Dexia – varful unui iceberg sau cate Dexia ar exista in Europa?

Posted on 06/10/2011 by

0


In ultimele doua zile am citit cam tot ce se putea despre aceasta mare institutie financiara Europeana, care poate deveni fara multe probleme un cadavru al metodei generice in care se fac afaceri bancare in Europa. Trei scurte concluzii pe care le voi demonstra in aceasta introducere: (1) Dexia este fratele mai mic al lui Lehman; (2) Casatoriile intre apropiati genereaza copii idioti (banca este franco-belgiana); (3)  Un animal crescut cu steroizi poate deveni el aratos dar sanatos nu va fi niciodata. Pe romaneste “afacerile Dexia se dovedesc la fel de toxice ca cele ale lui Lehman, parerea unora, chiar mai perverse – diferenta fiind numai cifrele.

Am sa incep cu inceputul cronologic al toxicitatii acestui gigant franco-belgian. La 21 septembrie, Libération publica  o listă a împrumuturilor toxice vândute de Dexia Crédit  (DCL) sustinand, citez: “instituţia bancară [Dexia]  a ruinat 5 000 de oraşe” franceze. Între 1995 şi 2009, această instituţie franco-belgiană a împrumutat în jur de 25 de miliarde de euro marilor oraşe şi micilor localităţi sub forma unor împrumuturi numite “structurate”, bazate pe evoluţia comparată a francului elveţian, euro, yenului şi dolarului. Cum se poate numi acest cos monetar altfel decat “capcana mortala”? Astăzi, cele 5 500 de comunităţi locale [franceze]  trebuie să plătească o dobândă de aproape 4 miliarde de euro. Aceste împrumuturi fiind riscante şi pentru cel care le gestionează, Dexia a vrut să aibă acoperire de la marile bănci internaţionale, cumpărând “swaps structurate”, contracte de schimb pentru a-şi echilibra poziţia.

Continua Libération, citez: “Dintr-o dată, montajul pus în practică este în totalitate în avantajul marilor bănci. (…) Şi dacă ele speculează bine, jackpot-ul vine şi el”, explică ziarul. “JP Morgan a acumulat astfel 712 milioane de euro din beneficii, Royal Bank of Scotland 676 de milioane şi Goldman Sachs 507 milioane”. Libération comentează: “Dacă există un domeniu în care trebuie să deplângem că imaginaţia a preluat puterea, fără să vrea să-şi asume responsabilităţile, acesta este cel financiar: cetăţenii din aceste zone vor trebui să plătească timp de douăzeci de ani creativitatea nebună a grăbiţilor din bănci. Cunoaştem totuşi urmarea: mai multe impozite, mai puţine cheltuieli şi îngheţarea investiţiilor”. [Libération]

De unde banii? Aici avem un raspuns concludent pe care ni-l da Le Figaro –  după ce s-a împrumutat (ieftin) pe termen scurt pentru a finanţa (scump) pe termen lung prin intermediul produselor toxice, Dexia s-a lansat “într-o bulimie de achiziţii, de active [bancare] sau chiar de portofolii. Spania, Italia, Japonia sau Statele Unite… ea a cumpărat tot ce a găsit”, Dexia a creat astfel “o monstruoasă poziţie speculativă bazată pe dobânzi”. Încă din octombrie 2008, Dexia, precum un “bou hrănit cu hormoni [de creştere] se împleticeşte, nefiind in stare sa mai dea randament” scrie cotidianul francez. [Le Figaro]

Concluzia legata de casatoria dintre apropiati o aduce cotidianul economic francez, Les Echos: “Oricât de grave ar fi fost greşelile trecutului, scandalul Dexia ar fi putut fi încheiat acum trei ani. Dar pentru asta ar fi trebuit ca statul belgian şi cel francez să taie în carne vie, în octombrie 2008. Dar au preferat să lase să treacă timpul. Desigur, nu au fost singurele. Mai multe state europene au mizat la fel. Trei ani mai târziu, majoritatea acestor instituţii (spaniole, germane, italiene…) încă nu a ieşit din impas ci l-au adancit. Ele supravieţuiesc precum nişte zombi datorită facilităţilor de credit din partea BCE şi subminează încrederea în întregul sector bancar european. Sunt adevărate bombe cu acţiune întârziată. […] Şi problema este că, între timp, criza financiară a devenit o criză a datoriei suverane. Iar în joc la ora actuală nu mai este doar restructurarea sectorului bancar, ci credibilitatea pe pieţe a statelor implicate.” [Les Echos]

Cred ca Redactorul-şef de la De Standaard (Belgian in flamanda), Bart Sturtewagen, reuseste sa puna punctul pe “ i” mai bine decat toti – “Se ştia că Dexia este o bancă zombi, care trebuia să facă faţă unor provocări structurale profunde. O uniune franco-belgiană dezechilibrată, care depindea prea mult de fluctuaţiile pieţelor bancare pentru a fi în siguranţă. O bancă ale cărei părţi sănătoase […] nu ar fi trebuit niciodată să aibă probleme dacă regulile jocului ar fi fost respectate. […] Dexia nu este decât vârful aisbergului. Încă de la începutul crizei bancare, n-am făcut decât să deplasăm datoriile din sectorul financiar spre guverne. Pentru a evita o criză a sistemului, am încercat să scutim băncile şi acţionarii lor, în speranţa că acestea vor avea – prin afluxul în masă de bani ieftini – suficient de mult timp pentru a-şi consolida structura de capital. […]” Ajungem la sfârşitul acestei poveşti. Urmarea va fi scrisă cu cerneală roşie ca sângele.

Ce ziceti? Cate banci ca Dexia exista in Europa?

Advertisements