În Europa: 2 Septembrie 2011 – Berlusconi: Italia este o “ţară de rahat”

Posted on 02/09/2011 by

3


Titluri: Bursele Internationale 2-3 Septembrie 2011; FMI aruncă din nou în aer relaţiile cu zona euro, avertizând că băncile europene au un deficit de capital de 200 miliarde euro; Revista Presei de la RFI ; Miza conferinţei pariziene asupra Libiei; Grecia nu-şi va atinge ţintele bugetare – raport parlamentar; Italia este o “ţară de rahat”, spune Silvio Berlusconi într-o interceptare telefonică.

Bursele Internationale 2-3 Septembrie 2011. Acţiunile europene au încheiat tranzacţiile de ieri în crestere.    Indicele pan-european FTSEurofirst 300 a urcat cu 0,4%, la distanţă mare de minimul şedinţei.Indicele londonez FTSE 100 a crescut cu 0,5%, CAC 40 al bursei din Paris cu 0,28%, iar DAX al bursei din Frankfurt a scăzut cu 0,94%.  New York Stock Exchange a incheiat sedinta de tranzactionare de joi in scadere, pe fondul nervozitatii din piete in ajunul publicarii statisticilor lunare ale ocuparii fortei de munca in Statele Unite: Dow Jones a pierdut 1,03% si Nasdaq 1,30%.   Potrivit cifrelor finale, indicele Dow Jones Industrial Average, dupa patru sesiuni incheiate in crestere, a scazut cu 119.96 puncte, pana la 11,493.57 puncte, iar Nasdaq a cedat 33.42 puncte, ajungand in final la 2546, 04 puncte. Indicele Standard & Poor 500 a scazut cu 1,19% (14.47 puncte), pana la 1204.42 de puncte.  Randamentul pe Trezoreriei de 10 ani a scazut la 2.146%, fata de 2.218% la cat era cotat miercuri, iar cel pe 30 de ani, la 3.513%, fata de 3.592%. Bursele asiatice scad, dupa sase zile de cresteri. Bursa si The Wall Street Journal

FMI aruncă din nou în aer relaţiile cu zona euro, avertizând că băncile europene au un deficit de capital de 200 miliarde euro. Fondul Monetar Internaţional (FMI), condus de fostul ministru francez de finanţe Christine Lagarde, a intrat din nou în conflict cu autorităţile zonei euro punând în circulaţie estimări care arată că băncile europene ar putea avea nevoie de capital suplimentar de 200 de miliarde de euro pentru acoperirea eventualelor pierderi generate de expunerea pe datoriile suverane, scrie Financial Times. Estimările, bazate pe o analiză aprobată de board-ul executiv al FMI de la Washington, au fost primite cu reacţii violente din partea Băncii Centrale Europene (BCE) şi a guvernelor din zona euro, care spun că acestea nu sunt complete şi induc în eroare. Noile dispute vin după ce Lagarde a îngrozit pieţele declarând la simpozionul anual al elitei financiare a lumii de la Jackson Hole, de săptămâna trecută, că băncile europene au nevoie de recapitalizare substan­ţială, în unele cazuri chiar obliga­torie, pentru a se preveni o nouă recesiune mondială. Analiza FMI, parte a proiectului Raportului privind Stabilitatea Financiară Globală care va fi prezentat înainte de reuniunea anuală FMI – Banca Mondială de la sfârşitul lunii septembrie, foloseşte pre­ţurile CDS-urilor (credit default swap – costul asigurării datoriilor) pentru a estima valoarea de piaţă a obligaţiunilor suverane ale Irlandei, Greciei Portugaliei, Italiei, Spaniei şi Belgiei. Primele trei state primesc ajutoare financiare de la FMI. Declaraţiile lui Christine Lagarde stârnesc nervozitate în rândul oficialilor europeni, însă sunt un semn că fostului ministru francez de finanţe nu-i este teamă să-şi provoace foştii parteneri. Mesajul trimis recent de Lagarde, că băncile europene au nevoie de recapitalizare, nu este nou, ideea fiind vehiculată în sferele private ale liderilor europeni. Remarcabil este însă faptul că mesajul a fost făcut de această dată public. Ziarul Financiar.

