Scenarii catastrofă în serviciul băncilor

Posted on 03/10/2011 by

1


Din 2008 încoace, când a izbucnit criza financiara mondiala declanşata de practica subprimelor, opinia publica îi priveşte cu suspiciune pe bancheri. Cu şi mai mare rezerva sunt priviţi speculatorii şi mulţi dintre magnaţii finanţelor care nu au decât un scop: sa câştige cât mai mulţi bani în cât mai scurt timp. Iar în Statele Unite, aflam din publicţia Le Monde Magazine, FBI-ul scruteaza cu atenţie în acest moment ce se întâmplă în lumea bursei. Probabil că şi în alte ţări occidentale, nu numai în Statele Unite, serviciile speciale şi diverse echipe de experţi descoperă în acest moment că pe planetă, în sfera financiară, au apărut nişte persoane care sunt de fapt nişte “mutanţi”.

Aceşti “rechini” financiari, aceşti speculatori de geniu sunt capabili de orice, de încălcarea tuturor regulilor economice şi morale pentru a câştigă miliarde de dolari, dorinţa de “reuşita” la acest capitol fiind de fapt, pentru ei, un scop în sine. Le Monde Magazine ne propune o interesantă paralela între profilul psihologic al acestor manipulatori şi asasinii în serie. Chiar FBI-ul este cel care s-a concentrat pe aceasta analiza comparativa, pentru ca între modul de operare a celor două categorii de criminali exista mari similitudini. Drept pentru care, în ziua de astăzi, marii delicvenţi ai finanţelor, criminalii economici,  escrocii din sfera speculativă sunt urmăriţi după aceleaşi metode cu care sunt căutaţi teroriştii, baronii drogurilor şi asasinii în seri.

Urmariti sau nu, adevarul este ca banii pe care ii poseda le acorda suficienta influenta politica si in mass-media internationala. Prof. Dr. Ewald Engelen un reputat academic olandez specializat in Geografie Financiara,  scrie ca “războaiele civile”, “efectele bulgăre de zăpadă” şi alte drame invocate de “organizaţii think-tank cunoscute, economişti reputaţi şi bănci considerate mai mult sau mai puţin stabile” nu sunt ipoteze “realiste”. Dacă “o plecare a grecilor din zona euro se va dovedi atât de dureroasă precum o afirmă unii, este puţin probabil ca alte ţări să-i urmeze exemplul”.

Cu siguranţă, dacă Grecia ar da faliment şi ar reintroduce drahma, creditorii puţin scrupuloşi (BNP Paribas, Dexia, Commerzbank) ar cădea”. Oricum, aceste bănci “depind deja de bănci centrale. În mediul bancar ele sunt numite ‘dead men walking’ (nume dat condamnaţilor la moarte aflaţi în drum spre eşafod). Nu este sigur că un faliment al Greciei ar schimba mare lucru. Atunci, de ce aceste scenarii apocaliptice? Nu văd decât un singur motiv plauzibil: băncile încearcă, încă o dată, prin ameninţări şi şantaj, să ascundă consecinţele financiare ale propriei incompetenţe asupra contribuabililor”.

Criza a ajuns din nou de unde a început : în bănci. Până acum se pleca de la ideea că aceasta criza financiară s-a transformat în criză economică mondială, apoi în criză a datoriilor şi a monedei. Astăzi, vedem că în inima crizei euro se află o dublă criză bancară : în ţări, precum in majoritatea tarilor PIIGS, băncile sunt cele care au permis statului să se îndatoreze în proporţii atât de vertiginoase. De fapt bancile au acaparat statele, acum doresc mai multi bani de la statele mai puternice ca sa se salveze inca o data in detrimentul celor care mai au inca o sansa de redresare.

Advertisements