Ştiri Europene – 10 ianuarie “front comun”

Posted on 10/01/2012 by

1


Merkel şi Sarkozy s-au angajat să facă front comun pentru euro. Cancelarul Germaniei Angela Merkel şi preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy s-au întâlnit ieri la Berlin în efortul de a netezi diferenţele dintre punctele de vedere ale celor două su­per­puteri europene înaintea summi­tului Uniunii Europene de pe 30 ianuarie care se va concentra asupra stimulării economiilor şi pieţei muncii, scrie presa internaţională. Cei doi lideri au declarat că au făcut progrese cu planurile de a introduce un pact pentru înăsprirea regulilor buge­tare din zona euro în vederea întegrării mai strânse a uniunii monetare, scrie MarketWatch. Merkel a afirmat că negocierile privind un nou tratat UE se vor finaliza în câteva zile, iar acordul va fi semnat până pe 1 martie. Oficialul german a avertizat că Grecia nu poate primi bani de la UE şi FMI dacă detaliile celui de-al doilea pachet de bailout nu sunt puse la punct rapid, inclusiv cele privind participarea deţinătorilor privaţi de obligaţiuni greceşti. Cancelarul german a subliniat că liderii europeni nu vor să lase niciun stat să iasă din zona euro, potrivit The Telegraph. Sarkozy a admis că situaţia din Europa este “foarte tensionată” şi a cerut ca negocierile privind pactul fiscal să se încheie rapid. Merkel şi Sarkozy au anunţat, de asemenea, că vor ca miniştrii de finanţe europeni să elaboreze un plan privind introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare la nivelul UE până în martie, pentru a face băncile să plătească pentru rolul jucat în criza financiară. Dacă un acord la nivelul întregii Uniuni nu va fi posibil, Germania şi Franţa vor insista pe un acord la nivelul zonei euro. Merkel a menţionat că nu are acordul deplin al Parlamentului în această privinţă. Cancelarul este recunoscut pentru încurajarea unor măsuri care nu sunt susţinute în Germania, notează The Telegraph. “Dereglementarea scandaloasă din sistemul financiar trebuie oprită”, a declarat Sarkozy, menţionând că aceia care au ajutat la apariţia crizei fi­nanciare trebuie puşi s-o rezolve. Merkel şi Sarkozy au convenit, de asemenea, să ceară Băncii Centrale Europene să facă tot ce-i stă în purtere pentru a face ca fondul de salvare al zonei euro, FESF, să funcţioneze la parametrii maximi. Integral in Ziarul Financiar.

Scandal în Germania! Pui cu bacterii periculoase, vânduţi în hipermarketuri. Scandal imens în Germania! Autorităţile au descoperit că puii din rafturile super- şi hipermarketurilor sunt infestaţi cu bacterii rezistente la antibiotice. Motivul: crescătorii de păsări obişnuiesc să îndoape puii cu medicamente. Fiecare al doilea pui din rafturile supermarketurilor din mai multe regiuni ale Germaniei este o bombă bacteriologică, scrie cotidianul ,,Bild”. Federaţia organizaţiilor ecologiste din Germania a descoperit că fiecare a doua mostră de carne de pasăre prelevată din mari magazine din Berlin, Hamburg, Köln, Nürnberg şi în zona oraşului Stuttgart era infestată cu bacterii rezistente la penicilină precum ESBL (Extended Spectrum Beta-Lactamase) şi MRSA (varietate recentă de bacterie antiborezistentă de Stafilococus aureus). Fermierii germani, scrie ,,Bild”, obişnuiesc să dea sistematic şi în cantităţi mari antibotice păsărilor şi animalelor ca productivitatea să fie mare. Astfel, bacteriile devin rezistente la antibiotic precum penicilina. Când sunt sacrificate păsările, bacteriile ajung din intestine şi pe carnea destinată comercializării. Carne de pui infestată cu bacteria rezistente la antibiotice a fost găsită în mai multe hipermarketuri din oraşele germane. Printre acestea şi în magazine Lidl din regiunea oraşului Stuttgart din şi într-un centru comercial Penny din Berlin. Adevarul

