Săptămâna Presei Europene / 17 Iulie – 22 Iulie 2011

Posted on 24/07/2011 by

4


Italia. “Papa în închisoare, Berlusconi învins”, titrează La Repubblica. Miercuri, pe 20 iulie, camera inferioară a parlamentului italian a autorizat arestarea lui Alfonso Papa, aflat în mijlocul unui alt scandal pentru Silvio Berlusconi. Papa, parlamentar din partea partidului aflat la guvernare PDL şi fost judecător, este acuzat că ar fi făcut parte dintr-o reţea suspectată că ar fi folosit informaţii obţinute ilegal pentru a ajuta diverse persoane, inclusiv un oficial al PDL, să evite investigaţiile judiciare. Berlusconi a încercat să-şi adune majoritatea pentru a-l salva, dar Liga Nordului a anunţat că va vota pentru arestarea sa, declanşând mânia premierului. În aceeaşi zi, camera superioară a votat împotriva arestării unui senator acuzat de mită. “Liga nu l-a mai dezamăgit pe premier, pe probleme de justiţie până acum. Guvernul muribund Berlusconi-Bossi nu mai există”, comentează La Repubblica, spunând că până în toamnă alegeri anticipate sau o coaliţie de uniune vor pune capăt instabilităţii: “Italia, în focurile speculaţiei internaţionale, nu îşi poate permite aşa ceva”.

Irlanda. “Kenny îl acuză pe Papă că minimizează violul și torturarea copiilor”, titrează the Irish Independent. La o săptămână după publicarea raportului Cloyne referitor la maltratarea copiilor în sânul Bisericii, premierul Enda Kenny a lansat un atac istoric împotriva Vaticanului. Raportul, care a examinat acuzațiile de maltratare a copiilor de către 19 preoți în dioceza Cloyne, în Sudul Irlandei, a scos la iveală o cultură a acoperirilor și a obstrucționării justiției care a condus până la Roma. Exprimându-se în fața Dail-ului (parlamentul irlandez), Kenny a declarat: “Violul și torturarea copiilor au fost minimizate sau ‘gestionate’ pentru ca să se facă respectate caracterul instituției, puterea sa, poziția și reputația sa”. În ceea ce cotidianul din Dublin consideră ca “discursul său cel mai puternic ca premier – și fără îndoială din întreaga sa carieră”, a declarat că revelațiile “au dus guvernul, pe catolicii irlandezi și Vaticanul la o situație fără precedent”. Vaticanul nefăcând niciun comentariu, Irish Independent notează că este sigur că “discursul lui Kenny a trimis o undă de șoc de la un capăt la celălalt al ierarhiei catolice și al Vaticanului. Irlanda a avut întotdeauna o relație servilă cu Sfântul Scaun”.

Spania. “Sacrificat”. În 20 iulie, preşedintele regiunii Valencia, Francisco Camps, şi-a prezentat demisia, deşi fusese reales cu o largă majoritate în mai. Implicat în scandalul Gürtel (după numele german al principalului responsabil condamnat, Francisco “Correa” – curea, “Gürtel” în germană), o afacere de corupţie datând din 2009, implicând mai mulţi responsabili regionali ai Partidului popular (PP, de dreapta) şi oameni de afaceri care beneficiau de avantaje în concesiile de oferte publice, Camps a decis să plece. Decizia sa intervine după “o încleştare” cu conducerea partidului său, PP, şi cu liderul acestuia Mariano Rajoy, explică La Vanguardia. Cotidianul din Barcelona consideră că această decizie pune capăt unei “dileme”, între a accepta recunoaşterea vinei şi a plăti o amendă pentru a evita procesul, sau a demisiona pentru a se apăra pentru că “se consideră nevinovat”. La doar câteva luni distanţă de posibilele alegeri anticipate care ar putea avea loc în toamnă, “Partidul popular şi-a plătit cota-parte în noul demers de exemplaritate”, notează cotidianul.

Grecia. Summit-ul crucial al zonei euro s-a terminat cu “un acord european pentru Grecia şi Europa”, se felicită  Kathimerini. “Europa era pusă la zid, ea trebuia să trimită un mesaj puternic de solidaritate şi asta a făcut”, consideră cotidianul de centru-dreapta, adăugând că “preşedintele francez a ştiut să pună presiunea necesară pentru a construi un parapet european împotriva atacurilor pieţelor”.

Ta Nea titrează chiar cu “Un plan Marshall pentru Grecia”. Ajutorul anunţat de 158 miliarde de euro va  “reda oxigen ţării şi guvernului”, scrie ziarul, avertizând totuşi că “acest lucru nu înseamnă că nu mai trebuie să ducem la capăt reforme pentru a reduce costurile şi a convinge de solvabilitatea noastră. Dar  înseamnă că al doilea plan de rigoare va fi îmbunătăţit cu o obligaţie de rezultat : privatizările”, din care  Europa se aşteaptă la 50 miliarde de euro.

