În Europa: 13 Octombrie 2011 – “Scrisoarea celor 96”

Posted on 13/10/2011 by

1


Titluri: Bursele Internationale 12  Octombrie 2011; Scrisoarea celor 96; Europa, mahmură după decizia Slovaciei; Grecii fug de criză; Răzbunarea angajatului nemulţumit; Reforma agricolă a UE aduce mai mulţi bani României.

Bursele Internationale 12  Octombrie 2011. Ieri, in Asia, indicele Hang Seng al Bursei din Hong Kong a urcat cu 1%, la 18.329,50 puncte, Nikkei 225 al pieţei din Tokyo a scăzut cu 0,4%, la 8.738,90, S&P/ASX 200 al celei din Sydney – cu 0,6%, la 4.204,30. Indicele Hang Seng al Bursei din Hong Kong a urcat cu 1%, la 18.329,50 puncte, Nikkei 225 al pieţei din Tokyo a scăzut cu 0,4%, la 8.738,90, S&P/ASX 200 al celei din Sydney – cu 0,6%, la 4.204,30. Acţiunile tranzacţionate la bursele din Europa au crescut ieri, după ce comisarul european Olli Rehn a declarat că actuala criză a datoriilor poate fi rezolvată. La ora 16.50 (ora României), indicele ATHEX al pieţei din Atena a crescut cu 4,8%, la 760,52 puncte, CAC 40 al celei din Paris – cu 2%, la 3.214,86, DAX al Bursei din Frank-furt – cu 1,5%, la 5.954,75. New York Stock Exchange a incheiat sedinta de tranzactionare de miercuri in crestere, pe fondul determinarii autoritatilor europene de a rezolva problema datoriilor din zona euro: Dow Jones a crescut cu 0,90%, iar Nasdaq cu 0,84%, potrivit AFP. Potrivit cifrele finale de la inchidere, indicele Dow Jones Industrial Average a crescut cu 102.55 puncte, la 11,518.85 puncte, iar Nasdaq cu 21.70 puncte, la 2604.73 de puncte. Indicele S & P 500 castigat 0,98% (11.71 puncte), ajungand in  final la 1207.25 de puncte. Hotnews , Bursa

Scrisoarea celor 96. Intr-un val de reacţii fără precedent de la declanşarea crizei datoriilor, foşti şefi de state şi de guverne europene, economişti, politicieni şi şefi de companii au cerut zonei euro să găsească o soluţie urgentă problemelor care riscă să degenereze într-o criză de genul Lehman Brothers în Europa sau, mai rău, să distrugă sistemul financiar global. Într-o scrisoare deschisă postată pe pagina de internet a Financial Times, miliardarul George Soros şi alţi 95 de semnatari printre care fostul ministru român de finanaţe Daniel Dăianu au făcut apel la liderii din zona euro să coopereze şi să se grăbească cu găsirea unei strategii pentru a scoate uniunea monetară din criză. “Criza din zona euro are nevoie de o soluţie. Acum. Actualele măsuri reprezintă prea puţin, vin prea târziu şi precipită turbulenţele financiare globale. Moneda euro nu este nici pe departe perfectă, ceea ce a fost evidenţiat de criză. Răspunsul constă însă în a repara defectele şi nu de a permite problemelor să submineze şi, poate, să distrugă sistemul financiar global”, se arată în scrisoare. Semnatarii, care se prezintă ca “noi, europenii îngrijoraţi”, cer guvernelor din zona euro să accepte că este nevoie de un acord prin care să se înfiinţeze o Trezorerie comună care să atragă fonduri pentru întreaga zonă euro şi să se asigure că statele membre respectă disciplina fiscală, îmbună­tăţirea supravegherii comune, reglemen­tarea şi asigurarea depozitelor în uniunea monetară şi dezvoltarea unei strategii care să genereze atât convergenţă la nivel economic, cât şi creştere, fără de care nu poate fi rezolvată problema datoriilor. Ziarul Financiar

