În Europa: 18 Octombrie 2011 – “Eurobarometru: Pesimism”

Posted on 18/10/2011 by

3


Titluri: Bursele Internationale 17  Octombrie 2011; Cel mai puternic bancher european se ridică împotriva politicienilor care vor recapitalizarea băncilor; Revista Presei de la Deutsche Welle; În Germania dispare pătura de mijloc; Hollande contra Sarkozy. Începe meciul pentru Palatul Elysée.

Bursele Internationale 17  Octombrie 2011. În Asia, acţiunile au crescut ieri, investitorii aşteptând planul privind criza datoriilor din Europa. Indicele Nikkei 225 al Bursei din Tokyo a urcat cu 1,5%, la 8.879,60 puncte, S&P/ASX 200 al celei din Sydney – cu 1,7%, la 4.275,40, Hang Seng al pieţei din Hong Kong – cu 2%, la 18.874.  Acţiunile tranzacţionate la bursele europene au scăzut ieri, în majoritate, după ce unul dintre purtătorii de cuvânt ai Executivului german a declarat că liderii europeni nu vor da un răs-puns definitiv la criza datoriilor, cu ocazia summitului din 23 octombrie. La ora 16.50 (ora României), indicele ATHEX al pieţei din Atena a scăzut cu 3,1%, la 751,97 puncte, CAC 40 al celei din Paris – cu 0,5%, la 3.200,98, DAX al Bursei din Frankfurt – cu 1,1%, la 5.903,06. Wall Street, in scadere accentuata pe fondul vestilor din Europa. New York Stock Exchange a incheiat in scadere sedinta de luni, investitorii fiind din nou ingrijorati de criza datoriei suverane din Europa: Dow Jones a pierdut 2,13%, iar Nasdaq 1,98%. Dow Jones Industrial Average a scazut cu 247.49 puncte la 11,397.00 puncte, iar Nasdaq, dominat de actiunile pe tehnologie, a pierdut 52.93 puncte si coboara la 2614.92 de puncte. Si Standard & Poor 500 a scazut 1,94% (23.72 puncte) la 1,200.86 puncte. HotNews; Bursa

Cel mai puternic bancher european se ridică împotriva politicienilor care vor recapitalizarea băncilor. Cel mai puternic bancher european, şeful Deutsche Bank Josef Ackermann, dă glas nemulţumirilor acumulate în sectorul bancar faţă de planurile politicienilor europeni de a recapitaliza băncile şi de a le impune să “şteargă” jumătate din datoriile pe care Grecia le are faţă de ele. Problema constă în faptul că acţionarii actuali ai băncilor nu au bani de recapitalizare, iar această măsură le-ar dilua semnificativ participaţiile. Ackermann susţine că “injecţia de capital nu va soluţiona problemele actuale. Nu capitalul băncilor reprezintă problema, ci mai degrabă faptul că obligaţiunile guvernamentale şi-au pierdut statutul de active fără riscuri”. La problemele cu care se confruntă Europa s-au mai adăugat şi neînţelegerile dintre bancheri şi politicienii care le cer sacrificii mai mari pentru a ajuta continentul să iasă din criză. Ziarul Financiar.

Eurobarometru: Europenii, pesimişti în privinţa economiei. Europenii sunt în general mai pesimişti în legătură cu situaţia generală a economiei din ţările lor comparativ cu situaţia legată de propriile finanţe. Concluzia se regăseşte într-un Eurobarometru privind climatul social din UE publicat luni de Comisia Europeană. În ceea ce priveşte situaţia personală, cei mai optimişti sunt nordicii iar cei mai pesimişti românii şi grecii. În clasamentul optimiştilor conduc suedezii, urmaţi de danezi, luxemburghezi şi olandezi. Printre cei mai nemulţumiţi de propria situaţie financiară se află maghiarii, bulgarii, românii şi grecii. Per ansamblu, europenii consideră că situaţia se va îndrepta în următoarele 12 luni cu toate că tot ei recunosc că viaţa a devenit mai scumpă. Comparaţia a fost făcută în raport cu sondajele precedente. De altfel, la nivel european se constată o neîncredere la nivelul populaţiei faţă de capacităţile propriilor guverne de a lupta cu criza. În plus, cetăţenii comunitari sunt nemulţumiţi faţă de modul în care autorităţile naţionale rezolvă problema inegalităţii şi sărăciei. Şi aici cele mai mari nemulţumiri le au românii, grecii şi letonii. Singurii europeni satisfăcuţi de modul în care autorităţile gestionează problema sărăciei sunt luxemburghezii. RFI

