Săptămâna Presei Europene / 12 – 16 Septembrie 2011

Posted on 18/09/2011 by

7


Franta. Coruptie africana la Paris. Robert Bourgi, fostul Domn Africa, dă foc Republicii!”, titrează Le Monde. Week-end-ul trecut, acest fost consilier oficios al lui Nicolas Sarkozy l-a acuzat pe fostul preşedinte Jacques Chirac ca şi pe fostul său prim ministru, Dominique de Villepin, de a fi “primit mai multe zeci de milioane pe an via unor valize bine umplute”, din partea şefilor de state africane. Banii erau destinaţi finanţării campaniilor electorale.

Aceste revelaţii par a fi “bârfe”, regretă cotidianul, care aminteşte că “Domnul Bourgi nu este un nimeni. A fost mult timp colaboratorul lui Jacques Foccart, stăpânul celulei africane de la palatul Elysée, inventator de fapt al acestor relaţii incestuoase între Franţa şi fostele sale colonii: finanţări oculte ale nu ştiu cărui partid în schimbul sprijinului Franţei către regimurile implementate în Africa”. Într-un editorial intitulat “Bananieră, a V-a Republică?”, Le Monde constată că “apărând după ultimele dezvăluiri ale afacerii Bettencourt şi supravegherea ilegală a unui jurnalist al redacţiei Le Monde, avem aici o imagine degradantă a democraţiei noastre, murdară, prea puţin propice unei dezbateri electorale la înălţimea mizelor momentului”.

Austria. Jaful bancar. Creşterea francului elveţian ameninţă relaţiile dintre Austria şi Ungaria. “Exproprierea băncilor: Viena intentează o acţiune împotriva Budapestei”, anunţă Der Standard. Guvernul austriac nu îşi ascunde furia împotriva omologului maghiar, care doreşte să permită celor care au împrumutat bani să-şi poată rambursa creditele cu dobândă fixă – şi în condiţii foarte avantajoase. Maghiarii şi-ar putea rambursa creditele în franci elveţieni la o valoare de schimb de 180 de forinţi în loc de 240, şi 250 de forinţi în loc de 280 pentru creditele în euro. Pierderile ar rămâne în sarcina băncilor, ceea ce scandalizează băncile austriece, angajate în Ungaria cu aproximativ 5 miliarde de euro. Viena a cerut Comisiei Europene să examineze posibilitatea unui recurs în faţa Curţii Europene de Justiţie. Der Standard consideră că Budapesta se împuşcă singură în picior, căci implicându-se în contractele de drept privat riscă să vadă fugind investitorii.

Germania. Coalitia in pericol. Gestionarea problemei greceşti devine o adevărată probă pentru coaliţia guvernamentală între creştin-democraţi şi liberali la Berlin: “FDP [Partidul Liber Democrat] caută o nouă rundă cu Merkel”, titrează astfel Financial Times Deutschland, la o zi după o nouă încăierare între cancelar şi aliaţii săi. Luată pe nepregătite de îndoielile legate de solvabilitatea Atenei, exprimate de Philipp Rösler, ministrul liberal al Economiei, într-un articol din Die Welt, cancelarul le-a cerut membrilor cabinetului să nu mai speculeze în public referitor la falimentul Greciei, explică ziarul. În van: deloc impresionat, şeful FDP, Christian Lindner, a afirmat că “germanii, Germania, pieţele financiare şi grecii au nevoie de claritate”, scrie ziarul, claritate pe care nu o obţinem “impunând o omerta [cod al tăcerii]”. FTD mai arată că această cacofonie din sânul guvernului german a avut consecinţe sensibile pentru alte state membre ale zonei euro, mai ales o creştere a nivelului dobânzilor la obligaţiunile italiene, faţă de care şi-a exprimat neliniştea până şi preşedintele american Barack Obama.

Polonia. “Rostowski prezice război”, titrează Dziennik Gazeta Prawna la o zi după ce ministrul de Finanţe polonez Jacek Rostowski a avertizat în Parlamentul European în privinţa unui război în Europa “în zece ani” dacă zona euro face implozie ca rezultat al crizei datoriilor. Cei mai mulţi comentatori polonezi au considerat discursul controversat, cel puţin. “Ministrul a întărit stereotipul polonezilor conduşi de emoţii, iraţionali şi care îşi pierd uşor temperamentul”, se plânge un editorialist al Rzeczpospolita. În ciuda recunoaşterii că “hiperbola războiului” lui Rostowski este exagerată, ziarul liberal Gazeta Wyborcza vine în ajutorul ministrului spunând că discursul are o bază: “despărţirea zonei euro ar fi o catastrofă economică şi politică pentru Europa”.