Europa, mahmură după decizia Slovaciei. Uniunea Europeană este confruntată din nou cu limitele democraţiei sale interne după ce Parlamentul slovac a respins marţi reforma Fondului european de asistenţă financiară. Liderii europeni, care se aşteptau de altfel la această reacţie a Slovaciei, au avut timp să pregătească un plan B, dar acesta implică o mare pierdere de timp, ori, toată lumea ştie că pe terenul economiei, “time is money”, cum spune englezul. Uniunea Europeană s-a trezit miercuri mahmură după refuzul Parlamentului slovac de a aproba o măsură pe care toată lumea o consideră esenţială, capitală, crucială pentru consolidarea Zonei Euro, resorbirea deficitelor bugetare şi mai ales ajutorarea Greciei. Toate aceste epitete, “esenţial, vital, crucial, indispensabil” n-au avut însă nici un efect asupra majorităţii deputaţilor slovaci, şi nici explicaţiile detaliate ale experţilor. Uniunea Europeană poate fi comparată cu o echipă de fotbal, având în componenţa sa cel puţin un jucător care joacă împotriva propriei sale tabere. De data aceasta, Slovacia şi-a asumat acest rol, dar şi alte ţări au trecut prin această situaţie. Polonia i-a iritat multă vreme pe partenerii ei cu o capacitate de obstrucţie ieşită din comun, şi chiar şi ţări aflate pe post de atacant, precum Franţa şi Germania, au marcat autogoluri. Să ne amintim că, în 2005, Franţa a spus NU la referendumul privind Constituţia Europeană. Mai recent, Germania a temporizat excesiv de mult înainte de a se angaja într-o strategie de salvare a Greciei de la faliment. Cum unele dintre deciziile europene sunt luate în unanimitate, maşina europeană este supusă în permanenţă unor surprize şi uneori chiar unor capricii care o fac să-şi piardă eficienţa. Şi implicit să piardă bani, întrucât pierde timp. Nu vom şti niciodată ce sume s-ar fi economisit dacă Uniunea Europeană ar fi sărit în ajutorul Greciei imediat, necondiţionat, masiv si hotărât. Cu siguranţă însă că pieţele financiare n-ar fi profitat de agonia decizională a Uniunii şi nici economiile altor zone ale lumii nu s-ar fi simţit în pericol. Mai devreme sau mai târziu, principiul majorităţii calificate va trebui introdus ca un combustibil unic şi eficient în funcţionarea acestui enorm complex economic şi cultural care este Uniunea Europeană. RFI

Revista Presei de la RFI. Cine a urmărit actualitatea europeană nu se poate declara sincer surprins de rezultatul votului din Slovacia. Ţara a fost deja singura care s-a opus salvării Greciei şi nu a participat cu un cent la acel pachet financiar. Şi acum e iarăşi singura ţară. Singura care a respins suplimentarea fondului european de stabilitate financiară. Votul exprimă cât se poate de clar ostilitatea societăţii slovace la întreaga idee de Europă unită. Conform sondajelor, 70% din populaţie nu este de acord cu împărţirea datoriilor celorlalţi membri. Mai ales că ţara are o economie atât de fragilă în urma crizei, încât unii experţi o văd mai firavă decât cea a Greciei. Nu în ultimul rând, politicienii de la Bratislava s-au folosit de o ocazie cu miză europeană, pentru a tranşa disensiuni de ordin intern. Câteva zguduieli între partide, cam atât a reuşit Slovacia să realizeze prin al său NU. Şi să mai fim fără grijă: votul va fi reluat cât de curând şi va fi unul pozitiv. După răfuiala internă, toată clasa politică e conştientă că preţul politic al unei respingeri definitive ar fi prea mare… Die Welt: În cazul Gilad Shalit contează moralul. Odată cu semnarea cu mişcarea radical islamică Hamas a unui acord de eliberare a soldatului Gilad Shalit, Israelul transmite un mesaj evident: nu lăsăm de izbelişte niciun soldat! Clar că Ierusalimul plăteşte un preţ enorm: peste o mie de militanţi palestinieni vor fi eliberaţi pentru Gilad Shalit, deţinut de Hamas în Gaza, de peste cinci ani. Clar că extremiştii vor propovădui victoria răsunătoare asupra “inamicului sionist”. Dar logica Israelului este cu totul alta în acest caz. Trebuie să demonstreze că fiecare cetăţean contează, mai ales în vremuri în care unitatea israeliană este ameninţată de criza economică. Încă nu este clar ce efect va avea acest schimb de prizonieri asupra Orientului Mijlociu. Poate fi o tactică de apropiere de Hamas, un prim pas către negocieri oficiale directe. Şi, de ce nu, un prim pas către ridicarea embargoului asupra Fâşiei Gaza. New York Times: Ceva se întâmplă… Ori omenirea e în pragul Marelui Colaps ori e în pragul Marii Schimbări. Una ori alta se va întâmpla. Şi cel mai bun semnal sunt protestele şi manifestaţiile. Criza, revoltele, demonstraţiile, toate sunt semne cum că actuala orânduire bazată pe obsesia creşterii nu mai poate fi susţinută. Sistemul de laissez-faire profituri că e spre binele general a eşuat lamentabil. Oamenii sunt acum confruntaţi cu cea mai flagrantă încălcare a tuturor promisiunilor. Asta e o teorie, cea a colapsului. Invers privite lucrurile, Marea Schimbare e o ocazie uriaşă. Doar că nu ne dăm seama încă, pentru că funcţionăm pe baza unor modele şi instituţii învechite, care trebuie reformate, pentru a fi compatibile cu noua eră de progres ce ne aşteaptă. Asta e cealaltă teorie, cea optimistă. Argumentele teoretice sunt valabile în ambele cazuri. Puteţi nega posibilitatea ca un sătean din Africa să se înscrie la Stanford, la cursuri online prin conexiune mobilă de date? Sau faptul că promisiunea “studiază şi vei avea un loc bun de muncă” nu se mai adevereşte? Nu. Nu prea. Aşa că noi ce facem? Cel mai echilibrat ar fi să ne pregătim pentru Colaps şi să sperăm la Schimbare. Dar decizia e a fiecăruia.RFI

