În Europa: 18 Iulie 2011

Posted on 18/07/2011 by

2


Titluri: Directorul Scotland Yard a demisionat, pe fondul scandalului interceptărilor din Marea Britanie; Jean-Claude Trichet: Guvernele ţărilor din zona euro, responsabile de incapacitatea de plată a guvernului grec; Revista presei de la Deutsche Welle; Mai penibil nici că se putea…; Revista presei de la RFI.

Directorul Scotland Yard a demisionat, pe fondul scandalului interceptărilor din Marea Britanie. Directorul Scotland Yard, Paul Stephenson, a demisionat, duminică seara, pe fondul scandalului interceptărilor telefonice de către jurnaliştii de la News of The World, informează Sky News. Şeful poliţiei metropolitane, sir Paul Stephenson, şi-a prezentat demisia pe fondul criticilor privind angajarea fostului redactor-şef adjunct de la News of The World, Neil Wallis, arestat în scandalul interceptărilor. “Am luat această decizie pe fondul spreculaţiilor şi acuzaţiilor referitoare la legăturile dintre Scotland Yard şi trustul News International, în legătură cu domnul Neil Wallis, despre care ştiţi că a fost arestat”, a declarat Stephenson. Sir Paul a fost criticat dur pentru angajarea lui Wallis, fostul redactor-şef adjunct al News Of The World, într-un post de relaţii publice. “În 2009, Poliţia Metropolitană a încheiat un aranjament contractual cu Neil Wallis, încheiat în 2010. Nu au jucat niciun rol în încheierea acestui contract, a spus sir Paul Stephenson, subliniind că a fost “un privilegiu” să conducă Scotland Yard. Neil Wallis, arestat joi dimineaţă, a fost redactor-şef adjunct al News of The World în perioada 2003 – 2007. Mediafax.

Jean-Claude Trichet: Guvernele ţărilor din zona euro, responsabile de incapacitatea de plată a guvernului grec. Preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, estimează că guvernele ţărilor din zona euro vor fi ‘responsabile’ de datoria grecească în cazul incapacităţii de plată a Atenei, potrivit unui interviu difuzat de publicaţia Financial Times Deutschland`- FTD. Trichet consideră că dacă deciziile guvernelor conduc spre o incapacitate de plată – chiar parţială – a Atenei, acestea vor trebui să facă astfel încât să aducă garanţii ‘sistemului euro’ /adică Băncii Centrale Europene/ şi băncilor centrale ale ţărilor membre ale zonei euro, cu scopul de a proteja moneda unică. ‘Am avertizat de mai multe ori în detaliu şefii de stat şi de guvern că în caz de incapacitate de plată a unei ţări, nu vor mai putea fi acceptate obligaţiile sale ca garanţii normale. În aceste condiţii, guvernele responsabile de situaţie vor trebui atunci ele însele să se angajeze pentru a corecta situaţia. Aceasta va fi datoria lor’, a spus Trichet, în interviul difuzat on line duminică seara. Conducătorii ţărilor din zona euro urmează să decidă un al doilea plan de ajutor Greciei cu ocazia unui summit extraordinar, joi, la Bruxelles.Tratativele vizează în special modalităţile participării sectorului privat creditor al Greciei. Germania cere ca băncile greceşti să-şi bage mâna în portofel de această dată, cu scopul de a face faţă unei opinii publice proprii tot mai reticentă în a plăti pentru alţii.Agerpres

