În Europa: 29 Iulie 2011

Posted on 29/07/2011 by

1


Titluri: Activitatea bursiera in lume; FMI: Franţa, târâtă în vârtejul crizei; „Cyber-Cops“ pentru supravegherea extremiştilor; Bursele europene şi-au pierdut optimismul; Norvegia, duelul ideologic şi comunitatea serviciilor secrete germane.

Activitatea bursiera in lume. Bursele din Europa au scăzut şi ieri, în condiţiile în care unele companii au raportat rezultate financiare sub aşteptări. Acţiunile “Volkswagen” AG, cel mai mare constructor auto din Europa, au coborât cu 5,7%, la 135,65 euro. În trimestrul al doilea, compania germană a obţinut un câştig înainte de taxe de 3,17 miliarde euro, în timp ce previziunea analiştilor era de 3,26 miliarde euro. Indicele FTSE 100 al pieţei din Londra a scăzut cu 0,4%, la 5.834,51 puncte, CAC 40 al celei din Paris – cu 1,1%, la 3.694,46, DAX al Bursei din Frankfurt – cu 1,5%, la 7.147,83. Acţiunile de pe Wall Street au crescut ieri, în deschidere, după ce administraţia de la Washington a anunţat un declin neaşteptat al solicitărilor de ajutor de şomaj, săptămâna trecută. Indicele Standard & Poor”s 500 a crescut cu 0,2%, la 1.307,33 puncte, Dow Jones Industrial Average -cu 0,1%, la 12.318,80, Nasdaq Composite – cu 0,3%, la 2.771,89. În Asia, acţiunile s-au menţinut pe trend negativ pentru a treia zi la rând, din cauza situaţiei datoriilor din SUA. Indicele Nikkei 225 al Bursei din Tokyo a scăzut cu 1,5%, la 9.901,35 puncte, S&P/ASX 200 al pieţei din Sydney – cu 1,6%, la 4.463,80, Hang Seng al celei din Hong Kong a crescut cu 0,1%, la 22.570,70. (Surse: Bursa si The Wall Street Journal)

Franţa, târâtă în vârtejul crizei. Ţara ar putea pierde ratingul „AAA“, iar FMI anticipează că economia franceză va rata estimările privind creşterea şi veniturile fiscale. FMI susţine că singura opţiune a Parisului este să reducă cheltuielile,  având în vedere că impozitele sunt printre cele mai ridicate din Europa, iar creşterea economică este slabă.  O veste proastă nu vine niciodată singură. Într-un timp foarte scurt, Franţa s-a văzut târâtă în vârtejul turbulenţelor financiare europene. După ce agenţia Standard & Poor’s a avertizase, luna trecută, că va reduce, probabil, ratingul Franţei pe termen lung dacă guvernul nu adoptă noi reforme, zilele trecute şi grupul ING spusţine că economia şi finanţele Franţei sunt într-o situaţie mai asemănătoare cu ţări evaluate cu rating „AA+”, precum Belgia, scrie Reuters. Ieri, a venit raportul anual al Fondului Monetar Internaţional (FMI) care spune că Franţa ar putea rata ţinta de 3% pentru deficitul bugetar din 2013, dacă nu va lua măsuri suplimentare de reducere a cheltuielilor pe termen mediu. „Suntem pe marginea prăpastiei, suntem în cea mai dificilă situaţie dintre statele cu rating «AAA». Franţa trebuie să facă eforturi mari pentru a rămâne în rândul acestor ţări”, a declarat Philippe Delienne, preşedinte al Convictions Asset Management, companie care administrează active de 1,2 miliarde de euro. eri, a venit raportul anual al Fondului Monetar Internaţional (FMI) care spune că Franţa ar putea rata ţinta de 3% pentru deficitul bugetar din 2013, dacă nu va lua măsuri suplimentare de reducere a cheltuielilor pe termen mediu. „Suntem pe marginea prăpastiei, suntem în cea mai dificilă situaţie dintre statele cu rating «AAA». Franţa trebuie să facă eforturi mari pentru a rămâne în rândul acestor ţări”, a declarat Philippe Delienne, preşedinte al Convictions Asset Management, companie care administrează active de 1,2 miliarde de euro. FMI anticipează că economia franceză va rata estimările guvernamentale privind creşterea şi veniturile fiscale. Fondul se aşteaptă ca deficitul bugetar să scadă de la 5,7% în acest an, la 4,8% în 2012, fără să ajungă însă sub 3,8% din PIB în 2013.  Reuters-Adevarul