Grecii fug de criză. În Grecia rata şomajului a atins cote alarmante, mai ales în rândul populaţiei tinere. Fiecare a treia persoană sub 30 de ani nu are loc de muncă. În aceste condiţii, mulţi se gândesc să emigreze. Una din ţările preferate este Australia. În ultimele luni, ambasada de la Atena a fost bombardată cu cereri şi întrebări. Kassia Tzatzali a studiat medicina în Italia şi s-a întors în Grecia ca să profeseze. Numai că, în viitorul apropiat, şansele ei de a deveni un medic bun în propria ţară sunt nule. În spitalele publice mulţi medici au fost disponibilizaţi, iar bani pentru a-şi deschide un cabinet particular nu are. Prin urmare, Kassia se gândeşte să plece în Australia. “M-aş muta într-o ţară europeană fiindcă mi-ar fi mai uşor după aceea să mă întorc acasă. Dar întreaga Europă se confruntă cu probleme. Şi în Italia, ţara în care am studiat, situaţia este ca la noi de vreo doi-trei ani încoace.” Grecii preferă Australia şi datorită comunităţii elene numeroase care trăieşte la Melbourne. Australia nu respinge ideea acceptării de noi imigranţi, mai ales a celor bine calificaţi. Cele mai bune şanse le au asistenţii sociali, geologii, inginerii, infirmierii şi medicii. Numărul cererilor de emigrare depuse în ultima perioadă a fost atât de mare, încât ambasada Australiei din Atena a fost nevoită să ţină cu uşile închise cea de-a doua manifestare cu caracter informativ. Deutsche Welle.

Răzbunarea angajatului nemulţumit. Deseori, vechii angajaţi sunt cei care provoacă angajatorilor daune de milioane de euro. O fac din frustrare şi, în cele mai multe cazuri, pentru bani. Compania KMPG, specializată în consultanţă pe probleme corporatiste, a realizat un studiu în cadrul căruia a fost analizat comportamentul a câteva sute de firme. Eliberează facturi fictive, fură marfă, sustrag şi vând informaţii sau camuflează pierderi – în cele mai multe cazuri, angajaţii cu o vechime de peste zece ani într-o firmă sunt cei care provoacă pagube angajatorului. Deseori, aceştia ocupă funcţii de conducere – susţine Frank Hülsberg, inspector economic. Conform studiului, majoritatea firmelor germane subestimează pericolul pe care îl reprezintă acest tip de sabotaj. Chiar dacă, în ultimii ani, companiile au investit masiv în sisteme de control, deseori lipseşte verificarea suplimentară a acestor sisteme – afirmă Frank Hülsberg. În trei din patru cazuri, angajaţii profită de lipsa unui control intern riguros, adaugă el. Avertismentele angajaţilor oneşti au fost luate în serios în doar 6% din cazurile de fraudă sau sabotaj economic. Studiul arată că pagubele înregistrate sunt, în medie, de circa un milion de euro/caz. Chiar dacă în cursul anului 2010 numărul cazurilor depistate nu a crescut în raport cu anii trecuţi, valoarea totală a prejudiciilor create a sporit cu aproape 36% la 4,6 miliarde de euro – informează Oficiul federal de criminalistică (BKA). Deutsche Welle.

Reforma agricolă a UE aduce mai mulţi bani României. Ţara noastră va primi în 2014 cu 34% mai multe fonduri pentru agricultură decât în 2013. Numai statele baltice sunt mai avantajate decât noi, în timp ce Belgia şi Grecia sunt printre cei mai mari perdanţi. România va primi, în 2013, ultimul an în care se aplică actuala Politică Agricolă Comună (PAC), plăţi directe în valoare de 1,09 miliarde de euro. În 2014, primul an al noii PAC, va primi 1,47 miliarde de euro, creşterea fiind de 34%. Fondurile alocate ţării noastre vor creşte treptat, astfel încât, în 2019- adică la finalul implementării noii politici agricole comune – vom ajunge să primim 1,94 miliarde de euro, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Acestea sunt însă doar cifrele propuse de Comisia Europeană, ele urmând să fie ajustate în Parlamentul European şi prin negocierile cu statele membre care trebuie să aprobe reforma PAC.  Malta, Olanda, Belgia şi Grecia sunt printre statele membre care vor pierde cel mai mult odată cu noua reformă. Germania, la fel ca Franţa, va pierde, prin modificarea criteriilor de acordare a plăţilor directe, între 2013 şi 2020, aproximativ 3-4%. Italia estimează o pierdere de două miliarde de euro pe întreaga perioadă, iar Olanda va avea o scădere de 7-8 procente.  “Avem nevoie de o politică  agricolă comună, nu doar de o politică pentru cele mai productive dintre ţări”, a explicat comisarul român pentru Agricultură, Dacian Cioloş. Adevarul

Advertisements