Revista presei de la Deutsche Welle. „Un rinichi pentru un drum în vest”, titrează cotidianul berlinez taz un reportaj zguduitor. Ziarul relatează despre încercările disperate ale unor solicitanţi de azil africani sau asiatici, ajunşi în Serbia, de a parveni în occident cu ajutorul călăuzelor şi traficanţilor de oameni. Pentru a-şi realiza visul de a trăi în UE, unii îşi vând rinichii – 5.000 de dolari a încasat, pentru unul din rinchii săi, un refugiat operat în Siria. Unora li se cer pe aşa-zisa transversală asiatică – drumul care duce din Asia către UE – sume chiar şi mai piperate. Aceasta, în condiţiile în care Uniunii Europene nu-i merge bine deloc, dată fiind criza tot mai acută din zona euro.  Nu puţini observatori trimit însă mai nou şi la dificultăţile bugetare americane. Ziarele de stânga din Europa se arată indignate de opoziţia congresmenilor republicani faţă de planurile preşedintelui Obama şi ale democraţilor săi de spori taxele pentru veniturile superioare.  Nu mai puţin revoltat se arată Süddeutsche Zeitung din München de îndrăzneala republicanilor de a refuza mărirea limitei superioare a datoriei publice. Cotidianul bavarez de stânga crede că neînţelegerile bugetare din forul legislativ american s-ar datora faptului că nimeni nu ştie de fapt ce anume s-ar putea întâmpla, „dacă se produce inimaginabilul, iar SUA se transformă dintr-un loc sigur pentru investiţii într-o zonă de risc”. În acest caz “am putea asista la orice, de la vagi turbulenţe, abia perceptibile, la o panică globală”, mai avertizează cotidianul din München.

În mod semnificativ, cascada de reproşuri europene la adresa agenţiilor de rating americane aproape c-a secat. Brusc, comentatorii de pe bătrânul continent, care întrevăzuseră în acţiunile agenţiilor de rating de peste ocean un soi de “conspiraţie” americană la adresa Europei au început să pună batista pe ţambal. Rheinische Post califică ameninţarea agenţiei Moody’s, de a scădea ratingul SUA, ca “un semnal de avertisment cât de poate de clar adresat politicienilor din Washington”. Sächsische Zeitung crede că “presiunea combinată a pieţelor financiare, a agenţiilor de rating şi a Chinei comuniste” (care e şi principalul creditor al SUA) îi va determina pe politicieni americani să sfârşească prin a se înţelege. Şi a-şi asana bugetul înglodat în datorii. Dar alţi analişti scot în evidenţă problemele structurale ale Americii, probleme care se cer rezolvate de urgenţă. Reutlinger General-Anzeiger consideră că SUA s-au întins mai mult decât le este plapuma, „superputerea exagerând cu lanţul de cheltuieli militare, de salvări de bănci şi programe sociale debordante”.  În fine, varii analişti germani se opresc la aspectul economic al promiselor livrări de vedete rapide germane către Angola, un export de arme extrem de criticat de opoziţie, devreme ce ar fi în beneficiul unui regim care numai democratic nu e. În fond, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, “cancelarul Germaniei reprezintă şi interesele economice ale Germaniei, respectiv ale industriei sale de armament”.Deutsche Welle.

Mai penibil nici că se putea… Vladimir Putin nu va mai primi Premiul Quadriga. Curajul societăţii civile a triumfat. Sub presiunea protestelor şi criticilor unor personalităţi, decizia de a-i conferi premierului rus distincţia a fost revocată. Deopotrivă o înfrîngere şi o victorie, de rîs şi de plîns, este istoria din acest an a premiului Quadriga. Ceea ce s-a întîmplat în decursul a doar cîteva zile – de la anunţarea deciziei de a-i acorda şi premierului rus Vladimir Putin distincţia şi pînă la revocarea controversatei hotărîri – ar putea trimite cu gîndul la piesa lui Shakespeare „Cum vă place”. Analogia este însă din start discutabilă şi îndoielnică, dată fiind gravitatea situaţiei create de falsa decizie, de implicaţiile ei chiar în planul unor relaţii bilaterale între state, de îndoielile pe care le aruncă asupra dreptei puteri de judecată a unora din membrii unei asociaţii relativ tinere şi mici dar cu ambiţii mari, ca şi asupra criteriilor şi principiilor care determină opţiunile. De regulă numele laureaţilor sunt anunţate oficial în septembrie. Din ce motiv, în acest an, vestea a fost dată ante festum, nu se precizează, dar se poate deduce: marţi, 19 iulie, începe la Hannovra cea de-a 13-a rundă a consultărilor guvernamentale germano-ruse. Ceea ce conferă deciziei juriului izul unei captatio benevolentiae… Sub tăcere este trecut, inclusiv în procesul verbal al şedinţei asociaţiei, şi numele celui care a avut ideea ca Vladimir Putin să figureze în lunga, deşi nu foarte omogena listă a unor laureaţi onorabili: politicieni, intelectuali, artişti, filozofi, militanţi pentru drepturi civile. Se ştie însă că, din start, cîţiva membri ai Asociaţiei „Werkstatt Deutschland” / Atelier Germania s-au opus propunerii care, deîndată ce a devenit publică, a stîrnit un val de consternare în mass media autohtonă şi internaţională. Confruntaţi cu penibila situaţie, spre a nu-şi vedea pătat bunul renume de regretabila decizie, unii s-au  grăbit să declare că nu au participat la întrunirea cu pricina sau că, dacă ar fi fost de faţă, s-ar fi abţinut de la vot. Mai multe pe portalul Deutsche Welle.

