

Spre deosebire de statele care au un aparat  federal, adica sunt federatii, statele membre ale Uniunii Europene îşi păstrează suveranitatea natională, deşi unele elemente ale suveranitatii nationale sunt distribuite sau cedate organismului supranaţional. Suspendarea unui membru este posibila numai in cazurile flagrante de incalcare a drepturilor omului sau ale normelor democratice sau in cazul când statele sunt preluate de dictaturi.

Tratatul  curent, care defineste Uniunea Europeana, este cunoscut sub numele de “Tratatul de la Lisabona”, cunoscut si sub numele de “Tratatul de Reformă”. Acesta a fost un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituţional european, care nu a fost ratificat de toate statele membre; l-au ratificat numai Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia şi Spania. Dupa cum vedeti, lipsesc Franta, Olanda, Irlanda, Polonia, Cehia si Marea Britanie. Numele oficial, complet, este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene”.

Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt următoarele:

  • Uniunea Europeană va avea personalitate juridică (până acum doar Comunitatea Europeană avea);
  • funcţia de preşedinte al Consiliului European va fi transformată într-una permanentă de „Preşedinte al Uniunii”, cu un mandat de 2 ani şi jumătate.  Primul preşedinte a fost ales belgianul Herman Van Rompuy;
  • va fi înfiinţată funcţia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comună externă şi de securitate; drept prim ministru al UE a fost aleasă Catherine Ashton, Marea Britanie;
  • numărul de comisari va fi redus cu o treime;
  • se va modifica modalitatea de vot în cadrul Consiliului. Regulile stabilite în Tratatul de la Nisa rămân însă în vigoare până în 2014.

Cine este interesat poate citi ceea ce nu au citit majoritatea politicienilor romani care l-au votat; aveti tratatul tradus in limba romana, aici. Daca 50% din politicienii care l-au votat il cunosc, eu sunt cosmonaut chinez.

Este clar pentru toata lumea ca acest tratat, unul de compromis, a fost deja compromis si depasit. Strategia 2020, si ea deficitara pana in “maduva oaselor”, vine sa-l intareasca sau sa-l schimbe, utilă treaba, care genereaza activitate birocratilor fara a da satisfactie cetateanului.

Intr-un cuvant, entitatea supranaţionala confederativa, numita Uniunea Europeana, ar trebui sa se schimbe pentru a infrunta problemele cu care se confrunta.

Alternativa supranaţionala existenta este “federaţia”. O federaţie (lat. fœdus) este un stat compus dintr-un număr de state, care au transferat o mare parte din suveranitatea lor unei entităţi supraordonate lor, numită “guvern federal”. Într-o federaţie, statutul de autoguvernare al statelor componente este stabilit prin constituţia federală; el nu poate fi schimbat prin hotărârea unilaterală a guvernului central. Statele membre nu au drept de secesiune unilaterală, iar domenii precum politica externă ţin strict de competenţele federale.

Federaţiile pot fi şi multietnice, sau pot acoperi şi regiuni geografice foarte mari, deşi nici una dintre aceste caracteristici de mai dinainte nu sunt condiţii absolut necesare. Federaţiile sunt constituite de cele mai multe ori pe baza acordului iniţial al unui număr de state suverane. Cele mai cunoscute federaţii din zilele noastre sunt: Australia, Brazilia, Canada, Germania, India, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Forma de structură constituţională ce se întâlneşte în cazul unei federaţii se numeşte “federalism”. Personal sunt adeptul federalismului si cred ca acesta ar putea fi viitorul European cel mai eficient posibil. Mai sus am preparat niste scheme care pot ilustra diferentele dintre confederatia Europeana (UE) si Federatia Americana (SUA).

Advertisements