În Europa: 16 Iulie 2011

Posted on 16/07/2011 by

3


Titluri: Summit extraordinar al Zonei euro pe 21 iulie privind criza datoriei.; NATO caută soluţii la criza din Libia; Italia, între criza economică şi cea politică; Revista Presei de la RFI; NATO şi sistemul Putin.

Summit extraordinar al Zonei euro pe 21 iulie privind criza datoriei. Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a anunţat vineri că a convocat un summit extraordinar al liderilor ţărilor din Zona euro pentru data de 21 iulie în legătură cu criza datoriei şi ajutorul pentru Grecia.  ”Am decis să convoc o reuniune a liderilor statelor din Zona euro pentru 21 iulie, la ora 10,00 GMT, la Bruxelles”, a indicat Van Rompuy pe site-ul său de mesaje Twitter.”Ordinea noastră de zi va fi stabilitatea financiară a Zonei euro în ansamblul său şi viitoarea finanţare a programului de ajutor grec”, a precizat Van Rompuy. ”Le-am cerut îndeosebi ministerelor de finanţe /ale Uniunii Monetare/ să facă să avanseze activitatea pregătitoare” în legătură cu aceste puncte, a adăugat Van Rompuy. Europa a promis un al doilea plan de ajutor pentru Grecia, după unul de 110 miliarde de euro decis în 2010 de către Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, dar care nu mai este deja suficient pentru a evita falimentul ţării. Agerpres

NATO caută soluţii la criza din Libia. Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, se întâlneşte cu lideri NATO în Turcia, pentru a căuta o soluţie la criza din Libia. Este a patra reuniune a Grupului de Contact pentru Libia din martie încoace. Liderii occidentali vor discuta şi despre posibilităţi de asistenţă directă acordată rebelilor libieni.  Ministrul francez al Apărării a declarat în acest context că ţara sa întrevede o posibilitate de soluţionare politică a conflictului libian, cu ajutorul unor contacte directe către colonelul Muammar Gaddafi. Franţa a jucat un rol important în lansarea raidurilor aeriene NATO sub mandat ONU de protecţie a populaţiei civile. Vor fi prezenţi la întâlnire şi reprezentanţi ai Consiliului Naţional de Tranziţie din Libia. Invitaţiile adresate Rusiei şi Chinei au fost refuzate. Conflictul din Libia pare să fi ajuns într-un moment de blocaj. Rebelii controlează estul ţării, regimul lui Muammar Gaddafi, vestul. Dictatorul este baricadat în capitala Tripoli, în ciuda campaniei NATO de bombardamente aeriene. Au fost impuse sancţiuni internaţionale şi emise mandate de arestare pe numele unor jucători-cheie din regimul Gaddafi. În prezent, conducerea Libiei este confruntată şi cu o criză majoră de combustibili. În Capitală, cozile la benzinării ajung la aproape doi kilometri lungime. Conform unor informaţii neconfirmate de Tripoli, o conductă importantă de aprovizionare ar fi fost sabotată de rebeli. RFI

Italia, între criza economică şi cea politică. Planul de austeritate din Italia a primit undă verde şi în Camera Deputaţilor, vineri, 15 iulie. Senatul votase joi documentul propus de Guvern. În acelaşi timp, premierul Silvio Berlusconi încearcă să se folosească de criză pentru a-şi reduce opozanţii la tăcere şi pentru a-şi întări poziţia. Administraţie, sănătate, pensii, protocolul aleşilor, fiscalitate: planul de austeritate în atenţia Parlamentului italian afectează toate domeniile. Tăierile sunt de ordinul a 48 de miliarde de euro, peste trei procente din PIB, cu scopul de a permite Italiei revenirea la un echilibru bugetar în 2014, care să ducă mai departe la reducerea datoriei ce reprezintă 120% din PIB. Pentru Guvernul condus de Silvio Berlusconi, contextul politic nu este propice adoptării unor măsuri de austeritate bugetară. În afară de problemele sale judiciare, premierul s-a remarcat în ultimul timp şi prin disputele cu ministrul său de Finanţe, Giulio Tremonti. Majoritatea guvernamentală este slăbită de recentele înfrângeri la alegerile locale, ceea ce a şi determinat neîncrederea investitorilor în Italia. Totuşi, paradoxal, amploarea crizei şi necesitatea adoptării unui plan de austeritate i-au permis lui Silvio Berlusconi să facă un apel la unitatea forţelor politice. Opoziţia a votat la Senat contra planului, dar a acceptat să nu propună prea multe amendamente, pentru a nu întârzia votul.Totuşi, răgazul lui Silvio Berlusconi poate fi destul de scurt. Opoziţia şi-a reafirmat obiectivul principal şi anume căderea Guvernului imediat după adoptarea planului de austeritate. RFI.

