Inamicul public nr. 1 – “pieţele financiare”

Posted on 26/10/2011 by

6


Cred ca societatea umana are nevoie de inamici. In sfarsit, dupa lichidarea “cortinei de fier”, omenirea si-a gasit un nou inamic, terorist puternic si necrutator! Bineinteles ca ma refer la teroarea impusa  de noul bau-bau international, care atenteaza la bunastarea cetatenilor, nelinistile politicienilor si tinta oprobiului general  al tuturor celor mentionati. Acest nou bau-bau se numeste “piete” sau daca doriti “piete financiare”, noul inamic al omenirii care vine sa schimbe pe vechii inamici, generatori ai razboaielor de tot felul, a aparut pe furis, dupa ce Francis Fukuyama a declarat sfarsitul istoriei si victoria democratiei liberale.

Deci acest inamic este noua tinta pe care luptatorii pentru bunastarea popoarelor lor, politicienii, cred ca trebuie pus sub tutela, intr-un cuvant stapanit. Acest gen de stapanire se numeste reglementarea comportamentului lacom (logic si natural) al acestui “bau-bau”. Dragi prieteni cititori, aici incep minciunile sinistre, populismul, incompetenta si reaua-vointa a politicienilor de toate soiurile si de toate graiurile. Aceste reglementari exista si au existat de zeci de ani (Aveti aici o “scurta” si incompleta lista a autoritatilor de reglementare a bau-baului –  primaa doua ). Politica inseamna  să elaborezi reguli, să faci legi şi să le aplici. Intr-o economie de piata, tendinta “jucatorilor” este de a aplica o singura logica, cea a  sporirii câştigurilor.

Reglementarea “pietelor” inseamna sa aplici legi si regulamente existente – in clipa cand nu o faci din cauza unor interese (de tot soiul), politicul devine la fel de speculator ca si speculantii pietelor financiare. Aici politicienii vor avea intotdeauna o mare problema pentru ca “jucatorii pietelor” vor specula intotdeauna mai bine decat ei. Nici pavaza, oricat  de mare ar fi ea, nu-i va pazi. “Bau-baul pietelor” nu are alegatori, ci actionari si ei nu cunosc nici ideologii, nici tinte civice si in un caz ajutorare si solidaritate sociala, ei cunosc  numai câştiguri.

Pot fi statele speculanti mai abili decat speculantii bau-bau? Nici vorba! Nu există nici măcar un consens cu Marea Britanie pentru introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare.  Nu există un consens în privinţa participării băncilor la criză. Nu există o conştiinţă a statelor  în legătură cu faptul că s-au aruncat singure în gura speculanţilor cu datoriile lor mari. Iar nouă nu ne este clar cum prin dorinţa noastră – ca banii să se înmulţească nu prin munca mâinilor noastre, ci oarecum de la sine – am contribuit la expunerea noastră prezentă.

Cum sa va spun eu prieteni – munca manuala! Noi l-am crescut pe  bau-bau – ca i-am ales, imputernicit pe acesti mizerabili politicieni  si ne-am construit utopii.

Advertisements