Cifre record ale expulzărilor din Franţa, în 2011. Succes pe hârtie pentru ministrul francez de Interne. La nici un an după ce a intrat în funcţie, Claude Guéant şi-a prezentat marţi un prim bilanţ privind imigraţia, domeniu aflat şi el în subordinea sa. Ocazie cu care s-au anunţat cifre record ale expulzărilor şi ambiţii şi mai mari pentru anul în curs, an electoral. Aproape 33 de mii de străini clandestini au fost expulzaţi în 2011 din Franţa. “Cifra este un record, cu cinci mii mai mare decât obiectivul fixat la începutul anului”, sublinia satisfăcut marţi dimineaţă Claude Guéant. Motivat de aceste cifre nemaiîntâlnite-pe vremea socialiştilor, de exemplu, până la începutul anilor 2000, se expluzau doar nouă mii de străini din Franţa-oficialul francez şi-a fixat pentru anul în curs obiectivul de 35 de mii de expulzări. Foarte apropiat preşedintelui Nicolas Sarkozy, Guéant nu este numai un partizan al combaterii imigraţiei ilegale, ci şi un avocat al diminuării imigraţiei legale, două teme preluate de la extrema dreaptă, spun adversarii ministrului de Interne. Cu trei luni înaintea alegerilor prezidenţiale, la care probabil Nicolas Sarkozy se va prezenta din nou şi la care imigraţia ar putea deveni o temă principală de campanie, Guéant a anunţat o diminuare cu aproape 4% a permiselor de şedere acordate străinilor. Ceva mai mult de 182 de mii pe an este însă mai departe prea mult, crede ministrul, care şi-a propus ca anul acesta să nu se dea decât 150 de mii de permise de şedere străinilor. O cifră asemănătoare cu cea din anii ’90, precizează Claude Guéant. A veni în Franţa, legal sau ilegal, se anunţă aşadar o misiune tot mai greu de îndeplinit. Claude Guéant a făcut din nou marţi o controversată legătură între imigraţie şi delincvenţă. Guéant a anunţat o creştere cu circa 15% a spargerilor de case, “o tendinţă legată de delincvenţa străină”, spune ministrul francez de Interne. RFI

