Săptămâna Presei Europene / 1 Iulie – 8 Iulie 2011

Posted on 10/07/2011 by

0


Belgia. “Bruxelles vrea să suprime roamingul”, anunţă SME. Din 2015, apelurile telefonice din străinătate ar trebui să coste la fel ca apelurile naţionale – este ceea ce reiese din propunerea de reglementare a preţurilor prezentată pe 6 iulie de comisarul European pentru agenda digitală, Neelie Kroes. Preţurile ar trebui să înceapă să scadă de anul viitor. Pentru prima dată, Bruxelles propane de asemenea să reglementeze preţurile serviciilor de internet mobil. Preţul unui megabyte de date în roaming ar trebui să fie plafonat de anul viitor la 90 de eurocenţi, pentru a ajunge la 50 de eurocenţi până în 2014. Cum această propunere ar trebui să fie aprobată de Parlamentul European şi de cele douăzeci şi şapte state membre ale UE, SME are dubii: “Adevăratul duşman al roamingului prea scump este mai degrabă Skype, care este gratuit, nu cei doi comisari plini de zel Reding şi Kroes”. Viviane Reding este comisarul care a reglementat prima tarifele pentru roaming în 2009.

Irlanda. “FMI şi UE vor obţine 9 miliarde de euro profit din salvare”, titrează Irish Independent. Aceasta este cifra profitabilă pe care organizaţiile internaţionale o pot câştiga din dobânzi dacă împrumutul de 85 de miliarde de euro extins pentru ţara lovită de criză este acordat în totalitate. Mai mult, fosta putere colonială Marea Britanie “este de asemenea îndreptăţită să trimită auditori şi contabili acolo pentru a verifica documentele, acest fapt fiind o parte din afacerea bilaterială stabilită cu Irlanda”, dezvăluie cotidianul din Dublin. Declaraţiile, făcute de ministrul de Finanţe Michael Noonan, vin în timp ce echipa de salvare a FMI-UE zboară la Dublin pentru a decide dacă Guvernul respectă termenii salvării. Din program nu vor lipsi noi tăieri din sectorul public şi la stabilirea sistemului de salarizare pentru persoanele cu venituri mici. “Dl Noonan a spus ieri [5 iulie] că poate va trebui să taie 4 miliarde din cheltuielile guvernului pentru a îndeplini ţinta de deficit stabilită de FMI-UE, în loc de cele 3.6 miliarde prevăzute înainte”, adaugă Irish Independent.

Irlanda. “Retrogradarea ratingului Portugaliei, motiv de îngrijorare în Irlanda”, titrează the Irish Times, după ce agenţia de rating Moody’s a notat datoria publică portugheză cu “junk” pe 6 iulie. După o zi agitată pe pieţe, ca urmare a retrogradării, costul dobânzii împrumuturilor irlandeze a atins un nou record, cu randamentele la doi ani ale acţiunilor irlandeze  ajungând la 15.30% iar cele la 10 ani la 12.43%. Pentru o ţară fără bani lichizi, obligată să abandoneze pieţele de titluri după salvarea de 85 de miliarde de euro de la UE şi FMI în 2010, retrogradarea face ca recuperarea activităţii economice înainte de 2013 să fie îndoielnică şi mai ales dificilă. “Chiar dacă Moody’s insista ieri că ‘face diferenţele’ în continuare între diferitele ţările slabe din zona euro, analiştii din Dublin spun că Irlanda pare a fi următoarea care va vedea cum datoria sa publică retrogradează până la ratingul ‘junk’”.

Portugalia. Prompţi în denunţarea oligopolului agenţiilor de rating, responsabilii europeni au fost incapabili până acum să ia măsuri concrete pentru a pune capăt puterii lor nefaste, se plânge cotidianul Público. Un grup de responsabili politici ai Uniunii Europene, şi nu numai, a venit ieri, 6 iulie, să denunţe public “oligopolul” (cuvântul îi aparţine ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schäuble) agenţiilor de notare financiară. În timp ce datoria Portugaliei tocmai a fost coborâtă la nivelul “junk bonds” [obligaţiuni toxice, speculative], neînţelegerii, indignării şi criticilor li se adaugă promisiunea făcută de Wolfgang Schäuble, cum că “UE va face eforturi” pentru a termina odată cu puterea devastatoare a acestor agenţii în zona euro.

Promisiunea ar putea fi frumoasă dacă nu ar fi deja trecută. Conducătorii europeni multiplică, din 2008 încoace, ameninţările împotriva acţiunilor absurde ale acestor agenţii, fără ca nicio măsură concretă să fi fost luată pentru a le împiedica să dăuneze. În timp ce Statele Unite şi-au modificat regulamentele bancare pentru a le reduce puterea şi în timp ce China, pur şi simplu, s-a dotat cu o agenţie naţională, Europa nu a fost niciodată capabilă să meargă dincolo de dorinţele pioase, întărind astfel impresia de vacanţă a ideilor şi a puterii care se degajă de la Bruxelles, dinspre Paris şi Berlin.