Revista Presei de la RFI. Le Figaro -„Întoarcerea lui DSK nu e treaba socialiştilor”. Fostul şef al FMI se va întoarce în curând în Franţa, dar nu va fi primit cu braţele deschise. Va fi o scenă ciudată: DSK? Nu cunoaştem… Foştii săi aliaţi încep deja să ia distanţă – având în vedere că Strauss-Kahn ar putea ajunge în Franţa chiar duminică – stânjeniţi de legăturile politice cu fostul prezidenţiabil al socialiştilor francezi. În realitate însă, Partidul Socialist francez ar trebui să se aştepte la noi episoade din saga DSK. Din 14 mai, formaţiunea nu reuşeşte să iasă din umbra fenomenului generat de fostul şef al FMI. Pobabil că cine ştie ce turnură asteatpa deja să îşi facă simţită prezenţa. The Telegraph – „Când nivelul datoriei ajunge canceros”. În ultima vreme am învăţat care este limita suportabilă a datoriei: între 80-100% din PIB pentru guverne, 90% pentru companii şi 85% pentru gospodarii. Orice trece de acest prag devine toxic pentru creşterea economică. Pornind de la aceste fapte, o echipă de analişti a publicat un studiu care arata că starea marilor economii ale lumii este de fapt mult mai gravă decât credeam până în prezent. Datoria combinată în clubul ţărilor dezvoltate este la nivluri fără precedent. Dacă în urmă cu 30 de ani această se situa la 165% din PIB, astăzi Japonia înregistrează 465%, iar Portugalia 363%. În istorie, datorii mai mari s-au mai înregistrat numai în perioada de mari războaie. E drept că nu trebuie să demonizam conceptul de datorie per se. Utilizată cu moderaţie, unealta datoriei poate crea bunăstare. Doar că în ziua de azi am cam uitat ce e aia moderaţie… Sueddeutsche Zeitung – „Ruşii la uşa americanilor” -Compania rusească Rosneft şi-a asigurat cote de extracţie extrem de importante pe coastele americane şi profită de pe uma tehnologiei petroliere americane. Parteneriatul încheiat între concernul Exxon şi Rosneft este o afacere extrem de politizata, cu o companie quasi de stat dintr-o tară cu care SUA întreţin o rivalitate tensionată de foarte mulţi ani. Ruşii vor fi prezenţi în Golful Mexic sau la exploatări de gaze naturale de-a lungul coastelor americane. Cel mai probabil inas, pe managerii ruşi nu-i interesează exploatările pentru că de rezerve naturale nu duc lipsă în regiunile lor tradiţionale. Mai degrabă îi interesează tehnologiile americane, în special cea de foraj la mare adâncime. Dar şi acolo trebuie avut grijă. Mai ales dacă ne aducem aminte de tragedia de pe platforma Deep Water Horizon. Washington Post – „Războiul uitat – cum pot SUA şi lumea întreagă să ajute în Irak.” Odată cu tumultuoasele evenimente ce marchează Primăvara Arabă, atenţia întregii lumi a uitat să poposească în Irak – cel puţin la cotele la care o făcea înainte. De facto, tranziţia de la dictatura la ceea ce se doreşte a fi democraţie a avut loc pentru prima dată în această regiune în Irak. Dar finalul este în continuare deschis. Irakul poate deveni un model de succes sau un precedent dureros pentru întreaga comunitate internaţională. Deocamdată se poartă negocieri între Bagdad şi Washington pentru prelungirea termenului de staţionare a trupelor americane în Irak dincolo de finele acestui an. Dar simpla prezenţă militară nu este suficientă. Se pune problema reconstrucţiei statale şi instituţionale a ţării, iar din 2003 încoace acest deziderat nu a fost împlinit încă. Dacă debutul războiului a fost alegerea comunităţii internaţionale, alegerea că Irakul să fie pierdut în 2011 ar fi una complet greşită. RFI