Revista Presei de la RFI. Dat fiind că pesimismul se ciocneşte în Germania de analfabetismul economic, nemţii au o relaţie viciată cu fenomenul globalizării. Ştiţi cumva ce au în comun un fax, un scanner, un ecran plat, un walkman şi un pick-up? Faptul că au fost inventate în Germania pentru a face bani altundeva. Aceasta este tragedia germană. Puţine ţări au dat lumii atâtea invenţii precum Germania, dar şi mai puţine sunt cele care profită atât de puţin de pe urma lor pe plan mondial. Republica Federală nu este America unde, în ciuda unui număr relativ mai mic de inovatori, dezvoltarea sectorului este asigurată de un amestec sănătos de capitalism financiar şi optimism. Diferenţele se pot observa lesne şi la nivel lingvistic. Termenul „globalizare” are în germană un conţinut eminamente negativ şi dă ocazia proverbialei nemulţumiri germane să se manifeste din plin. Prin comparaţie, acelaşi cuvânt are în Anglia, Danemarca, Suedia, SUA şi mare parte din Asia un ton pronunţat pozitiv. Sistemul educaţional german nu produce tâmpiţi, dar cu siguranţă nu contribuie la înţelegerea realităţii economice a vremurilor noastre. De exemplu, capitalismul este perceput negativ în sensul în care majoritatea nemţilor crede că a câştiga bani presupune invariabil o pierdere a altora. De aceea apare atât de des în discuţie teoria „redistribuirii veniturilor” şi a „echităţii sociale”. Lipsa educaţiei economice îi face pe germani să creadă că societatea actuală capitalistă este inumană şi rece. Aşa că se înmulţesc vocile care cer o schimbare radicală a societăţii „decăzute” pentru a o transforma în statul social utopic de factură marxistă. Dar cei care vor transformări „sistemice” uită că socialismul a eşuat cu doar 20 de ani în urmă.  New York Times: Unde e Europa?  Sau poate mai bună ar fi întrebarea „Ce e Europa”? Este un concept la fel de mult cum este un continent, iar graniţele amândurora oscilează dramatic. Cea mai răspândită accepţiune despre Europa este, de fapt, prescurtarea de la Uniunea Europeană. Dar fiecare înţelege ce vrea din asta. Pentru cei care sunt prinşi între ideea de continent şi cea de concept suprastatal, diferenţa este cât se poate de clară şi greu de contestat. Elveţia şi Croaţia, deşi sunt situate aproape de nucleul geografic european, vor recunoaşte rapid că, de fapt, ar fi în afara „Europei” (declaraţia trebuie să conţină ghilimelele de rigoare). Diferenţa interesantă este că, în timp ce elveţienii sunt bucuroşi să rămână afară, croaţii abia aşteaptă luna iulie a anului 2013 pentru a adera la Europa. Diferenţele majore dintre gradele de euro-forie ale statelor continentale se explică prin curioasa calitate caleidoscopică a Europei suprastatale: toată lumea se uită la acelaşi lucru, dar vede altceva. Elveţienii – care au o istorie lungă de non-aliniere şi una mai scurtă de bunăstare – nu văd beneficiile concrete ale apartenenţei la Europa. Pentru statele non-europene, aderarea la Europa ar fi mai degrabă o restauraţie morală decât un avantaj economic. Ţările balcanice şi-ar confirma calitatea europeană, la fel cum a fost cazul celor din fostul bloc sovietic. Interesant este şi faptul că acelaşi fenomen se întâlneşte şi în interiorul Europei, dar caleidoscopul reflectă nicidecum imagini pozitive, ci scenarii horror. Europa a devenit ţapul ispăşitor extrem de comod pentru tot ce este prea scump, prea incomod sau prea nepopular în interiorul graniţelor naţionale. Ideea de bază este „Nu ne place nici nouă, dar Europa ne obligă s-o facem”. Le Monde: China, India şi pieţele financiare. În teoria economică tradiţională, dezvoltarea economiei reale precede întotdeauna pe cea a pieţei financiare naţionale. Vedem că în ţările membre ale OECD, bursele sunt de zece ori mai importante valoric decât cele din statele emergente. Acestea din urmă au ales să nu respecte cererile FMI de liberalizare totală a capitalurilor în anii 90. O alegere corectă atunci, dar discutabilă acum. Deja experţii economici vorbesc despre împrumuturile toxice din China. Într-o economie planificată care nu permite alocarea raţională şi eficientă a resurselor uriaşe de care dispune ţara, o liberalizare a pieţelor de capital ar fi de dorit. Dar criza Americii Latine din 1997-1998 sau, mai recent, cea a sectorului subprime nu reprezintă argumente în favoarea acestei idei. În fapt, indicii bursieri din China şi India, în condiţiile reglementării extrem de stricte a pieţelor financiare, nu reprezintă indicatori realişti ai gradului de dezvoltare a celor două economii. În aceste condiţii, mari bănci internaţionale s-au retras deja din India şi China, altele au anunţat că o vor face anul acesta. Şi aşa bursele celor două ţări sunt subdimensionate faţă de economia reală. Numai bursa de la Beijing a pierdut în 2011 22% faţă de anul precedent. Continuarea acestui trend nu va aduce nimic bun. The Guardian: Cameron joacă o mână periculoasă cu independenţa Scoţiei. A refuza scoţienilor o cale de mijloc între apartenenţa la Marea Britanie şi independenţa de Londra s-ar putea dovedi a fi o strategie extrem de periculoasă. Sondajele de opinie arată că scoţienii care ar dori independenţa sunt în minoritate. E lesne de înţeles atunci de ce unioniştii sunt atât de încrezători în câştigarea unui eventual referendum în formula „apartenenţa la Marea Britanie: da sau nu”. Dar politicienii scoţieni vor cu totul altceva. Ei au descoperit că dincolo de minoritatea pro-independenţă ar exista o majoritate favorabilă unui rol sporit al parlamentului naţional în interiorul uniunii britanice. Practic vorbim despre autonomie totală în chestiuni interne lăsând pe seama Londrei doar chestiuni de politică externă şi apărare. Unioniştii se tem că un referendum cu mai multe întrebări ar favoriza actuala putere locală şi ar crea confuzie în rândul populaţiei care nu ar şti ce să aleagă. Dar refuzul unui astfel de plebiscit este mult mai periculos. Scoţia ar putea fi un exemplu pentru rezolvarea deficitului acut de legitimitate în Europa. Important este ca oamenii să aibă ce şi de unde alege. În lipsa mai multor opţiuni, votul – care poate fi cerut de partidul majoritar din Scoţia – s-ar putea transforma într-un mecanism de blamare a puterii centrale şi rezultatele ar fi evident cele nedorite de aceasta. RFI.

Advertisements