Revista Presei de la Deutsche Welle.“Valul de proteste se revarsă şi asupra Europei”, iar “politicienii alimentează criticile la adresa băncilor”, afirmă ediţiile de duminică şi de luni ale cotidianului german Süddeutsche Zeitung. Ziarul de stânga din München trimite la manifestaţiile de la finele săptămânii care au avut loc în sute de oraşe din întreaga lume, întru condamnarea „nedreptăţilor sistemului economic”. Acelaşi subiect îi preocupă şi pe editorialiştii de dreapta. Frankfurter Allgemeine Zeitung semnalează „sutele de mii de protestatari de pretutindeni care au ieşit în stradă, în aproximativ 950 de oraşe (de pe mapamond) spre a demonstra” în contra elitei financiare. Despre prezumtiva „globalizare a furiei civice” aflăm amănunte din  editorialul cotidianului din Frankfurt. Ziarul trimite la numitorul comun al mişcării care a cuprins mai întâi Madridul, devenind apoi, peste ocean, “Occupy Wall Street”: este  adversitatea faţă de „pieţele financiare. Protestatarii sunt adesea “tineri care se tem că actuala criză a datoriilor va sfârşi prin a le răpi viitorul”. Potrivit ziarului, „o privire atentă dezvăluie o imagine multicoloră, iar numărul protestatarilor n-a fost chiar atât de mare” pe cât speraseră „organizatorii…care au fost  obişnuiţii suspecţi: reţeaua anti-globalizare Attac şi adversarii mondializării de toate nuanţele”. Cotidianul scoate în evidenţă o diferenţă esenţială între lumea veche şi cea nouă: “În America nu s-a pus problema desfiinţării capitalismului, ci doar a înlăturării exceselor comise în special de băncile de investiţii”. În fine, ziarul constată că protestele nu vor lăsa rece clasa politică din statele grupului G-20 ai căror lideri  se pregătesc să se întâlnească la Cannes. Protestele exercită „presiuni suplimentare asupra lor să procedeze la o nouă îngrădire a libertăţii băncilor şi la o mai severă disciplinare a pieţelor.” Admiţând că băncile sunt impopulare, ziarul îşi exprimă speranţa “ca oamenii politici să nu măture sub covor partea lor proprie de vină pentru actuala criză. N-ar fi explodat bomba datoriilor”, mai scrie ziarul textual, „dacă politicienii nu făceau alegătorilor promisiuni imposibil de finanţat”. Ziarele, şi nu doar cele de stânga, manifestă în genere multă simpatie pentru protestatarii anticapitalişti. Nu, “nu e o revoluţie”, opinează Nordwest-Zeitung, potrivit căruia, protestele ar fi, în schimb, “un strigăt masiv”, care n-ar mai putea fi “ignorat”. Dar chiar şi un ziar de stânga, precum  Frankfurter Rundschau, se fereşte să echivaleze  potenţialul actualelor demonstraţii cu cel al mişcării de protest din 1968. Manifestaţiile actuale, scrie ziarul, „nu-şi propun să schimbe, să revoluţioneze sistemul. Protestatarii au încredere în capacitatea democraţiilor occidentale de a pune capăt supremaţiei capitalului, revendică doar instituirea de taxe pentru bogaţi şi tranzacţii financiare şi vor să se zăgăzuiască specula”. Acelaşi cotidian cere clasei politice să demonstreze că e în stare să cheme bursele la ordine şi să-şi afirme capacitatea de a controla lumea capitalului. La popul opus, Leipziger Zeitung relevă, cu mult bun simţ, că “nici bursele, nici băncile şi nici capitalismul nu sunt de vină” pentru răul care ne-a cotropit, ci “datoriile cu care ne-am finanţat ani la rând prosperitatea”… La rândul lor, programele de austeritate nu fac decât să-i înfurie şi mai mult pe cetăţeni, şi ca atare să pună paie pe focul protestelor. De aceiaşi părere sunt şi alţi observatori lucizi. Iar Stuttgarter Nachrichten le recomandă politicienilor să evite să cadă pradă ispitei de a sări în barca protestelor gen Occupy Wall Street, după ce tot ei au eşuat în echilibrarea bugetelor unui atât de mare număr de ţări. Deutsche Welle.