Revista presei de la RFI. Săptămână crucială pentru Euro. La sfârșitul săptămânii, testele de stres la care au fost supuse băncile europene au arătat doar nouă “corigenți”. Acest test trebuie să demonstreze cât de solidă e o bancă, în fața unei eventuale crize. Presa europeană e însă sceptică în privința credibilității testului și se așteaptă la o săptămână crucială pentru zona euro. “E o minciună”. Nu suntem obișnuiți cu un astfel de ton în Le Monde, dar găsim această propoziție într-un articol despre testele de stres care s-au încheiat vineri, 15 iulie. Potrivit acestora, celor nouă bănci europene care au picat testul le lipsesc doar 2,5 miliarde de euro, pentru a fi în regulă. “2,5 miliarde de euro?” se întreabă ziarul, ”când știm că problemele sunt mult mai grave? Numai situația din țările cele mai amenințate, Portugalia, Grecia și Irlanda ar putea însemna pierderi de 100 de miliarde de euro pentru bănci și cam tot atât pentru Banca Centrală Europeană”. “Europa și-a pierdut capul”, citim în articolul publicat pe site-ul Le Monde, “Europa minte pentru a încerca să ascundă consecințele catastrofale ale inacțiunii sale”. Sigur că și agențiile de rating sunt responsabile, dar vina principală e la Comisia Europeană, la șefii de stat și de Guvern și la guvernatorii băncilor centrale din zona euro. Financial Times merge pe aceeași linie: “Testul de stres nu a fost suficient de dur pentru a restabili încrederea investitorilor în sistemul financiar al zonei Euro. Uniunea Europeană a eșuat la propriul test. În Germania, Die Zeit pune și el sare pe rănile Europei, criticând dorința Germaniei de a împinge băncile și societățile de asigurări să participe la planurile de salvare. Un gest nobil, dar care reprezintă o problemă, crede ziarul. Pentru că băncile și societățile de asigurări sunt plătite pentu plasarea cu câștig a banilor clienților lor. Dacă sunt amenințate de pierderi, trebuie să se retragă. Europenii, în frunte cu germanii sunt în fața unei dileme strategice, crede ziarul: fie renunță la implicarea pe termen scurt a finanțelor mari, fie își impun dorința, dar riscă un exod masiv de capital. Săptămâna care începe luni, 18 iulie este crucială pentru viitorul zonei euro. Joi, liderii europeni din țările cu moneda comună se întâlnesc, pentru a încerca să îngrădească răspândirea crizei. Mai multe surse spun că după trei săptămâni de bâlbâieli și reuniuni amânate, europenii sunt pe cale să ajungă la un acord.  Pe de altă parte, un eșec al reuniunii de joi ar provoca un cutremur pe piețele financiare. RFI.

Advertisements