Agentiile de rating (1) – pompier sau piroman?

Posted on 17/07/2011 by

8


Suficient sa citesti atacurile politicienilor europeni asupra agentiilor de rating (in majoritatea lor americane) ca sa poti sa-ti dai seama cat de urate au devenit acestea in randul celor care au ratat revenirea din criza economica a ultimilor ani. Acuzele principale ale acestora sunt fara indoiala bazate pe faptul ca nu au reusit sa prevada dezastrele financiare incepute in SUA si in special cele legate de Lehman Brothers si ale institutiilor financiare majore  care au falimentat sau au ramas in picioare cu ajutorul contribuabililor provocand pagube de triloane de USD. Raspunsurile sunt insa si ele destul de convingatoare – nimeni nu poate garanta acuratetea daca datele prezentate sunt masluite.

Europa se simte  îngenunchiată de agenţiile de rating. Acum doua saptamani Portugalia a fost retrogradată la categoria „junk”, de către Moody’s. Imediat după retrogradarea Portugaliei, comisarul pentru Justiţie, Viviane Reding, declara că „Europa nu poate permite ca trei agenţii private din SUA să distrugă euro”. Silvio Berlusconi i-a asigurat pe europeni că are un guvern „stabil şi puternic” şi o majoritate în Parlament „unită şi determinată”, ceea ce va asigura adoptarea cât mai rapidă a programului de austeritate, în valoare de peste 40 de miliarde de euro. Intre timp Moody’s a retrogradat si Irlanda, anticipând un nou împrumut. Spania a ascuns sub preş deficitele reale ale regiunii Castilla La Mancha. Liderii de la Atena acuză pieţele financiare internaţionale că folosesc Grecia drept pretext pentru a ataca moneda europeană. Intr-un cuvant o veselie de proportii!

Pentru a decide (inteligent) daca agenţiile de rating sunt pompieri sau piromani (sau poate ambele) cateva notiuni nu strica:

Un rating inseamna o evaluare facuta de o agentie specializata (ex: Moody’s Investors’Service, Standard&Poor’s Corporation, Fitch Investors’s Service Fitch, Duff&Phelps) asupra riscului de neachitare a unei obligatiuni de catre un debitor – adica a riscului de neplata la timp si in intregime a principalului si a dobanzii de-a lungul vietii instrumentului evaluat (obligatiuni, garantii de imprumut si orice fel de polite de debit). Deci rating-urile sunt niste calificative care se dau in functie de capacitatea si bunavointa emitentului de a-si achita obligatiile, un ghid al abilitatii si dorintei emitentului de a intruni conditiile emisiunii, reprezentant un factor important in luarea deciziei de investire.

Calificative: Agentiile de rating evalueaza emisiunile de titluri debitoare pe categorii sau clase de risc si le marcheaza cu litere. Notatiile de rating ale tuturor serviciilor de rating sunt similare. Ratingurile agentiei Moody’s variaza de la Aaa la Aa, A s.a.m.d. pana la C care este cel mai scazut rating, in timp ce S&P merge de la AAA pana la D, cel mai scazut rating. Primele patru categorii, de la Aaa (AAA) pana la Baa (BBB) sunt denumite “grad de investitie” (investment grade) insemnand printre altele, un risc relativ mic. Obligatiunile cu ratinguri mai mici decat ale celor cu grad (nivel superior) de investitie  (Ba, B, Caa, Ca, C si D ) sunt considerate “speculative”, ceea ce inseamna ca posibilitatea emitentului de a-si indeplini este mai putin sigura. Aceste obligatiuni sunt denumite “junk bonds” datorita randamentului mare dar si riscului mare. In general cand un emitent are ratinguri provenite de la mai multe agentii de rating, acestea sunt de regula aceleasi. Ratinguri diferite de la agentii de rating diferite pentru acelasi emitent sunt rare si sunt denumite “split ratings”. De obicei ele difera doar cu un nivel, diferentele de mai mult de un nivel sunt extrem de rare.

Dobanzi: Ratingurile acordate de agentiile specializate influenteaza rata dobanzii pe care emitentul de titluri debitoare trebuie s-o plateasca pentru a atrage investitorii. Astfel comparand obligatiuni cu aceeasi maturitate, cu cat ratingul este mai mare cu atat este mai mica rata dobanzii pe care o plateste deci si randamentul. Similar obligatiunile cu un rating mic trebuie sa plateasca dobanzi ridicate, oferind randamente inalte, pentru a ademeni investitorii care ar putea fi ingrijorati in legatura cu plata la timp a dobanzii si a principalului. Acest lucru se poate observa in graficul alaturat.

Despre credibilitatea si exactitatea agenţiilor de rating intr-un articol viitor.

Bibliografie, surse si citate:

Jonathan S. Sack and Stephen M. Juris (2007). “Rating Agencies: Civil Liability Past and Future” (PDF). New York Law Journal 238 (88).
kmarket.ro – Piete de capital.

Vezi si Partea a II-a a articolului: Agentiile de rating (2) – un adversar necesar?

Advertisements