În Germania dispare pătura de mijloc. Discrepanţele sociale se agravează în Germania. Şi aceasta în ciuda faptului că relativa bunăstare este în continuă creştere. Un automobil, o maşină de spălat vase, un televizor şi un telefon mobil ţin în Germania de standardul de viaţă, la fel ca minimum o călătorie de vacanţă pe an. Venitul net lunar al unei familii din Germania a fost în 2008 de aproximativ 2900 de euro. Astfel se poate spune că germanilor le merge relativ bine din punct de vedere financiar. Totuşi, este vorba numai de o medie. Mulţi se află cu mult sub aceasta. Săraci sunt consideraţi germanii care au la dispoziţie mai puţin de 60 la sută din suma menţionată, deci dacă au venituri mai mici de 899 de euro pe lună. În această categorie au intrat în 2008 15, 5 la sută din germani. Majoritatea celor care trăiesc în sărăcie nu-şi mai pot permite concediul anual. Cei mai mulţi bani îi cheltuie pe chirie. Oamenii săraci trăiesc adesea în cartiere mărginaşe, murdare şi zgomotoase. Se întâmplă frecvent ca locuinţele lor să fie umede sau întunecoase. 16 la sută din cei săraci au declarat că fac economie la încălzire, iar o treime dintre ei nu reuşesc nici o dată la două zile să mănânce o masă caldă care să conţină şi carne. Tendinţa care se poate observa este că, în decursul anilor, cei bogaţi devin şi mai bogaţi, iar cei săraci şi mai săraci. Cei mai bogaţi 20 la sută din populaţie câştigă mai bine de 36 la sută din venitul lunar la nivelul întregii societăţi, cei mai săraci 20 la sută trebuie să se mulţumească cu doar 9,4 la sută din acelaşi total. Discrepanţa dintre bogaţi şi săraci creşte, pătura de mijloc este pe cale de dispariţie. Mai multe in Deutsche Welle.

Hollande contra Sarkozy. Începe meciul pentru Palatul Elysée. François Hollande, proaspăt desemnat de socialişti pentru prezidenţialele de anul viitor, vrea să reînvie „visul francez“. Actualul preşedinte de dreapta al Franţei, Nicolas Sarkozy, îl va avea ca principal contracandidat la alegerile prezidenţiale de anul viitor pe François Hollande, desemnat duminică, în urma alegeri interne cu două tururi, candidat al Partidului Socialist, într-un scrutin la care au participat trei milioane de alegători.  Rivala lui Hollande în aceste alegeri primare, organizate pentru prima oară de socialiştii francezi după model american, a fost Martine Aubry, actualul lider al socialiştilor. S-a văzut şi de data aceasta că francezii nu sunt pregătiţi să aleagă o femeie în fruntea ţării. François Hollande, care a obţinut peste 56% din voturi, a declarat imediat după anunţarea rezultatelor: „Această victorie îmi conferă forţa şi legitimitatea de a pregăti marea întâlnire a prezidenţialelor (…). Francezii sunt la capătul răbdării cu politica lui Nicolas Sarkozy. Vom câştiga”, a afirmat el. „Vreau să ofer tineretului din Franţa o viaţă mai bună decât a noastră: este visul francez pe care vreau să îl reînvii”, a declarat François Hollande, dând asigurări că va fi „candidatul respectului, dialogului, democraţiei, care va oferi o altă preşedinţie Republicii”. „Am auzit furia celor care nu mai suportă”, a continuat el, citând problemele legate de şomaj, de locuinţe, sănătate, dar şi „dezordinea finanţelor, excesele globalizării, insuficienţele Europei, atingerile aduse mediului”. Adevarul.

Advertisements