Italia. “Planul de austeritate trece în mijlocul înfruntărilor”, titrează La Stampa, la o zi după votul prin care deputaţii au aprobat definitiv pachetul de măsuri economice pentru mai bine de 53 de miliarde de euro în scopul de a restabili echilibrul bugetar al ţării în 2013, în timp ce zeci de manifestanţi protestau în faţa Camerei. Planul prevede reduceri al numărului funcţionarilor, creşterea TVA şi a vârstei de pensionare a femeilor, precum şi o simplificare a procedurilor de concediere, explică ziarul torinez. Acesta critică şi el Confindustria, patronatul italian, faţă de absenţa măsurilor pentru relansarea creşterii.

Imediat după, Silvio Berlusconi a încercat să obţină aprobarea unui alt decret, vizând să limiteze ascultările telefonice, cu scopul, printre altele, de a se pune la adăpost în procesele care îl privesc. La Stampa notează referitor la acest subiect, că, o culme a ironiei, şeful guvernului este de puţin timp anchetat pentru folosirea ilegală a ascultărilor telefonice în scopul de a face rău unui membru al opoziţiei. “A guverna înseamnă să facem ce trebuie, nu ceea ce vrem”, comentează La Stampa, care îi cere lui Berlusconi, dacă nu vrea “să facă un pas înapoi” şi să dea frâiele unui guvern de tehnocraţi, să fie la înălţimea provocărilor care aşteaptă Italia, “după douăzeci de ani de cabaret care a degenerat prea des în spectacol de prost gust”.

Danemarca. Stanga castiga fara ca dreapta sa piarda. Social-democrata Helle Thorning-Schmidt, social-liberala Margrethe Vestager şi conducătoarea de extremă stângă Johanne Schmidt-Nielsen: Berlingske prezintă pe prima sa pagină “Primul ministru şi câştigătorii”. A doua zi după alegerile legislative câştigate de stânga, în 15 septembrie, cotidianul remarcă faptul că Thorning-Schmidt va deveni prima daneză care va conduce un guvern datorită partenerilor ei. Căci Partidul social-democrat a obţinut mai puţine locuri ca în 2007, iar cu 92 de locuri faţă de 87 pentru dreapta, “stânga a câştigat, poate, dar este o victorie minoră”, constată ziarul.  Jyllands-Posten, la rândul său, notează că, chiar dacă, Partidul poporului danez, care a obţinut 22 de locuri faţă de 25 înainte (DF, extrema dreaptă), nu mai este apt să asigure o majoritate liberal-conservatoare aşa cum a fost cazul timp de 10 ani, rezultatul acestui scrutin nu poate fi interpretat ca “un vot de încredere acordat lui Helle Thorning-Schmidt şi programului său”. Noua majoritate va putea oare însă pună capăt influenţei extremei drepte asupra dezbaterii politice? Information remarcă faptul că social-democraţii şi socialiştii au adoptat politica de imigraţie a dreptei. De fapt, remarcă acest cotidian, “Helle Thorning-Schmidt se regăseşte, cu Pia Kjærsgaard [lider al DF], în a fi cea mai ardentă apărătoare a zece ani de politică de imigraţie scandaloasă”.

Libia. “Sarkozy şi Cameron sunt primiţi ca nişte eliberatori de către libieni”, exclamă Le Figaro a doua zi după vizita şefului francez de stat şi a primului ministru britanic în Libia. “Nicolas Sarkozy şi David Cameron au profitat de acest moment pentru a primi fructele determinării lor. În timp ce continentul nostru se dezbate în criza datoriei, faptul că cei doi şefi europeni sunt astfel aclamaţi într-o ţară arabă este ceva reconfortabil”, se bucură cotidianul de dreapta. De cealaltă parte a canalului Mânecii, The Independent consideră că “Sarkozy şi Cameron ar fi făcut mai bine dacă ar fi anulat această vizită”: dacă cei doi lideri europeni aveau legitimitatea de a fi primii şefi de stat occidentali care vizitează Libia post-Gaddafi şi au fost primiţi cu bucurie, “entuziasmul libienilor nu îi scuteşte de critica potrivit căreia vizita lor a fost organizată într-o precipitare neplăcută: prea repede şi prea devreme”, scrie cotidianul londonez:    “Imaginea celor doi şefi de guvern aliniaţi pentru plăcerea presei cu mai multă forţă decât retorică, dă impresia unor bogaţi meceni care se apleacă pentru a binecuvânta succesul proiectului lor. Însă este o imagine inutilă, care riscă să îi întărească pe cei care consideră că participarea Occidentului în rebeliunea libiană nu este altceva decât pur neo-imperialism.” Le Soir, în ceea ce îl priveşte, califică vizita ca fiind “o grabă diplomatică spre Tripoli: precipitarea acestui duo [Sarkozy şi Cameron] a tăiat chiar craca de sub picioarele primului ministru turc Recep Tayyip Erdogan, care era aşteptat la Tripoli chiar în acest 15 septembrie”. Iar cotidianul belgian precizează: “Probabil că nu este o coincidenţă că această grabă concordă cu reluarea timidă a exporturilor de petrol libian”.

Advertisements