Blestemul ratingului şi micro-economia personală

Posted on 25/07/2011 by

3


Oricine este familiarizat cu obiceiurile creditului personal din SUA, din care a luat naştere cultura riscului suveran, ştie că aceasta este calea nesupravegheata si bine controlata care duce la pierzanie. Cere o carte de credit în SUA fără a avea o bună cotă a creditului personal şi nu doar că îţi va fi refuzat cardul, dar chiar şi nivelul de credibilitate personală va avea de suferit, ceea ce va face dificilă obţinerea creditului de care ai nevoie. Dacă dintr-un motiv oarecare uiţi să plăteşti o rată, agenţia te notează ca fiind un risc – şi va obţine un profit de la banca ta pentru efortul depus. Băncile sunt plasate acum pe arterele principale ale localităţilor şi pot acorda împrumuturi în toată lumea, iar persoanele au fost înlocuite de sistemul computerizat. Omul care te cunostea si iti cunoastea de multe ori familia a disparut. El a fost inlocuit de multe ori cu institutii diabolice, care de multe ori te pot transforma intr-un paria din cauza unei mici greseli sau neatentii.

De fapt, mi-am petrecut  maturitatea timpurie intr-un stat “capitalist.” Nu mi-am terminat studiile gratuit si nici nu am primit repartitie la tara, mi-am terminat studiile facand imprumut si platindu-l in rate. Exact cum si-a facut si fata mea cea mare. Celelalte doua au beneficiat deja de un “tata instarit”, care a preluat finantarea bancara. Nu am mancat salam cu soia, dar am mancat un hamburgher la doua zile si in ziua fara hamburgher am mancat paine si doua sticle de lapte. Am fost fericit, am pus deoparte niste bani pentru carti! Mi-am cumparat o casa cu ajutorul unei ipoteci de 15 ani si masina si aproape toata avutia mea materiala. O mare parte din viata mea am trait in rate. Am respectat regula de fier a creditului – niciodata mai mult de 30% din venitul familiei, niciodata! 20% intotdeauna puse deoparte pentru Doamne fereste, in zilele care poate nu as avea de unde sa platesc ratele.

Nu am venit cu aceasta educatie din Romania, am fost invatat. La inceput de unchiul Misu care era “american” din ’46, el s-a lamurit primul cum sta treaba cu “democratia populara”, si-a facut boceaua repede si a trecut balta Atlantica. Dupa aia m-au lamurit bancherii cand m-am dus sa fac creditul pentru studii si toti cei care au urmat dupa acestia. Erau timpuri cand bancile erau interesate de clientii care pot sa-si returneze datoriile si bilanturile lor contau o singura data pe an si nu la fiecare 3 luni.   Asta a  fost educatia mea civica, facuta de capitalistii si bancherii “afurisiti”.

Creditul este o unealta necesara pentru dezvoltarea unei societati. Creditul trebuie sa genereze productie si unelte  cu care se poate ajunge la o eficienta economica, creditul trebuie sa dea posibilitatea unor cetateni sa-si procure o bunastare necesara unui trai civilizat.

Creditul nu poate fi in nici un caz obiectul unor manipulari ordinare care au “orbit” o populatie infantila din punct de vedere consumerist. Creditul “cu buletinul” a fost una din cele mai nocive actiuni bancare din toate timpurile. Noi, romanii, am devenit indienii cumparati de primii albi in America cu dulciuri si margele de sticla. Acum platim cu bolile pe care le-au adus acesti “albi de peste hotare”, noua indienilor moderni!

Asadar, impreuna cu conducerile incompetente si rauvoitoare din 1989 si pana astazi ne-am transformat intr-o democratie a bunului plac. De la “capitalismul de cumetrie” la neo-imperialismul economic, generat cu ajutorul conducerilor corupte ale romanilor, sustinut de marii oameni de afaceri liberali, care au mituit premieri si care au cumparat afaceri cu 35 de milioane de USD si le-au vandut cu 2 miliarde de USD sau de marii securisti care s-au transformat in moguli media,  dezvoltatori imobiliari sau samsari la bursa, am ajuns unde ne aflam astazi.

Uniunea Europeana, care trebuia sa ne ajute sa recuperam deceniile pierdute, ne-a exportat principiile statului social construit “pe datorie”, care-i omoara pe ei acum si  care aproape ne-au omoarat si pe noi.   Ne-au exportat “dreptul la proprietate,” sfant in democratiile liberale, dar care la noi consfinteste coruptia, furtul si jafurile. Jaful asistat, statul asistat (scuze, social),  protectia averilor ilicite  si creditul cu buletinul ne-au adus pana aici. Situatia este mult mai grea decat cred majoritatea romanilor, pur si simplu am ajuns la ziua decontului si in aceasta zi lipsesc cei 100 de miliarde furate din ‘89 si pana astazi (estimare bazata pe cifre si extrem de conservatoare).

Astazi statele  Europei si Americii jelesc cu glas de bocitoare situatia in care se afla, uitand ca de fapt ei nu au respectat ceea ce orice cetatean trebuie sa respecte “regula 30% + 20%”, pe care am mentionat-o mai sus. Acelaşi lucru se întâmplă, chiar dacă la un alt nivel, în lumea riscurilor titlurilor suverane. Aici agenţiile se pronunţa în legatură cu administrarea economiilor statelor suverane. Cu toate acestea, problema datoriilor titlurilor emise de state este într-o oarecare măsură o versiune lărgită a problemelor din lumea finanţelor personale. La fel cum datoria personală, alimentată de spirala creditelor refinanţate, a scăpat de sub control, deoarece în băncile de la colţul străzii nu mai există manageri care să-şi cunoască clienţii, să cunoască localitatea şi să fie în măsură să facă evaluări inteligente asupra fiecărui caz în parte. Lumea datoriilor suverane este lipsită de bun simţ şi de o apreciere echilibrată în raporturile sale cu naţiunile lumii.

Am ajuns la ultimativul proverb romanesc “cine nu munceste nu va manca”; inainte de asta o rafuiala cu cei care ne-au furat atat de mult, atat de mult timp nu ar strica de loc. Ca de obicei, optiunea este intotdeauna a publicului!

Advertisements