Alegeri în Polonia: Care dreapta va invinge?

Posted on 09/10/2011 by

0


Ultimele sondaje publicate înaintea alegerilor legislative din Polonia dau Partidul Liberal al premierului Donald Tusk învingător în scrutinul de duminică. Potrivit institutului OBOP, aproximativ 40 % din alegătorii polonezi vor vota cu liberalii, în timp ce partidul conservator al Dreptăţii şi Justitiei (PIS) al lui Jaroslaw Kaczynski e creditat cu 30 % din intenţiile de vot.  Singura ţară din UE care nu a cunoscut criza, Polonia pare că se pregăteşte de continuitate.

Cei doi candidati principali au profiluri complet diferite. Liderul partidului liberal Platforma Civica, Donald Tusk, este actualul prim-ministru :  un om pragmatic, cu convingeri si « look » european. Se poate mandri cu bilantul sau economic,  Polonia fiind singura tara din UE care nu a cunoscut o perioada de recesiune dupa falimentul Lehman Brothers.

Partidul sau, Platforma Civica, a castigat alegerile din 2007, promitand o liberalizare a economiei, imbunatatirea relatiilor cu Rusia si cu Germania si o mai buna integrare europeana. E ceea ce s-a si intamplat : Polonia are relatii bune acum cu marii  vecini, vocea sa europeana se face din ce in ce mai auzita, iar presedintia Uniunii Europene – pe care o detine pana la sfarsitul anului – se desfasoare bine.

Liderul Partidului Dreptate si Justitie ( PIS ), Jaroslaw Kaczynski, a fost multa vreme  cunoscut ca parte a tandemului pe care il forma cu fratele sau Lech Kazynski pana la moartea celui din urma, intr-un accident de avion in 2010. Fost si el prim-ministru, a decis sa continue viata politica in memoria fratelui decedat. In perioada in care a condus guvernul polonez in 2006 – 2007 Varsovia s-a facut remarcata pe scena europeana prin relatiile conflictuale cu vecinii, mai ales cu Germania si cu Rusia.

Astazi, Partidul Dreptate si Justitie insista pe o abordare sociala a economiei, se opune privatizarilor masive si promite cheltuieli publice importante. Aparator al valorilor catolice traditionale ale Poloniei, Kaczynski e in continuare neincrezator in Rusia si Germania. Ultimele sale declaratii ptrivit carora « Germania ar incerca sa supuna Polonia » au provocat iritare printre intelectualii din Polonia si Germania.

Al treilea plasat in sondaje e un nou partid de stanga,  Miscarea Palikot, lansat de omul de afaceri Janusz Palikot, cu 10 %.  E o formatiune anticlericala, al carei lider e un fost deputat al Partidului Liberal, pe care l-a parasit considerandu-l prea conservator.

Palikot  se pronunta in favoarea legalizarii avortului si a canabisului si impotriva prezentei accentuate a bisericii in viata publica. Pe urmatoarele locuri se afla Partidul Social Democrat SLD cu 9,2 si Partidul taranesc PSL, aliat in clipa de fata al liberalilor in coalitia de guvernare cu 8,7 la suta. Fragment din  RFI

În funcţie de ce ce ascultaţi şi ce citiţi, Polonia în acest început de toamnă 2011 este:

A. O ţară caracterizată de o creştere constantă, inflaţie scăzută, o datorie publică neglijabilă, o rată joasă a  şomajului, un spirit antreprenorial fără egal, şi un tineret îngeresc. O ţară sigură în toate privinţele, bine ancorată în NATO şi în Uniunea Europeană şi preţuită pe scena internaţională.

sau…

B. O ţară la un pas de prăpastie, zguduită de criză, demoralizată, umilită şi oprimată de către partenerii ei din Uniunea Europeană şi condus de o clică de trădători trimişi de la Moscova, incapabili în plus. Cu alte cuvinte, o ţară cu zone vaste de sărăcie şi disperare, în care tinerii nu au nicio şansă de a primi un salariu decent pentru o muncă decentă.