„Cyber-Cops“ pentru supravegherea extremiştilor. Păreri pro şi contra intensificării supravegherii propagandei extremiste ciberspaţiale după atentatul teroristului creştin fundamentalist din Norvegia incită spiritele politicienilor din Germania. Experţii sunt de părere că internetul, într-adevăr, a devenit o sursă de inspiraţie pentru activităţi extremiste. De asemenea spaţiul virtual este folosit ca platformă de organizare şi propagandă. În Germania se vorbeşte chiar de „patrule virtuale“ efectuate de “Cyber-Cops”. Fundamentalistul creştin norvegian, Anders Behring Breivik, şi-a promovat ideile prin intermediul internetului, folosind întreaga paletă de comunicare. Pe forumuri îşi posta mesajele anti-islamice, iar pe internet a publicat textul integral al manifestului său eclectic: un montaj compus din citate preluate de la alţi extremişti, liste ale partidelor şi organizaţiilor pe care le simpatiza (între care se află şi Partidul România Mare şi organizaţia Noua Dreaptă din România), relatări despre violenţe istorice, ca de exemplu dislocările în Bărăgan, pe care le găsea demne de urmat în vederea deportării romilor europeni în Anatolia. Breivik intenţiona să stîrnească atenţia prin aceste scrieri cu iz extremist de dreapta postate pe internet. În consecinţă, în Germania mai mulţi politicieni au cerut înăsprirea controlului ciberspaţial. Dar şi reprezentanţi ai poliţiei au exprimat păreri similare. Astfel, Reiner Wendt, şeful sindicatului poliţiei, a pledat pentru mai multe „patrule virtuale“ efectuate de “Cyber-Cops”. Aceştia ar trebui să identifice extremişti care ar putea fi traşi la răspundere în baza legilor din Codul penal. Şi Hans-Peter Uhl, purtătorul de cuvînt pentru politică internă al grupului parlamentar creştin-democrat, a cerut intensificarea supravegherii internetului. Referindu-se la atentatul norvegianului, Uhl a tras următoarea concluzie, declarînd postului naţional de radio, „Deutschlandfunk“: “Această faptă îngrozitoare de la Oslo a fost comisă doar aparent de către un singur infractor. Acum aflăm tot mai multe multe amănunte despre contactele sale prin internet. În realitate, fapta s-a născut pe internet. De aceea noi trebuie să supraveghem mai atent această înarmare ideologică a extremiştilor. În [spaţiul virtual] se comit în permanenţă infracţiuni, inclusiv în Germania.” Mai multe pe RFI

Bursele europene şi-au pierdut optimismul. Acordul la care au ajuns săptămâna trecută statele din zona euro pentru a salva Grecia de la faliment nu a reuşit să calmeze pieţele bursiere şi este tot mai aspru criticat de analişti. După două zile de acalmie, bursele europene şi-au pierdut optimismul. Bursa din Paris a cedat teren miercuri, 27 iulie, pentru a treia oară consecutiv de la începutul săptămânii. Cea din Milano pare la fel de nesigură, în timp ce rata dobânzilor la care împrumută bani ţările din zona euro zise “fragile”, precum Spania şi Italia începe din nou să crească. Explicaţia acestei instabilităţi este că acordul de săptămâna trecută ar conţine prea multe zone de umbră, iar investitorii urăsc incertitudinea. Marea necunoscută constă în participarea sectorului privat, adică a băncilor, companiilor de asigurări şi a fondurilor de pensii la salvgardarea Greciei. S-a evocat cert o participare de 50 de miliarde de euro, dar nu se spune cine şi cât plăteşte. Această incertitudine nu permite evaluarea costurilor pentru fiecare bancă şi deci impactul pe care-l va avea asupra rezultatelor acestora. La fel, termenul de “angajament al creanţierilor privaţi pe bază de voluntariat”, înscris în acordul de săptămâna trecută e foarte neclar. Mai mulţi economişti şi-ar fi dorit de exemplu ca băncile să fie obligate prin lege să participe la efortul financiar. În sfârşit, riscul de contagiune al cazului Greciei la alte state fragile din zona euro nu pare nici el definitiv îndepărtat. Analiştii pledează pentru un federalism bugetar, dacă se doreşte cu adevărat salvarea zonei euro. De ce nu se instaurează de exemplu o instanţă supranaţională, care să coordoneze politicile bugetare? RFI.

