În Europa: 9 Noiembrie 2011 – “Nord Stream, o altă alianţă”

Posted on 09/11/2011 by

5


Titluri: Bursele Internationale 8 Noiembrie 2011; Ironia vremurilor: Europa încearcă să-şi salveze planurile de salvare; Pieţele financiare i-au venit de hac lui Berlusconi; Zgârcenie de politician. Deputaţii francezi nu renunţă la 10% din salariu de dragul austerităţii; Nord Stream, între active şi pasive.

Bursele Internationale 9 Noiembrie 2011. Acţiunile de pe pieţele din Asia au scăzut ieri, înaintea votului de încredere care urma să fie exprimat în Parlamentul italian pentru premierul Silvio Berlusconi. Indicele Nikkei 225 al Bursei din Tokyo a scăzut cu 1,3%, la 8.655,51 puncte, Kospi al celei din Seul – cu 0,8%, la 1.903,14, Hang Seng al pieţei din Hong Kong a urcat cu 58 de puncte, la 19.678,50. Acţiunile tranzacţionate la bursele din Europa au crescut ieri, pieţele aşteptând votul de încredere din Parlamentul Italiei, privindu-l pe premierul Silvio Berlusconi. La ora 16.45 (ora României), indicele FTSE MIB al pieţei din Milano a scăzut cu 2,6%, la 15.953,70 puncte, CAC 40 al celei din Paris – cu 2,3%, la 3.175,17, Athex al Bursei din Atena – cu 2,5%, la 780,18. New York Stock Exchange a incheiat sedinta de tranzactionare de marti in crestere, dupa anuntul demisiei premierul italian Silvio Berlusconi: Dow Jones castigat 0.84%, iar Nasdaq 1,20%, potrivit AFP.  Potrivit cifrelor finale de la inchidere, Dow Jones Industrial Average a crescut cu 101.79 puncte, la 12,170.18 puncte, iar Nasdaq cu 32.24 puncte, pana la 2727.49 de puncte. Indicele Standard & Poor 500 a crescut cu 1,17% (14.80 puncte), ajungand in final la 1,275.92 puncte. Bursa si HotNews.

Ironia vremurilor: Europa încearcă să-şi salveze planurile de salvare. Miniştrii de finanţe ai zonei euro nu au stabilit încă detalii clare ale modului în care vor majora resursele Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF), dar doresc imple­mentarea măsurii în decembrie. Indeciziile liderilor europeni nu reuşesc să-i calmeze pe investitorii deja îngrijoraţi de instabilitatea politică din Grecia şi Italia, scrie cotidianul britanic The Telegraph. Cu toate acestea miniştrii au prezentat un plan mult mai detaliat de consolidare a mecanismului european de salvare faţă de summitul din Bruxelles ţinut în urmă cu două săptămâni. Situaţia pune însă presiune tot mai mare pe Germania să accepte un rol mai mare al BCE în operaţiunile de salvare a zonei euro pentru a preveni dezmembrarea uniunii monetare şi prăbuşirea economiilor euro­pene într-o nouă recesiune. Resursele BCE sunt deja folosite pentru achiziţionarea de obligaţiuni ale statelor cu probleme, iar fiecare zi de incertitudine cu privire la consolidarea FESF majorează costurile de intervenţie ale băncii. BCE a cumpărat săptămâna trecută titluri de stat de 9,5 mld. euro, o valoare de peste două ori mai mare decât suma cheltuită în urmă cu două săptămâni (4 mld. euro). Miniştrii de finanţe au conturat două direcţii prin care s-ar putea consolida resursele financiare ale fondului la 1.000 mld. euro. Prima variantă este utilizarea resurselor FESF pentru garantarea parţială a emisiunilor de obligaţiuni ale unui stat membru cu scopul de a calma temerile investitorilor din pieţe cu privire la li­chiditatea guvernelor. Astfel, cererea pentru titluri de stat ar urma să crească şi se vor reduce costurile de finanţare pentru membrii UE. Garanţia parţială ar putea fi ulterior detaşată de obligaţiuni şi tranzacţionată separat şi ar fi acceptată la plată numai dacă deţinătorul garanţiei ar poseda de asemenea şi obligaţiuni ale statului respectiv. Mai multe in Ziarul Financiar.

