În Europa: 26 Noiembrie 2011 – “Cine mai conduce lumea?”

Posted on 26/11/2011 by

2


Titluri: Britanicii îşi pregătesc băncile pentru prăbuşirea zonei euro; Belgia, retrogradată de Standard& Poor’s; Trei motive pentru care Merkel se opune euroobligaţiunilor; Italia se împrumută tot mai scump; Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy vor să modifice tratatele UE; Cine mai conduce lumea?     

Britanicii îşi pregătesc băncile pentru prăbuşirea zonei euro. Britanicii au început să evoce deschis “planuri” prin care să facă faţă dezmembrării zonei euro cerând, în particular, băncilor să se organizeze în consecinţă, deşi măsurile întrezărite sunt foarte vagi. Un responsabil al Autorităţii Servicilor Financiare, supervizorul pieţelor britanice, a relansat joi speculaţiile afirmând că băncile din ţară au fost rugate să fie pregătite să înfrunte toate scenariile, inclusiv pe cele mai rele. “Nu putem ignora eventualitatea unei ieşiri dezordonate a unor ţări din zona euro”, a explicat Andrew Bailey, citat de presa britanică. Ministrul britanic al finanţelor George Osborne a fost primul responsabil care, la începutul lui noiembrie, a susţinut că Londra “pregăteşte planuri” în cazul exploziei monedei unice. “Aici, în afara zonei euro, trebuie să ne pregătim pentru orice eventualitate şi este exact de facem” a spus, la rându-i, premierul David Cameron, fără să intre însă în detalii. O criză totală a zonei euro care ar conduce la dispariţia monedei-fanion este privită cu zâmbete de presa eurosceptică, dar economiştii se tem de un impact devastator pe care acest scenariu l-ar avea asupra Regatului Unit care realizează 40% din schimburile comerciale cu zona euro. În ceea ce le priveşte, băncile britanice şi-au redus considerabil expunerile pe ţările periferice ale zonei euro, cu Grecia şi Portugalia în frunte, după cum au arătat rezultatele trimestriale recente.Totuşi, teama a renăscut la momentul intrării în vârtej a Italiei, întrucât principalele patru bănci britanice deţin încă 46 mld. euro din datoria acestei ţări. Unda de şoc a falimentului Italiei ar ajunge, aşadar, rapid în insulă. În afară de vânzarea acestor active devenite riscante băncile sunt invitate să-şi construiască capitaluri suplimentare scăzând bonusurile bancherilor şi nivelul dividendelor. Însă, dincolo de aceste măsuri clasice, “planul de protecţie” britanic rămâne un mister. Ziarul Financiar

Belgia, retrogradată de Standard& Poor’s. Statul ar putea fi nevoit să-şi ajute băncile. Guvernul interimar belgian a lansat, joi, un apel la populaţie pentru a cumpăra obligaţiuni şi a ajuta astfel statul să facă faţă datoriei. În aceeaşi zi în care agenţia de rating Moody’s a penalizat Ungaria, o altă agenţie mare din cele trei care formează monopolul mondial – Standard& Poor’s a retrogradat Belgia. Scăderea este de o treaptă – de la AA+ la AA, iar explicaţia este că Belgia, deja extrem de îndatorată, ar putea fi obligată din nou să intervină pentru a-şi susţine sectorul financiar. Belgia nu a reuşit deocamdată să-şi plătească partea pentru salvarea băncii franco-belgiene Dexia. Iar toate acestea sunt agravate de criza politică fără sfârşit. De 530 de zile, premierii desemnaţi ori intrerimari îşi tot depun demisiile, pentru că nu reuşesc să găsească un compromis – nici între partidele de dreapta şi cele de stânga, nici între cele valone şi flamande. Nota la care a rămas – AA – este asociată totuşi statelor stabile, dar este însoţită de o perspectivă negativă, notează AFP. Cu alte cuvinte, ar putea urma şi alte retrogradări. Datoria Belgiei va atinge 97% din PIB la sfârşitul anului, dar dacă statul, ce are una dintre cele mai “deschise” economii din zona euro, ar trebui să facă din nou infuzii de capital pentru bănci, îndatorarea ar sări de 100%. Iar randamentul obligaţiunilor sale a atins deja 5,8% vineri – faţă de 4,8% la începutul săptămânii. Adevarul.

Trei motive pentru care Merkel se opune euroobligaţiunilor. Cancelarul german, Angela Merkel, s-a opus în mod ferm şi consecvent ideii de emitere a unor obligaţiuni comune pentru zona euro, mergând până la a aprecia drept inadecvată sau îngrijorătoare o astfel de decizie. Der Spiegel analizează, în ediţia online, o parte dintre motivele care susţin această poziţie categorică a cancelarului german. În primul rând, contribuabilii germanii nu vor să mai plătească pentru a împiedica falimentul altor ţări. În al doilea rând, Germania ar risca să-şi compromită propriul rating pentru credite, ajungând să plătească miliarde de euro în plus pentru a-şi achita datoriile. În al treilea rând, o organizare colectivă a datoriilor din zona euro ar putea veni în contradicţie cu prevederile Constituţiei germane. Iar Merkel consideră că, înainte de a aduce în discuţie emiterea de obligaţiuni comune, zona euro trebuie să instituie o disciplină bugetară strictă. Despre motive puteti citi in Cronica Europeana.