Dacă după alegerile din 9 octombrie, Platforma Civică (PO) rămâne la putere, şi dacă Donald Tusk îşi păstrează poziţia de prim-ministru, guvernul său va trebui să caute să garanteze, în societatea poloneză, percepţia Poloniei A. Nu va fi uşor, mai ales având în vedere iminenţa unui al doilea val al crizei.

Dacă, totuşi, PiS [Dreptate şi Justiţie, conservator] câştigă alegerile, Jarosław Kaczyński nu va avea altă opţiune decât să-şi pună fesul de salvator, gata să reconstruiască Polonia B, cea ruinată şi devastată. Alegătorii lui se aşteaptă ca el să le dea de lucru celor care nu au, să salveze micile magazine ameninţate de supermarket-uri, să protejeze ţăranii împotriva grindinei şi furtunilor. Cu o rotire de baghetă magică, el va face să dispară cozile în spitale, va aduce trenurile la ora exactă, şi va acoperi cu autostrăzi întregul teritoriu naţional.

În ultimii şapte ani, creşterea economică poloneză a fost în mare măsură susţinută de fonduri UE. Dar, pe  viitor, acest flux nu va mai fi la fel de abundent. Noi ţări stau la coadă pentru aceste fonduri europene: Croaţia, poate în curând Serbia, şi în câţiva ani probabil şi Ucraina. Va trebui să împărţim, ştiind că punga comunitară se va cam strânge şi ea la gură.

Datorită miliardelor UE, am făcut un pas înainte în materie de civilizaţie, dar nu suntem încă pregătiţi să ni se scoată perfuzia. Potrivit datelor Băncii Mondiale, creşterea economică medie în Polonia se ridică la 3,9% în ultimul deceniu. Dar această creştere impresionantă eclipsează alte probleme. În calitate de membru al Uniunii Europene, cu o bază industrială solidă (parţial moştenită din perioada socialistă), şi o mână de lucru relativ ieftină, Polonia ar trebui să fie campioană a exporturilor. Între timp, cota exporturilor şi PIB-ul este în declin constant din toamna anului 2008. Iar în ceea ce priveşte investiţiile străine pe cap de locuitor, suntem clar lăsaţi în urmă de către cehi, unguri, slovaci şi sloveni. Suntem, probabil, singura ţară din lume care în ultimii 20 de ani, îşi petrece timpul “ridicând obstacole în calea antreprenoriatului”. Fără mare efect, cu toate acestea.

Dar cea mai mare provocare pentru Polonia este prăbuşirea demografică. În prima jumătate a acestui an, rata de creştere a populaţiei a fost negativă, pentru prima dată în ultimii şase ani. Timp de mulţi ani, nu a depăşit 1,4%. Potrivit previziunilor ONU, în 2035 populaţia poloneză va fi redusă la 34 de milioane de oameni. Problema în acel moment va fi mult mai gravă decât cea de şti cine ne va plăti pensiile.

În mod paradoxal, cu cât societatea noastră devine mai modernă, cu atât riscurile întâmpinate sunt mai mari. Şcoala tradiţională este înlocuită de o fabrică de profesionişti specializaţi în examene, cărţile de televiziune, soţii şi soţiile de “concubini” şi “concubine”. Suntem arhitecţii unei societăţi de egoişti ignoranţi, prea puţin creativi, fără opinii privind numeroase subiecte, nu foarte înclinaţi spre a face copii, foarte dispuşi totuşi de a cere statului garanţia unui viitor just, pe care nu îl pot gera ei-înşişi, deoarece sunt prea ocupaţi cu nordic walking, fitness şi wellness.

Cu cât mai repede îşi vor da seama de aceasta elitele politice, cu atât mai bine. Dar nu este exclus ca ei să fie mai curând tentaţi să se adapteze la aceste schimbări decât să încerce să le stăvilească. Fragment din PressEurop

Advertisements