Pieţele financiare i-au venit de hac lui Berlusconi. „Il Cavaliere” a fost umilit ieri în Parlamentul italian, unde şi-a pierdut majoritatea. Aliaţii l-au părăsit, oameni din propriul partid îi cer să demisioneze, UE şi FMI vin să îl controleze la bani mărunţi. Toţi consideră că Berlusconi e de vină pentru dezastrul financiar.  Miliardarul, acum în vârstă de 75 de ani, a dominat politica italiană timp de 17 ani (10 ani ca premier). A trecut cu bine peste 52 de voturi de încredere. Nici scandalurile sexuale şi judiciare nu au putut să îl clatine. Acum însă, se pare că i-au venit de hac pieţele financiare şi trădarea aliaţilor, care îl acuză că el este cel care a provocat instabilitatea economică. Şi înainte, şi după vot, premierul-playboy s-a văzut presat confruntat cu presiuni din toate părţile pentru a demisiona. Nu numai din partea opoziţiei.Umberto Bossi, liderul Ligii Nordului (extrema dreaptă, aliaţi la guvernare cu PdL), i-a cerut şi el ieri lui Berlusconi să demisioneze şi a explicat şi cine ar trebui să-l înlocuiască: Angelino Alfano, secretarul general al partidului lui Berlusconi. Nu a fost decât o altă umilire dintr-un şir mai lung. În urmă cu câteva zile, Berlusconi a fost nevoit să accepte tutela FMI şi UE, care îşi trimit experţii pentru a se convinge că guvernul său chiar implementează reformele. Înainte de asta, agenţiile de rating îşi exprimaseră neîncrederea în aceste reforme, retrogradând ţara şi băncile italiene. Adevarul.

FMI se teme în legătură cu ”o spirală de instabilitate financiară mondială”. Directoarea generală a Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, a avertizat miercuri la Beijing în legătură cu ”riscul unei spirale de instabilitate financiară mondială” dacă puterile economice ale planetei nu reacţionează împreună la criza datoriei din Europa şi la ameninţările recesiunii, relatează AFP. Ea a estimat, de asemenea, că Asia nu este ferită, şi a făcut apel la China să se doteze cu o monedă mai puternică, în timp ce nivelul slab al yuanului este considerat ca fiind la originea excedentelor comerciale enorme acumulate de către Beijing. ”Dacă nu acţionăm împreună, economia mondială riscă o spirală de incertitudine şi instabilitate financiară”, a avertizat dna Lagarde, referindu-se la criza datoriei şi la ameninţările recesiunii, într-un discurs rostit la începutul unei vizite de două zile în China. ”Economia mondială a intrat într-o etapă periculoasă şi incertă”, a subliniat directoarea FMI. ”Reuniunea de la Bruxelles a fost un pas în direcţia cea bună”, a declarat dna Lagarde în legătură cu summitul Uniunii Europene în cursul căruia a fost decis la sfârşitul lunii octombrie ultimul plan de salvare a zonei euro şi a Greciei, şi Europa i-a cerut ajutor Chinei.  Christine Lagarde a sosit la Beijing pentru prima sa vizită în China în calitate de director al FMI. Anterior ea a fost la Moscova. După China, dna Lagarde va pleca în Japonia.Agerpres