Miza conferinţei pariziene asupra Libiei. Organizată sub egida Franţei şi Marii Britanii, conferinţa de la Paris asupra Libiei e cât se poate de interesantă. Fiindcă nu e vorba câtuşi de puţin de o reuniune clasică a donatorilor. Departe de a fi o întrunire tipică a donatorilor chemaţi să pună umărul la reconstrucţia unei ţări distruse de război civil, conferinţa de la Paris a prietenilor Libiei s-a dovedit cu totul şi cu totul altceva decât o invitaţie la scos bani din buzunar. Dimpotrivă, conferinţa, altfel spus, constituie semnalul de debut al unei competiţii în sens opus, în speţă al unei curse pentru obţinerea celor mai rentabile contracte din partea noilor potentaţi libieni. Fiindcă, spre deosebire de alte ţări căzute pradă haosului, anarhiei sau războaielor civile, Libia e o ţară cât se poate de bogată, devreme ce dispune de rezerve ample de petrol. În următoarele zile şi săptămâni se va decide bunăoară cine anume va deveni, pe viitor, în Europa, privilegiatul partener de afaceri al noii conduceri de la Tripoli. Până de curând, italienii fuseseră principalii asociaţi de afaceri europeni ai Libiei, dar odată cu debarcarea lui Gaddafi, graţie intervenţiei umanitare anglo-franceze, situaţia s-a schimbat, iar Sarkozy are toate şansele să-l depăşească pe Berlusconi în tentativa de a-şi asigura cele mai profitabile contracte. Din complicata ecuaţie post-Gaddafi nu pot fi eliminate nici Rusia şi nici China comunistă. Admiţând, în fine, situaţia de fapt, Moscova şi Beijingul au dat semne că încep să renunţe la îndelungatul lor sprijin acordat regimului Gaddafi şi să recunoască noua conducere libiană. Cu obişnuitul ei aplomb, diplomaţia rusă le-a cerut însă noilor potentaţi să respecte mai vechile contracte dintre Moscova şi Tripoli. Deutsche Welle.

Grecia nu-şi va atinge ţintele bugetare – raport parlamentar. Grecia nu-şi va atinge probabil ţintele bugetare stabilite pentru acest an chiar dacă va implementa reforme dureroase, din cauza amânărilor de până acum în punerea în aplicare a măsurilor de austeritate de către guvern şi a încetinirii rit­mului de creştere al economiei mondiale, este concluzia unui raport al unui comitet parlamentar grec format din specialişti financiari, potrivit CNBC. Comitetul, creat recent pentru a oferi legislatorilor greci estimări independente, avertizează că deficitul primar al ţării este în creştere, depăşind deja ţinta anuală în primele şapte luni ale acestui an. Avertismentul vine în condiţiile în care inspectorii internaţionali au revenit în Atena pentru a monitoriza progresul înregistrat de Grecia în implementarea programului de austeritate convenit în schimbul a două pachete interna­ţio­nale succesive de bailout cu o valoare totală de 219 miliarde de euro. Ultimul acord încheiat pe 21 iulie cu UE şi FMI a fost urmat de o estimare a guvernului elen care indică o recesiune mai profundă decât aşteptările iniţiale în 2011, economia urmând să scadă cu peste 4,5% în loc de 3%, estimarea anterioară. Citând cifre guvernamentale, raportul arată că deficitul pe ianuarie-iulie 2011 se situează la 15,59 miliarde de euro, cu un deficit primar de 2,4% din PIB, faţă de un deficit de 12,45 miliarde de euro şi un deficit primar de 1,5% în perioada similară din 2010. Documentul menţionează de asemenea că datoria Greciei a scăpat de sub control, iar măsurile de austeritate luate de guvern “nu pot îmbunătăţi starea economiei”, notează Le Figaro. Ziarul Financiar.

Italia este o “ţară de rahat”, spune Silvio Berlusconi într-o interceptare telefonică. Italia este o “ţară de rahat”, după cum spunea premierul italian, Silvio Berlusconi, în iulie, potrivit interceptărilor telefonice realizate asupra numărului de telefon al unui apropiat al liderului italian, făcute publice joi de către agenţia Ansa, relatează AFP. “Sunt transparent, atât de curat în afacerile mele, încât nu mă poate deranja nimic. Nu fac nimic din ceea ce poate fi considerat o infracţiune. Se poate spune despre mine că fac amor. Este singurul lucru care se poate spune. În câteva luni mă duc să-mi văd de treabă, altundeva. Mă duc din această ţară de rahat, care mă face să vomez”, a declarat Berlusconi într-o conversaţie la 13 iulie cu Valter Lavitola.  Lavitola, un editor al unui cotidian aflat în prezent în străinătate, este urmărit de justiţia italiană, care a emis un mandat de arestare pe numele său într-un caz în care este suspectat împreună cu un alt om de afaceri, Giampaolo Tarantini, care a fost arestat în martie, de extorcarea lui Belusconi. Tarantini, implicat în 2009 în scandalul prostituatei Patrizia D’Addario, care a afirmat că a petrecut o noapte cu Silvio Berlusconi, spunea la perioada respectivă că i-a furnizat aproxiamtiv 30 de femei pregătite să-i acorde favoruri sexuale în timpul petrecerilor date de Berlusconi la reşedintele sale din Roma şi Sardinia, din septembrie 2008 şi până în ianuarie 2009.Adevarul.

Advertisements