Italia se împrumută tot mai scump. Italia a atras vineri de pe piaţă 8 miliarde euro prin vânzarea de obligaţiuni cu maturitatea la şase luni, reuşind să împrumute suma ţintită, însă la cea mai mare dobândă din august 1997, de 6,5%, aproape dublă faţă de randamentul de 3,5% acceptat la finele lunii octombrie, transmite Bloomberg. Oferta a fost suprasubscrisă de 1,47 ori, în timp ce la licitaţia anterioară, din octombrie, a atras o cerere cu 57% mai mare. Premierul italian Mario Monti s-a alăturat în ultimele zile apelurilor lansate de cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy pentru o coordonare fiscală mai strânsă în zona euro. BCE cumpără obligaţiunile Italiei şi Spaniei de pe pieţe din august, încercând să împingă în jos dobânzile plătite de cele două ţări. Dobânda obligaţiunilor italiene de referinţă, cu maturitatea la zece ani, a sărit la 7,3% după licitaţia la şase luni, în urcare cu 19 puncte de bază, sau 0,19 puncte procentuale. Costurile de împrumut ale Italiei se menţin astfel la maximul ultimilor 14 ani. Ziarul Financiar.

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy vor să modifice tratatele UE. După întrevederea germano-franco-italiană la nivel înalt de ieri de la Strasbourg, unii experţi se tem că, în loc să se îndrepte spre un deznodământ pozitiv, criza euro ar putea lua proporţii. Aceştia cred că scăderea cursului monedei comunitare euro, după mini-summit-ul de ieri, e o reacţie la refuzul categoric al cancelarei Angela Merkel de a accepta obligaţiunile europene, pentru care pledează preşedintele CE, Barroso. Nervozitate pe pieţele financiare, tensiune maximă, păreri divergente, dispute la cel mai înalt nivel. Cam aşa ar putea fi descrisă situaţia din zona euro, atmosfera dezbaterilor, care par a nu mai lua sfarşit, a summit-urilor şi mini-summit-urilor din ultima vreme. Un astfel de mini-summit a avut loc ieri la Strasbourg, cu participarea cancelarei Germaniei, Angela Merkel, a preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, şi a noului premier al Italiei, Mario Monti. Dacă unii observatori se mai aşteptau ca poziţia Germaniei să se apropie de cea a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în chestiunea controversatelor eurobonduri – obligaţiunile europene – aceasta nu s-a întâmplat. Berlinul respinge, pe mai departe, categoric, iniţiativa. “Dacă în ultimele zile, prin fermitatea opoziţiei faţă de propunerea şefului Comisiei Europene, Germania părea a aluneca în izolare, scrie Rheinische Post din Düsseldorf, ieri, preşedintele Franţei şi şeful guvernului de la Roma au fost nevoiţi să admită realitatea. Şi-anume că, doar sub conducerea Germaniei şi cu angajamentul puternic al Parisului poate fi gestionată criza europeană.” Cotidianul renan mai adaugă că, deocamdată, Merkel şi Sarkozy au renunţat la ideea de a transforma Banca Centrală Europeană într-un fel de “pompier care să sară în ajutorul statelor aflate în criză”. Deutsche Welle.

Cine mai conduce lumea? Cel puţin de la falimentul Lehman-Brothers încoace, răspunsul la întrebarea “Cine guvernează lumea?” nu-i mai preocupă doar pe cei ce văd în orice întâmplare rodul unei conspiraţii. Cine face jocurile? Politicul – se vede treaba – a cam fost devalizat de rolul său de reglementare, într-o spirală tot mai ameţitoare. La început a fost criza financiară. Băncile au aruncat banii pe speculaţii, plătitorii de taxe au trebuit să le răscumpere greşelile cu miliarde pe care statele, de fapt, nici măcar nu le aveau şi pentru care au trebuit să se împrumute, aruncând în aer datoriile publice. Aşadar, crizei financiare i-a urmat criza datoriilor, în care s-au prăbuşit repede acele state – europene – care şi-au tot cârpit bugetele de-a lungul anilor. Ce-ar mai putea urma? În vreme ce Portugalia, Italia, Grecia şi Spania tremură din toate încheieturile pentru bugetul public (şi nici alte naţiuni nu se simt neapărat în largul lor), criza îşi pregăteşte următoarea fază, pe care unii se încumetă să o numească “finală”. O laudă pentru Angela Merkel? Până acum, Germania fusese acuzată că tergiversează, că nu preia, în mod serios, conducerea ostilităţilor şi că măsurile cum ar fi paraşuta de salvare vin prea târziu. Dar Merkel a schimbat macazul – fără să fie neapărat pe placul tuturor. Cancelara germană a contestat rezolvarea crizei datoriilor cu noi datorii, a cerut reconstrucţie politică, pentru a scoate proiectul european din viziunile pe termen scurt. Restul editorialului pe Deutsche Welle (merita citit!)

Advertisements