Zgârcenie de politician. Deputaţii francezi nu renunţă la 10% din salariu de dragul austerităţii. Printre măsurile planului de austeritate anunţate luni de premierul Franţei figurează şi un „gest exemplar” – aşa l-a numit François Fillon – îngheţarea salariilor preşedintelui şi a miniştrilor, până la reechilibrarea finanţelor publice. Un gest simbolic, comentează presa franceză… „Ar fi fost culmea ca preşedintele şi miniştrii să-şi mărească salariile” – comentariul este prezent în mai toate ziarele franceze. „Eroismul” de care dau dovadă şefii executivului francez trebuie însă relativizat foarte mult. Nu trebuie uitat că, în 2007, când a sosit la palatul Elysée, preşedintele Sarkozy a luat printre primele măsuri una care-l interesa direct: şi-a mărit salariul cu 170%! Faptul că până în 2016 îşi îngheaţă salariul, care este astăzi de circa 22.000 de euro pe lună, „traduce o absenţă a perceperii realităţilor şi a ridicolului”, scrie editorialistul unui cotidian francez de provincie. 22.000 de euro pentru preşedinte, cam tot atâţia pentru primul ministru – care poate să cumuleze şi un mandat local, de asemenea retribuit – şi, în sfârşit, circa 14.000 de euro lunar pentru miniştrii… Clasa politică franceză nu prea are de ce să se plângă. Mai ales că e vorba, în general, de bani pe care îi pun mare parte deoparte, întrucât masa, maşina şi casa sunt plătite de stat pentru unii dintre ei. Într-un elan de generozitate, deputatul francez Lionel Luca, membru al aripii dure, de dreapta, a partidului conservator de guvernământ UMP, le-a propus colegilor săi din majoritate, dar şi din opoziţie, să-şi diminueze salariile de deputaţi cu zece procente. Trebuie spus că, în Franţa, salariul unui ales al naţiunii – deci fără mandat local – se ridică la circa 7000 de euro, sumă aflată undeva la mijlocul clasamentului european. În Italia, spre exemplu, un deputat câştigă vreo 12.000 de euro pe lună, iar la extrema cealaltă, un spaniol nu câştigă decât vreo 3000. În Franţa deci, propunerea deputatului Luca ar fi permis economisirea a 5 milioane de euro pe an, gestul permiţând, în opinia sa, să-i reconcilieze pe francezi cu aleşii lor. Răspunsul general a fost Niet!.RFI

Nord Stream, între active şi pasive. Inaugurarea solemnă a gazoductului germano-rus Nord Stream a prilejuit azi un nou summit şi discursuri care mai de care mai frumoase. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, au deschis, simbolic, robinetul noii conducte. În faţa a 420 de oaspeţi, între care premierul francez, Francois Fillon, şi omologul său olandez, Mark Rutte, cei doi lideri au elogiat cooperarea dintre occident şi Moscova precum şi nou procurata siguranţă a aprovizionării cu gaze siberiene. Dar nu puţini formulează şi critici, în parte acerbe. Şi nu toate nemulţumirile sunt neîntemeiate. Multe dintre ele izvorăsc din răspunsul la întrebările privind natura acestei conducte. E vorba aici de o cooperare economică? Sau  mai degrabă de una politică? În chestiune este o conductă care traversează Marea Baltică pe o lungime de peste 1200 de kilometri, urmând să alimenteze cu gaze circa 26 de milioane de gospodării din Germania, Franţa şi Olanda. La mijloc este şi o afacere mare, o investiţie importantă, la care au pus umărul şi de pe urma căreia speră să profite din plin Gazprom, concernul rusesc de stat, precum şi firmele germane Wintershall şi EON, GDF Suez din Franţa şi concernul olandez GASUNIE. Dar la pasive s-au ridicat obiecţii majore împotriva unui joint-venture, care, pe de o parte, amplifică dependenţa vestului de livrări energetice ruseşti şi deci de un potenţial nou şantaj politic al Kremlinului. Pe de alta, gazoductul Nord Stream are un defect cosmetic câtuşi de puţin neglijabil. Fiindcă dincolo de frontierele germane şi ruseşti, conducta pare a simboliza un vechi mod al Germaniei şi Rusiei de a-şi articula politica lor de mari puteri care-şi văd de propriul interes, fără să ţină seama de parteneri şi aliaţi, înţelegându-se peste capul ţărilor mai mici situate între ele. Fostul guvern de la Varşovia, net mai ostil Berlinului decât actualul executiv polonez, a evocat chiar, la un moment dat, Pactul Ribbentrop-Molotov. Mai multe in Deutsche Welle

Advertisements