Revista Presei de la RFI. „Buget 2012, Noua ofensivă împotriva nişelor fiscale” (Le Figaro). „Complicele Franţa” (Liberation). „În climatul duşmăniei” (Sueddeutsche Zeitung). Le Monde – „Nicolas Sarkozy, prins între rigoarea bugetară şi promisiuni electorale” – Pe de-o parte, şeful statului francez anunţă intenţia de a stabili prin Constituţie obligativitatea unui buget echilibrat al ţării sale. Pe de altă parte însă, tot preşedintele anunţă că nu va modifica TVA-ul de 5,5% pentru industria restaurantelor, care este una din nişele fiscale cele mai costisitoare din Franţa. Le Figaro – „Buget 2012, Noua ofensivă împotriva nişelor fiscale” – Guvernul francez şi-a propus o creştere economică de 2,25% pentru anul viitor, dar unii specialişti avertizează că aşteptările ar putea fi mult prea ridicate. Care sunt elementele de cheltuieli care ar putea încurca planurile? Printre altele, cele mai importante sunt costurile cu salvarea Greciei şi misiunile militare franceze din Libia şi Afganistan. Liberation – „Complicele Franţa” – Parchetul francez blochează anchetele privind plasamentele imobiliare de pe teritoriul Franţei ale şefilor de stat din cele mai sărace ţări africane. Sueddeutsche Zeitung – „În climatul duşmăniei” – Atentatorul norvegian Anders Breivik a găsit destul material în dezbaterile politice norvegiene pentru a fabrica o motivaţie de 1500 de pagini pentru acţiunile sale. Au politicienii de dreapta din nordul Europei o vină la acţiunile sale? Nu. Dar crimele lui Breivik trebuie să fie o ocazie pentru o revizuire a discursurilor. Cuvintele nu omoară oameni, dar pot modela o imagine periculoasă a lumii. Iar cuvintele preluate de Breivik în manifestul său nu au ce căuta în retorica unor partide democratice. Welt – „Moartea prin înfometare a copiilor este echivalentă cu o crimă” – Avertismentul a venit la timp. Cu toate acestea, 11 milioane de persoane din Africa trebuie să se teamă pentru vieţile lor din cauza secetei. Unii autori se întreabă chiar ce merită a fi salvat mai întâi: o bancă sau un copil înfometat din Africa? Dar la acest nivel intelectual şi polmeic slab nu ar trebui să rămânem prea mult. Problemele Africii sunt mult mai complexe: vorbim de fenomene meteo extreme, preţurile ridicate la alimente, lipsa banilor din asistenţă financiară, corupţie generalizată şi manifestări islamiste şi regimuri dictatoriale. Pe termen scurt, Africa trebuie ajutată urgent. Apoi însă, presiunea politică asupra decidenţilor locali este vitală. The Telegraph„America trebuie să ia o decizie care ne va afecta pe toţi” – Istoria ne învaţă că aversiunea unor colonişti faţă de taxele imperiale britanice a fost baza revoluţiei americane din 1773. Nimeni nu contestă rezultatele unui model economic bazat pe un nivel redus de impozitare. Problema Americii este că nu a crescut taxele odată cu creşterea uriaţă a cheltuielilor guvernamentale. Aşa că SUA au o alegere simplă: fie cheltuie mai puţin, fie încasează mai mult. Dincolo de discursurile panicarde ale oficialilor, investitorii nu par prea îngrijoraţi, randamentul la titlurile americane este în continuare la fel de bun. La Washington suntem spectatori într-un show politic de prost gust, nu martori la o decizie istorică. America nu este într-o criză economică precum unele ţări din zona Euro, ci într-o criză politică generată de găsirea unui echilibru între cheltuieli şi impozite.Exemplu: O soluţie extrem de simplă ar fi introducerea unui TVA după model european. Aversiunea ambelor partide mari faţă de o asemenea abominabilă taxă este însă atât de mare încât cotidianul european nici nu poate intra în discuţie în politica americană. E puţin probabil ca Barack Obama să intre în istorie ca primul preşedinte al SUA care a intrat în faliment. Chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva – prin cine ştie ce şansă marginală – Obama nu ar putea da vina numai pe republicani. În ultimă instanţă, preşedintele trebuie să vină cu soluţii. RFI

Norvegia, duelul ideologic şi comunitatea serviciilor secrete germane. Masacrul comis de norvegianul Anders Behring Breivik a stârnit o febrilă activitate atât în comunitatea serviciilor de securitate germane cât şi printre ideologii corectitudinii politice. Mai nou, unii publicişti tind să atribuie, parţial sau integral, responsabilitatea pentru actele demente ale extremistului norvegian celor care, în trecut, i-ar fi oferit lui Breivik  muniţie ideologică, nerespectând destul de scrupulos preceptele corectitudinii politice. Faptele dezaxatului scandinav sunt analizate de vechi militanţi antisionişti prin grila islamofobiei sale, opţiunile doctrinare ale extremistului fiind puse în relaţie, în mod abuziv, cu alţi prezumtivi islamofobi, şi evident, cu statul evreu şi presupuşii susţinători ai acestuia. Din această operaţiune doar în aparenţă complicată se ajunge ca, odată în plus, vina pentru ce s-a întâmplat să se atribuie, dacă nu evreilor în genere, cel puţin statului evreu, respectiv guvernului său de dreapta şi celor percepuţi, pe drept sau pe nedrept, ca fiind susţinătorii săi interni şi externi. Între cei din urmă se numără, se ştie, în special conservatorii americani, care deţin majoritatea în Congresul SUA. De aici şi până la arbitrariul punerii semnului de egalitate între asasinul norvegian, Israel şi America nu mai e decât un pas. Pe care, luaţi de apele emoţiilor sau angrenaţi în continuare în focul luptei ideologice cu neoconservatorismul, unii publicişti de stânga înclină să-l facă. În răstimp, serviciile de securitate au o misiune mai grea. Şi anume să identifice soluţiile optime de evitare a unor masacre de genul celor săvârşite de Breivik. Mai multe de citit in Deutsche Wellerecomandat!

Advertisements