Panica în care traim

Posted on 02/12/2011 by

2


Astazi am hotarat sa aduc un articol scris de un respectat futurolog german, Matthias Horx. Articolul a fost publicat in cotidianul Berliner Zeitung, care de obicei nu este preferatul meu, dar articolul, fara indoiala, a fost mult prea atractiv pentru a nu-l publica. Născut în 1955, Matthias Horx este considerat a fi unul dintre cei mai influenţi “futurologi” germani în ceea ce priveşte evoluţia valorilor sociale în capitalismul globalizat. După o carieră distinsă ca jurnalist, îndeosebi pentru Die Zeit, a fondat, la începutul noului secol, institutul de cercetări prospective Zukunftsinstitut. Este autorul mai multor best-seller-uri, cum ar fi “Instructiuni pentru un viitor optimist” (Anleitung Zum Zukunftsoptimismus). Începând din 2007, el predă Futurologia la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen.

Berliner Zeitung a fost creat in partea sovietica a Berlinului de Est în 1945, un fel de “Informatia Bucurestiului” din perioada comunista la noi. Dupa căderea Zidului, a devenit un ziar de centru-stânga, fiind si cotidianul cel mai citit din capitala germană. Apare in aproximativ 150 de mii de exemplare zilnic. Sursa originala in limba germana, o traducere integrala si aproximativa – in PressEurop.

Principiul de panică (Das Panik-Prinzip)  – Fragmente

Temeri, anxietate, frica de Apocalipsă: pentru futurologul Matthias Horx, omul nu este ghidat de fapte, ci de starea lui de spirit. Precept care se aplică de asemenea la criza monedei euro.

În noul său thriller, The Fear Index [“Indicele fricii”, ediţiile Hutchinson, încă nu a fost tradus în limba română] istoricul şi scriitorul Robert Harris descrie mijlocul de a se îmbogăţi prin exploatarea fricii. Iată intriga: fizician genial, Dr. Hoffmann (Edgar Allan Poe nu este departe), un fost cercetător pe lângă acceleratorul de particule Large Hadron Collider, pune la punct un fond speculativ informatizat.

La scara milisecundei, VIXAL-4 scanează Web-ul în căutarea semnelor de panică, ţintind termeni precum terorism, alertă, oroare, sfârşit, declin, criză, faliment, pericol, prăpastie, îngrijorare, accident nuclear.

[…] Fondul speculativ înregistrează o creştere anuală de 80%. Bineînţeles, lucrurile derapează. Aparatul începe să speculeze pe cont propriu, creând panică. Căsătoria, familia şi psihicul eroului vor sfârşi prin a se prăbuşi împreună cu întreaga economie globală.

Ficţiune sau realitate – Să presupunem un moment că această ficţiune este de mult timp o realitate, şi că această criză din zona euro este rezultatul unei anxietăţi colective. O anxietate în creştere. Care se răspândeşte. […]

[…] “Criza” nu ar exista decât dacă toţi cred în ea. Aud deja de-aici oracolii crizei spunându-mi: nu există fapte verificabile? Băncile nu sunt ele responsabile pentru criza imobiliară, nu au împins ele ţările europene să se îndatoreze? Sau varianta – politicienii noştri iresponsabili nu au acţionat ei în mod continuu contra-curent faţă de pieţe aruncând fără ruşine banii contribuabililor pe ferestre, în detrimentul generaţiilor viitoare?

Poate că de mult timp nu mai contează toate acestea. În noua sa carte, Mood Matters [“Starea de spirit contează”, încă nu a fost tradusă în limba română], futurologul şi geniu al matematicii John Casti arată în ce fel starea de spirit condiţionează istoria.

Cu un argument radical: nu evenimentele din lumea reală sunt cele care decid viitorul, ci exclusiv aşteptările colective fictive. Cum spunea Epictet, acum deja peste 2 000 de ani, “Ceea ce tulbură oamenii, nu sunt evenimentele, ci percepţia lor asupra acestor evenimente“.

Industrie bazată pe titluri şoc – Speculatorii cei răi nu sunt singurii care speculează împotriva monezii euro. De mult timp, o industrie a fricii şi terorii operează în mass-media, care se bazează în primul rând pe licitaţia de titluri şoc. “Ambianţă de Apocalipsă în zona euro”; “Sfârşitul domniei banilor”; “Adio prosperitate”. Profesori mânioşi vin să vorbească în talk show-uri cu aere de “Am ştiut dintotdeauna”. La fiecare dezbatere nouă, muzica de fond a fricii creşte cu o octavă.

Această “fearconomy” [economie a fricii] nu a înlocuit ea deja de mult timp o economie reală care, la rândul ei, trebuie să se bazeze pe schimbare, adaptare şi reînnoire? […]

Postare complementara pe blogul Politeia – Vremea spaimelor

Advertisements