“Acest acord aduce o gură de aer proaspăt”, adaugă To Ethnos, dar “va rezolva oare în întregime problema datoriei greceşti ? În definitiv, doar împingem scadenţa iar teama de contagiune nu dispare”.

Un gen de prudenţă pe care Eleftherotypia o exprimă mult mai clar : “Alţi 30 de ani de sângerare pentru popor”. “Un acord, da, dar pentru cine?”, se întreabă cotidianul de stânga. “Adevărata întrebare este : cu ce preţ pentru poporul deja secat de austeritate. Guvernul va trebui să aducă dovezi europenilor pe spinarea grecilor deja sugrumaţi de rigoare”. “Ţara este acum aruncată într-un tunel de 30 de ani de împrumut”, adaugă Eleftherotypia, pentru care “viitorul este nesigur în ceea ce priveşte ieşirea Greciei de sub curatela economică internaţională, mai ales că datoria Greciei va fi acum notată de agenţiile de rating ca şi cum ar fi în imposibilitate de plată”. Iar  ziarul se întreabă: “Putem vorbi cu adevărat despre un plan de salvare?” Presa graca (aici, aici si aici)

Polonia. Summitul zonei euro marchează “sfârşitul mitului grecesc”, crede Gazeta Wyborcza, notând că “liderii europeni au decis să reformeze zona euro astfel încât să fie crezuţi de pieţe, nu de agenţiile de rating”. În editorialul său, cotidianul din Varşovia se entuziasmează pentru că “Europa începe să muncească”, dat fiind că “pentru prima oară liderii europeni au decis să acţioneze în avans” şi au găsit la un plan care ar putea în sfârşit să pună capăt crizei datoriei suverane a Greciei.

Şansa pe care o oferă pentru a opri răspândirea “epidemiei datoriilor” în alte ţări este totuşi mai importantă decât detaliile planului. Criza grecească, notează Gazeta Wyborcza, vine ca o lecţie dureroasă pentru Europa ca un întreg. “Nu sunt miracole în economie. Cel care trăieşte pe cheltuiala altora va trebui să strângă cureaua mai devreme sau mai târziu. Şi asta nu e plăcut niciodată, chiar dacă e o curea strânsă în jurul unei burţi rotunde”.

Irlanda. Noul plan de salvare a Greciei îi face fericiţi şi pe irlandezi. Irish Independent îşi anunţă cititorii despre “Deal-ul nostru de 800 de milioane de euro”, sumă pe care o va economisi ţara datorită măsurilor decise de conducătorii zonei euro pe 21 iulie. Dublin va avea până la 30 de ani pentru rambursarea împrumutului de 85 de miliarde acordat de UE şi FMI în noiembrie 2010, iar dobânda va scădea de la 2%, la 3,5%.

La Lisabona, Público notează de asemenea că “zona euro reduce dobânzile cerute Portugaliei şi elimină ‘pedeapsa’ iniţială”. Căci Portugalia, a treia ţară care a avut nevoie de ajutor economic, va beneficia de o dobândă de 3,5% şi de o perioadă de rambursare de 15 ani pentru împrumutul de 78 de miliarde decis în mai.

Belgia. Regele intervine. In timpul sărbătorii naţionale belgiene şi la o zi după discursul regelui Albert al II-lea, “dezamăgit şi neliniştit” din cauza impasului politic care durează de 404 zile, a fost găsit un consens asupra ultimului punct al formatorului Elio Di Rupo, care punea probleme creştin-democraţilor flamnazi (CD&V). “’Balastul’ a fost măturat, echilibrul rămâne precar”, titrează Le Standaard, care explică faptul că şeful CD&V, Wouter Beke, a făcut pe dificilul până la capăt în legătură cu unul dintre principalele puncte ale discordiei, problema regiunii bilingve Bruxelles-Halles-Vilvorde (BHV). O atitutinde pe care La Libre Belgique o califică drept “minabilă” şi “nedemnă”, lansând un apel spre CD&V pentru “a termina cu capriciile şi a regăsi o linie politică proprie”.

În seara de 21 iulie, Di Rupo l-a informat pe regele Albert II că “a fost găsită o metodă de abordare cu cele opt partide implicate”. Însă, potrivit palatului, negociatorii vor trebui să plece mai întâi în vacanţă. Discuţiile vor începe la mijlocul lunii august. “Dacă întrerupem avântul acum, va fi dificil să repunem moara în mişcare”, consideră totuşi editorialistul cotidianului De Standaard.

Advertisements