Gazpromiştii

Posted on 29/09/2011 by

3


La Bruxelles, sunt numiţi “gazpromişti”. Un grup de oameni care, din diferite motive, se asigură că interesele uriaşului monopolist rus al gazului Gazprom sunt bine protejate pe lângă Uniunea Europeană. Acest lobby distins este compus din lideri europeni, foşti, precum ex-cancelarul german Gerhard Schröder, cât şi actuali, precum şeful guvernului italian Silvio Berlusconi, conducători de ţări ale UE legate de Gazprom prin importante contracte. Dar şi din oameni importanţi ai UE cum ar fi comisarul pentru energie Andris Piebalgs, şi influenţii şefi ai marilor companii energetice naţionale italiene, germane, olandeze sau  franceze. Toate fac deja afaceri fructuoase cu ruşii, sau speră să facă.

Influenţa “gazpromiştilor” asupra  politicii europene se întinde totuşi peste domenii care nu au aparent nimic de-a face cu gazul. Este cazul planului de măsuri asupra climatului. Elaborat de Bruxelles, acest set de propuneri ambiţioase menite a face din Europa un lider mondial în protecţia climei şi contra emisiilor de CO2, este o binefacere pentru “gazpromişti”. Din gama de tehnologii susceptibile să înlocuiască energia provenită din cărbune, soluţia gazului natural pare a fi azi cea mai ieftină şi mai uşor de folosit. De aceea nu este surprinzător faptul că ţări ca Polonia, care negociază în acelaşi timp termenii pachetului climatic european şi contracte pe termen lung pentru gazul rus, au o problemă serioasă. Înainte ca UE să determine punerea în aplicare a planurilor sale de reducere a emisiilor de CO2, acestea nu pot, într-adevăr, anticipa cererea lor de gaz pentru următorii ani. Situate între ciocan şi nicovală, ele încearcă să se strecoare între presiunea Uniunii, îndemnând la o modernizare a sistemului lor energetic complet învechit, şi insistenţa Gazpromului, al cărui combustibil emite aproximativ 40% mai puţin CO2 decât cărbunele şi pentru care nu există nici o altă alternativă pe termen scurt.

Dispoziţiile tratatului de la Lisabona sunt de asemenea favorabile “gazpromiştilor”. Ratificarea tratatului a confirmat o schimbare în statutul Băncii Europene de Investiţii (BEI), partener necesar în construcţia Nord Stream-ului pentru Gazprom, care a suferit recent de o lipsă cronică de lichidităţi. Înainte de intrarea în vigoare a tratatului, BEI avea nevoie de acordul tuturor membrilor UE pentru a finanţa această investiţie. Acum, este suficient acordul a optsprezece ţări deţinând 68% din capitalul Băncii pentru a lua această decizie. În momentul de faţă, ţările direct implicate în Nord Stream, anume Germania, Franţa, Italia, Olanda şi Danemarca, deţin 55% din capital, iar restul de 13% nu ar trebui să fie foarte greu de găsit pentru “gazpromişti”. Sursa – Polska Times – Traducere PressEurop

Advertisements