După primăvara arabă a sosit toamna arabă

Posted on 20/10/2011 by

5


Lumea se afla intr-o tranzitie de la o societate la o alta. O tranzitie dintr-o lume in care ceea ce insemna occident reprezenta “civilizatie” si restul lumii trebuia sa se adapteze sau sa-l adopte, spre o alta societate in care “civilizatia” are alte sensuri. Deci daca mergem spre un nou ev, asa cum am mai scris, noi ne aflam intr-o perioada tranzitorie,  dintre o lume care este pe duca si o lume care inca nu s-a cristalizat suficient sau poate este opaca in “ochii nostri occidentali”. Singura diferenta ar fi ca acest nou ev nu mai este unul pe care istoriografia noastra il recunoaste drept “Ev Mediu” si care se refera de fapt la o perioada din istoria occidentului si nicidecum al istoriografiei mondiale.

Premiza mea prin definirea unui nou “Ev Mediu”, de asta data global, este bazata pe diferite evenimente, care privite local nu se prefigureaza ca fenomen global, insa privite impreuna sugereaza sfarsitul unui capitol si inceputul altuia.  (despre si mai multe puteti citi, aici:  Evul Mediu – o perioadă pe care o vom retrăi)

Secolul al XX-lea este cel mai sangeros din istoria omenirii. Prima parte a inclus doua conflagratii mondiale, care au generat victime si catastrofe de dimensiuni biblice, a doua parte a secolului a continuat sa genereze masacre mai mici, insa cu o intensitate nicidecum mai putin diabolica decat cele din prima perioada. Masacrele, cruzimea, foametea, molimele s-au regionalizat – Indochina  (razboiul coreean – 1,8 milioane de victime; razboaiele vietnameze – 3,9 milioane de victime; Cambodgia- Khmer Rouge – 1 milion de victime; Orientul Mijlociu (razboiul Iran-Irak) – 1 milion de victime;  razboiul din Afganistan  in perioada sovietica, razboiul civil si cel actual  aproape jumatate de milion de victime, deocamdata; Africa – Biafra – 2 milioane de victime; Rwanda Tutsi şi Hutu – 1 milion de victime; Somalia si Sudul Sudanului alt milion de victime. Au existat si abatoare mai mici, pe care nu trebuie sa le consemnez pentru ca ar trebui inca doua pagini in acest articol.

A facut omenirea ceva pentru a intrerupe aceste tragedii umane? Aproape nimic! Partizanatul nu a facut posibile interventia si stoparea masacrelor – o vedem si astazi in Siria. Omul alb s-a dovedit neputincios sau neinteresat de masacrele “galbenilor” sau “negrilor”, de foarte multe ori si a “albilor.” Incet, puterea a inceput sa migreze de pe domeniile “omului alb” spre locurile altora, multi dintre ei masacratii trecutului. Astazi Europa decadenta isi primeste treptat partea de violenta prosteasca, imbecila si inutila. Traim in Europa perioada intre declin si colaps? Au ajuns vremurile barbariei langa portile noastre si au inceput treptat sa ne intre in curtile proprii aparate de nimic in afara frazelor goale, a sloganelor politicii-corecte, fara nici un continut in afara frazeologiei lipsite de sens sau poate multiculturalismul atat de proslavit, care uneori nu contine decat o spoiala inainte de vreme sau poate mult prea tardiva.  (despre si mai multe puteti citi, aici: Vremurile barbariei)

Versiunea oficiala – Gaddafi ar fi fost ranit grav la ambele picioare si la cap intr-un atac realizat de avioane NATO asupra unui convoi in care se afla fostul lider libian, a spus Abdel Majid. Fostul lider a fost arestat in apropiere de Sirte, dupa ce a incercat sa paraseasca orasul, cazut joi in mainile soldatilor noului regim.

Adevarul conform filmarilor Al Jazeera – Avioane NATO au bombardat un convoi in care se stia ca se afla Gaddafi. Haitasii noului guvern libian au facut “lynch” intre toti oamenii acestui convoi majoritatea lor inclusiv Gaddafi deja raniti. Cu o asa “Primavara araba” cum credeti ca va arata toamna, dar iarna? Grele vremuri traim, sper sa nu am dreptate dar imi aminteste prea mult de inceputurile evului mediu.