În faţa acestui vid, este normal ca agenţiile să-şi umfle pieptul şi să caute să exploreze până la limite vulnerabilitatea monedei euro. În joc nu se află doar dificultăţile Portugaliei (fără să mai vorbim de Grecia) în a-şi asuma angajamentele: din acţiunea agenţiilor se degajă în acelaşi timp un fel de necrofilie care îi face să se poarte asemeni vulturilor planând deasupra fragilei monezi unice.

Incapabilă să le ţină piept, oferind zilnic lumii întregi câte o nouă dovadă a confuziei sale, Europa nu reacţionează decât atunci când se vede strânsă cu menghina. La rândul lor, constatând marea fragilitate a celor care le-au promis bătălia şi care recunosc în acelaşi timp pierderi pentru investitorii particulari în restructurarea  datoriei greceşti, agenţiile acţionează în modul cel mai natural: ele cresc presiunea şi îşi extind ofensiva. Atunci când politica se înclină în faţa forţei organizate a capitalurilor financiare, nu mai este mare lucru de sperat.

Polonia. “Avortul, la un telefon distanţă”, titrează Newsweek Polska, notând că în timp ce Polonia are una dintre cele mai restrictive legi din Europa (doar Malta şi Irlanda au o legislaţie mai strictă în acest sens), “să faci un avort e mai uşor decât să comanzi pizza”. Sunt două posibilităţi: clinici particulare din străinătate, de exemplu în Slovacia, sau echivalentele lor interne cărora li se face publicitate în termeni eufemistici în ziare. În oricare dintre cazuri procedura va costa cel puţin 500 de euro. Săptămâna trecută Parlamentul a primit un proiect de lege civic ce propune interzicerea completă a avortului, sprijinit de 600 000 de semnături.

Opozanţii argumentează că o legislaţie mai restrictivă va cauza doar o înflorire a “avortului clandestin”. Oficial, doar 538 de avorturi legale au avut loc într-o ţară de 38 de milioane de locuitori anul trecut, dar Federaţia pentru Femei şi Planificare Familială estimează că numărul ajunge la 100 000 anual. Asta înseamnă, scrie Newseek, că legislaţia actuală, ce datează din 1993, care permite avortul doar în caz de viol sau incest, risc puternic pentru viaţa sau sănătatea mamei, sau boală permanentă sau ireversibilă a fetusului, “nu funcţionează”. Un sondaj recent arată că polonezii sunt împărţiţi aproape egal în această privinţă, 45% sprijinind avortul legal iar 50% fiind în favoarea interzicerii absolute.

Belgia. “Pfffff”… Pe o pagină albă, De Morgen exprimă situaţia critică în care se găseşte Belgia. Pe 7 iulie, Bart De Wever (N-VA), liderul celui mai mare partid flamand, “a făcut bucăţele” documentul pe care formatorul regal, socialistul Elio Di Rupo îl prezentase în urmă cu trei zile pentru a ieşi din impasul instituţional. “Documentul este nefast pentru toţi locuitorii acestei ţări şi mai ales pentru flamanzi”, a explicat De Wever. “Surpriza nu este că De Wever urma să spună nu, este felul în care a spus-o, crede editorialistul De Morgen. Absolut nimic, niciun cuvânt nu este pozitiv în documentul lui Di Rupo, care nu a fost doar şters de pe hartă, ci complet îngropat la mai mulţi metri sub pământ”. Şi acum? Este marea întrebare pe care şi-o pune presa belgiană. Di Rupo, care va avea o discuţie cu regale în această vineri [8 iulie], nu a vrut să reacţioneze, dar pare “foarte neliniştit în privinţa viitorului ţării”, conchide ziarul.

Marea Britanie. Gestul este radical. În faţa revelaţiilor interceptărilor telefonice făcute de News of the World, care au afectat zeci de persoane, patronul NewsCorp, Rupert Murdoch, a decis să închidă săptămânalul vechi de 168 de ani. “O părticică din Anglia a murit ieri, şi este un moment de doliu”, scrie Times, cotidianul emblemă al grupului. “Tehnicile de investigaţie ale ziarului, prin ce aveau ele mai rău, i-au determinat închiderea. Dar prin ce aveau mai bun, au declanşat articole importante şi câteodată au arătat mari delicte”. Pentru Times, scandalul nu priveşte decât “o mână de persoane care le-au dispreţuit pe altele aflate în necaz şi disperare. S-au acoperit de ruşine, au distrus un ziar şi au dăunat încrederii în presa liberă. Va fi nevoie de mult timp până ce această încredere va fi recâştigată”.  În timp ce ziarul subliniază că lovitura de graţie pentru News of the World a fost “căderea catastrofală a publicităţii”, the Independent crede că “ziarul a fost sacrificat pentru o femeie”, fosta sa patroană, Rebekah Brooks, foarte apropiată de Murdoch, care conduce astăzi sectorul presă scrisă al NewsCorp.

Advertisements