Mario & Mario – o şansa pentru Italia!

Posted on 15/11/2011 by

10


Cu Mario Monti ca premier al Italiei si cu Mario Draghi ca Presedinte al BCE (Banca Centrala Europeana), Italia are o buna sansa sa se salveze din conjunctura nefasta la care a ajuns dupa guvernarea haotica a guvernului Berlusconi. Italia a vandut ieri obligatiuni in valoare de 3 miliarde de euro (luni), un succes cert pentru Monti, desi a trebuit sa plateasca mult pentru a imprumuta, dobanda fiind de 6,29%  (mai putin de cele 7% care insemnau de fapt falimentul), care indica o toleranta aproximativa a pietelor de capital.

Presedintele Italiei, Giorgio Napolitano, l-a insarcinat pe Monti  cu formarea unui guvern capabil sa implementeze reforme, cu scopul de a produce o crestere economica absolut necesara si scaderii datoriei publice, evaluata astazi la peste 120% din PIB. Monti a promis ca va actiona “urgent” pentru a identifica ministrii viitorului sau guvern, insa isi propune sa isi acorde timp pentru a forma o echipa puternica.

Intr-un articol foarte bun din The Economist, scrie Charlemagne:

Europa a cerut scalpurile a doi lideri, mai întâi Giorgios Papandreu, primul ministru grec, a promis că demisionează, apoi italianul Silvio Berlusconi a făcut acelaşi lucru. Ambii lideri au probleme de mai mult timp, dar cauza imediată a prăbuşirii lor este limpede: ultimatumul pe care l-au primit de la liderii zonei euro la summitul G20, desfăşurat la Cannes, de a-şi reforma economiile – că altfel…

Două tabuuri au fost distruse la Cannes. A fost prima oară când liderii din zona euro au acceptat că un membru de-al lor ar putea intra în incapacitate de plată şi ar putea renunta la euro. (şi din moment ce  neimaginabilul este posibil, de ce să ne oprim la Grecia?) A fost de asemenea prima dată când liderii s-au amestecat atât de deliberat în politica internă a altor state.

Concluzia lui Charlemagne este esentiala si importanta de retinut:

Salvarea euro cere mai multă durere pentru unii, mai multă generozitate de la altii si schimbări fundamentale pentru toti. Merită? Mai devreme sau mai târziu, cetătenii trebuie să fie întrebati. Fără sprijinul lor, nicio reformă nu va fi suficientă. Si o alegere reală trebuie să includă optiunea părăsirii euro. Acum că acest tabu a fost distrus, zona euro poate să înceapă să se gândească cum să aranjeze mai bine plecarea celor care nu pot, sau nu vor sa trăiasca după regulile germane.