Săptămâna Presei Europene / 29 August – 2 Septembrie 2011

Posted on 04/09/2011 by

1


Austria. “A lua şi a da: republica coruptă”, iată cum descrie Die Presse “valul de scandaluri de corupţie care întoarce ţara pe dos”. Austria ar fi, potrivit unui specialist al OCDE citat de cotidianul conservator, o “oază a şantajului” în care “tribunalele nu mai au capacitatea de a lupta”. Cotidianul aminteşte astfel “valul de scandaluri de corupţie” care a atins ţara în ultimii ani: trei miniştri, un membru al consiliului de administraţie al Telekom, soţia şefului căilor ferate, un trader de la BAWAG (banca sindicală austriacă), toţi anchetaţi în diverse afaceri. Chiar dacă, aşa cum regretă Die Presse, toţi au şanse reale de a nu fi trimişi până la urmă în justiţie.

Marea Britanie şi Franta. Oamenii fara adapost. “Tot mai mulţi oameni fără adăpost ar putea să apară din clasa de mijloc”, titrează The Guardian, potrivit unui raport al Crisis, o fundaţie britanică. Studiul de 120 de pagini arată că există “o legătură directă între recesiune şi creşterea numărului de oameni fără adăpost în timp ce se fac tăieri şi schimbări draconice care fac bucăţi plasa de siguranţă a bunăstării”, notează ziarul londonez. Studiul arată că anul trecut 44 160 de oameni au fost catalogaţi drept fără adăpost şi plasaţi la serviciile sociale, o creştere de 10% faţă de anul precedent şi prima creştere în aproape o decadă. În 2010, alţi 189 000 de oameni – în creştere cu 14% faţă de 2009 – au fost plasaţi în case temporare – cum ar fi mici hoteluri şi demi-pensiuni. Fundaţia a mai identificat o tendinţă a “oamenilor fără adăpost ascunşi”- unde familiile sunt forţate să împartă o cameră mai degrabă decât un apartament. 630 000 de locuinţe sunt descrise drept “supraaglomerate”. Raportul arată că, “Orice reducere semnificativă a plasei de siguranţă a bunăstării în Marea Britanie ca rezultat al reformelor coaliţiei, poate aduce scenariul unei clase de mijloc fără adăpost mult mai aproape.”

Între timp, Le Monde arată că populaţia din Franţa care trăieşte sub limita sărăciei (cu 954 de euro pe lună) a crescut în ultimii ani de la 7.8 milioane (13% din populaţie) în 2008 la 8.2 milioane în 2009 (13.5%), potrivit unui studiu al Institului Naţional de Statistică francez. O tendinţă care s-a înrăutăţit în ultimii doi ani, a declarat un reprezentant al fundaţiei de caritate Secours Populaire (Ajutor popular) pentru cotidianul parizian.

Germania. 50 de ani de emigratie turca. “Neues Deutschland”, titrează Die Tageszeitung asupra unei fotografii a unui cuplu turc care a reuşit să-şi reconstruiască viaţa în Germania. “Noua Germanie” este numele cotidianului care era, pe timpul RDG, organul oficial al partidului aflat la putere, SED, şi care reflecta spiritul noului start socialist după Al Doilea Război Mondial. Însă de cealaltă parte a Zidului, aminteşte TAZ, în 1 septembrie 1961, cancelarul RFG, Konrad Adenauer semna un acord cu Turcia asupra “problemei primirii muncitorilor oaspeţi”. “Çok yasa, CDU!”, “Mersi, CDU!”, ironizează cotidianul alternativ care se bucură de faptul că “muncitorii turci au contribuit la a face Germania mai puţin germană – […] o victorie a civilizaţiei”.

Căci pentru ziar, “istoria imigraţiei turce este un succes. Viaţa comună dintre ‘indigeni’ şi imigranţi se petrece bine, chiar mai bine decât la unii dintre vecinii noştri. Numărul absolvenţilor de bacalaureat este în creştere, clasa medie creşte şi ea, apar deputaţi de origine turcă în multe din Parlamentele regionale, şeful Verzilor este un turc”. Pe scurt, conchide TAZ, turcii “au schimbat chipul Germaniei”.

Belgia. “Europa vrea un guvern belgian”, titrează Le Soir. “Comisia Europeană şi-a pierdut răbdarea” şi va lansa în 12 septembrie, cu ocazia publicării raportului asupra stării finanţelor publice ale statelor membre ale UE, o avertizare oficială adresată Belgiei. O intervenţie în afacerile interne belgiene care se justifică prin deteriorarea creşterii economice din zona euro, şi în particular în Germania, explică acest cotidian. Zona euro se teme într-adevăr că o Belgie fără guvern din aprilie 2010 să nu devină viitoarea ţintă a pieţelor financiare. Această avertizare apare într-un moment crucial al negocierilor începute de Elio di Rupo. Şi “este poate esenţial”, analizează Le Soir în editorialul său: cererile UE adresate politicienilor belgieni ar putea accelera ritmul negocierilor. “Sau, dimpotrivă, să accelereze o reaşezare în post temporară, dar totală, a echipei Leterme II” [guvernul care a demisionat dar care se ocupă de afacerile ordinare]. Cotidianul conchide: “E greu de imaginat o presiune externă mai puternică decât atât!”.