Revista Presei de la RFI. „Abisala datorie americană” (Le Figaro). „Angoasa” (La Tribune). „Americanii şi europenii se găsesc în zona roşie” (La Croix). „Să nu uităm: euro este un atuu” ( Le Monde). Presa europeană de astăzi scrie despre criza datoriilor de pe cele două  maluri ale Oceanului Atlantic şi se minunează în faţa unei cifre: 14 294 de miliarde de dolari. La atât se ridică datoria americană. „Abisala datorie americană” după cum scrie Le Figaro. Această cifră înebuneste întreaga planetă, o cifră care poate duce la incapacitate de plată prima putere economică cu toate consecinţele dezastruoase. Totuşi, după cum putem citi în editorialul din Le Figaro, „ne vine greu să credem că Statele Unite pot declara falimentul la fel ca o ţară săracă”. Îndrăznim să credem că polemica dintre Obama şi republicani va înceta înainte de 2 august şi ca un compromis va interveni. Aşteptând acest compromis, editorialistul din Le Figaro compară situaţia de acum cu tema care va domina campania electorală americană din 2012: „De o parte un preşedinte care înţelege să mărească impozitele pentru cei mai bogaţi pentru a găsi lichidităţi, de cealaltă, un partid majoritar în Congres care îi cere să strângă cureaua statului federal”. „Vom fi foarte atenţi la ce se întâmplă dincolo de Ocean în maxim 15 zile”, după cum aminteşte La Tribune, atunci când vom avea acordul ultimei şanse. Pentru jurnalul economic francez, ştirile venite de la Washington se pot rezuma într-un cuvânt: „Angoasa”. La Croix este de părere că „Americanii şi europenii se găsesc în zona roşie”. „Vedem bine în ambele cazuri că tergiversările politice ne împing spre prăpastie”. Editorialistul din la Croix critică lipsa de solidaritate a leaderilor occidentali. Tema salvării zonei euro este în centrul editorialului din Le Monde. „Să nu uităm: euro este un atuu”,scrie Le Monde care expune meritele monedei unice europene într-un moment în care tot mai multe voci îi pun în discuţie utilitatea. „Trebuie să ne intre bine în cap: euro nu are nicio vină de starea dezastruoasă a finanţelor greceşti, nici de îndatorarea peste măsură a Irlandei şi nici de situaţia conturilor publice din Portugalia”. Liberation scrie despre „Scandalul din presa de scandal”, a propos de grupul Murdoch din Marea Britanie. Cotidianul ne explică cum interceptările telefonice ilegale pun în pericol existenta însăşi a grupului News Corp, şi determină o criză politică la Londra”.    „Murdoch admite greşeli mărunte”, scrie Financial Times pe prima pagină şi observă de asemenea criza prin care trece grupul News Corp. Tabloidul News of the World este acuzat că a practicat pe scară largă, în anii 2000, interceptarea telefoanelor a circa 4.000 de personalităţi, dar şi a familiei unei fetiţe asasinate sau a rudelor militarilor ucişi în Irak şi Afganistan. „Scandalul interceptărilor telefonice dezvăluie un adevăr crud pentru societatea, pentru presă şi pentru politica din Marea Britanie. Asistăm la o anumită justiţie să vedem grupul lui Murdoch supus oprobiului din cauza practicilor sale ilegale”, după cum scrie The Guardian, cotidian care este de părere că leaderii politici, ca Blair şi Cameron au închis ochii la asemenea practici deoarece fie le era teamă să se implice, fie că aveau tot interesul. Prin practici murdare (şantaj şi distrugerea adversarilor) Murdoch a devenit cel mai influent om în stat. Astfel, cu ajutorul tabloidelor sale el a putut să îşi impună ideile sale ultraconservatoare şi xenofobe şi mai ales să promoveze un capitalism foarte sălbatic. Marea Britanie, care se autodefineşte „mama democraţiilor”, va câştiga foarte mult făcând justiţie în cazul Murdoch”.RFI

NATO şi sistemul Putin. Amplasarea unui scut antirachetă în Europa ar fi, potrivit şefului diplomaţiei ruse Serghei Lavrov, singura divergenţă dintre Moscova şi Alianţa nord-atlantică. Rusia si NATO, a declarat recent ministrul de externe rus, pentru uzul agenţiei RIA Novosti, n-ar avea “alt punct de dispută”. Chiar aşa să fie oare? Dacă Lavrov are dreptate, atunci occidentul are o mare problemă. Fiindcă pactul militar nord-atlantic, creat după cel de-al doilea război mondial ca sistem de apărare împotriva agresiunii comuniste, n-a avut din capul locului alt sens decât să apere libertatea ameninţată de primejdia totalitară. Raţiunea de a fi a NATO fusese, de la bun început, să protejeze democraţiile apusene, în epocă singurele democraţii veritabile, de ceea ce le punea în pericol, în speţă de imperiul totalitar stalinist, în frunte cu Uniunea Sovietică. Or, moartea lui Stalin  nu s-a soldat cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, aşa cum prăbuşirea URSS n-a adus Rusiei decât o mică parte din libertatea pentru care şi-au riscat viaţa disidenţi de felul lui Andrei Saharov sau Elena Bonner. Dosarul Hodorkovsky, duşmanul premierului rus Putin trimis după gratii după două farse judiciare înscenate în cel mai pur stil stalinist, jugularea libertăţii presei în Rusia, uciderile de ziarişti critici, dispreţul faţă de viaţa civililor ceceni şi faţă de valorile statului de drept relevă cât de puţin s-a schimbat Rusia. Federaţia Rusă e orice, numai o democraţie nu. În acest context nu trebuie să mire pe nimeni că, din unghiul stăpânilor Rusiei, un proiect eminamente defensiv, cum este scutul anti-rachetă, poate fi cotat ca ameninţare la adresa propriei securităţi. Cu alte cuvinte, Rusia vrea să fie în continuare în stare să ameninţe America, occidentul, Europa de vest şi de est cu propriile rachete şi ogive nucleare, fără ca vreun stat sau o putere să fie în stare să contracareze acest pericol. Mai multe pe Deutsche Welle.

Advertisements