Italia. “Planul de austeritate este în haos. Totul este de refăcut”: iată cum rezumă La Repubblica starea de avansare a măsurilor de reduceri bugetare anunţate cu o lună în urmă de guvern. La acea epocă, Italia era pradă atacurilor speculative ale pieţelor asupra datoriei sale publice care ameninţa să ducă la pierzanie şi moneda euro şi era vorba mai ales de calmarea urgentă a investitorilor, aminteşte cotidianul. Însă acest plan, presupus să readucă datoria publică italiană (a doua din lume din punct de vedere al procentului din PIB) în limite mai suportabile, s-a schimbat practic zilnic: contribuţie de solidaritate a celor mai bogaţi, abolire a provinciilor, reduceri ale costurilor politicilor, reforma pensiilor…Măsurile propuse până acum  au fost modificate şi retrase cu regularitate ca urmare a prestaţiilor vreunui partid sau al altuia, din majoritatea condusă de Silvio Berlusconi.

O asemenea incertitudine suscită îngrijorările Băncii Centrale Europene, care a garantat datoria italiană cumpărând masiv obligaţiuni, ca şi ale altor ţări din zona euro, începând cu Germania. “Guvernul nostru este pe cale să dea dreptate acelor deputaţi conservatori germani care se opun întăririi Fondului European de Stabilitate Financiară”, scrie economistul Tito Boeri în cotidianul roman: “Nu numai că nu suntem pe cale nici măcar să favorizăm coordonarea politicilor fiscale fundamentale pentru a rezolva criza datoriei din zona euro, dar în plus suntem pe cale să contribuim la îndepărtarea apariţiei unei soluţii”. Textul definitiv ar trebui să fie aprobat de către deputaţi în 6 septembrie.

Spania. “Merkel îşi dă acordul lui Zapatero în ajunul reformei”, titrează La Vanguardia, care aminteşte că în acest 2 septembrie Parlamentul spaniol trebuia să voteze reforma constituţională care introducea “regula de aur” care plafonează deficitul public la 0.40 % din PIB începând cu 2018. “Verdele franco-german” a fost dat publicităţii la Paris, cu ocazia conferinţei asupra reconstrucţiei Libiei post-Gaddafi. José Luis Rodriguez Zapatero a primit din partea Angelei Merkel “binecuvântarea europeană”. Potrivit cotidianului spaniol, cancelarul german l-a asigurat pe şeful de guvern spaniol că introducerea “regulii de aur” va duce la convingerea opiniei publice germane ca şi a partidului său de necesitatea deciziilor care au fost luate în timpul reuniunii Eurogrupului, din 21 iulie. Reforma ar  trebui să fie aprobată de principalele partide spaniole, socialiştii, la putere, şi partidul popular, în opoziţie. Ultimele ştiri:reforma a fost aprobată cu o foarte largă majoritate de Camera Deputaţilor.

Franta. Afacerea Bettencourt. Cum au spionat serviciile secrete Le Monde”: cotidianul dezvăluie că o anchetă judiciară confirmă că serviciile secrete franceze au controlat ilegal apelurile telefonice efectuate în iulie 2010 de către unul din jurnalişti, Gérard Davet, pentru a-i identifica sursele în afacerea Woerth-Bettencourt. Scopul: a pune capăt scurgerilor din acest dosar care-l implica pe ministrul Muncii de atunci şi fost trezorier al UMP(dreapta), partidul preşedintelui Sarkozy. Această anchetă deschisă după depunerea unei plângeri de către Le Monde, “contrazice afirmaţiile guvernului şi ale responsabililor poliţiei”, scrie cotidianul. Autorităţile negaseră orice investigaţie tehnică asupra telefonului jurnalistului. Un act care ar constitui o violare a legii asupra protecţiei surselor jurnaliştilor.

În timp ce Libération îi califică drept “mincinoşi de stat” pe patronul comitetului de contra-spionaj, Bernard Squarcini, fostul secretar general al Elysée şi actual ministru de Interne, Claude Guéant, ca şi pe directorul poliţiei naţionale, Frédéric Péchenard, Le Monde trage două concluzii: “Pe de o parte, conducerea statului a utilizat mijloace publice pentru scopuri particulare şi pentru a proteja partidul preşedintelui, ne-ezitând să deturneze acţiunea serviciilor poliţiste de la veritabila lor misiune de protejare a cetăţenilor (…). Ceea ce trebuie calificat de acum înainte ca o afacere de stat acreditează bănuiala existenţei unui ‘cabinet negru’ în vârful executivului. Nu e un semn bun pentru nimeni”. [n.ed. articolul din Le Monde este pe bani deci linkul existent este numai cel a lui  Libération]

Advertisements