Viaţa low cost

Posted on 15/01/2012 by

1


În Spania sunt 17, 1 milioane de persoane care câştigă în jur de 1000 de euro brut pe lună. Vorbim de 63% din populaţie. Cu aceşti bani în buzunar, să ajungi la sfârşitul lunii este o sarcină demnă de Hercule. Şi mai degrabă decât să facă vreo cumpărătură, multe familii doar privesc. Astfel, pentru mii de spanioli achiziţionarea unui produs este un act de renunţare în ziua de azi.

În acest peisaj dur, fenomenul de cost scăzut (low cost) creşte, se reproduce şi nu pare că va muri curând. Dimpotrivă. De fiecare dată ocupă mai mult spaţiu social  şi economic. Restaurante, călătorii, maşini, asigurări, electronică, imobile, timp liber, haine, alimentaţie. Nimic nu pare să scape atracţiei pe care o generează costul scăzut. Dar întrebarea este dacă va supravieţui costul scăzut când se termină criza. Este o strategie structurală sau conjecturală? Cum se va schimba până atunci consumatorul? Va fi mai raţional şi mai puţin impulsiv? Prin urmare, putem presupune că s-a transformat căutarea preţului redus într-o nouă formă de viaţă?

“Să cheltuim mult şi compulsiv este o patologie pe care o tratăm frecvent, dar să economisim, chiar şi în mod compulsiv, nu are caracter clinic”, explică Guillermo Fouce, doctor în Psihologie şi profesor la Universitatea Carlos III (Madrid). Nimeni nu este bolnav după economisire. Nu este o reflecţie lipsită de importanţă, dat fiind că toate comportamentele ce ţin de cumpărături duse la extrem pot genera probleme.

În căutarea unui preț cât mai scăzut

De asemenea nu sunt îndoieli legate de faptul că un consumator ce va apărea în perioada de după low cost va fi diferit de cel actual. Mai întâi, datorită noilor lecţii pe care le învaţă. “Cumpărătorul descoperă prin produsele low cost că poate achiziţiona la preţuri mai ieftine produse similare. Şi cel care vrea acum să vândă mai scump este terminat”, subliniază ferm Javier Vello, responsabil de Distribuţie şi Consum pentru firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers. Şi, în al doilea rând, “după criză, clientul va privi mai mult peseta [moneda spaniolă utilizată înainte de euro] şi va fi conştient de ce se găseşte în spatele fiecărui articol”, prevede Vello. Ceea ce nu va fi lipsit de consecinţe.

Puţin câte puţin – şi acest lucru va influenţa mult strategiile comerciale ale companiilor – va fi mai dificil să se stabilească un profil al consumatorului, şi, prin urmare vorbim de ocazii de consum. Vor exista persoane, care, de exemplu, vor cumpăra anumite produse ieftine, şi aceleaşi persoane, cu aceeaşi putere de cumpărare, dar gândindu-se la alte articole, le vor cumpăra pe cele mai scumpe. Totuşi, toate acestea se vor întâmpla în viitor. Între timp, în prezent, conceptul de low cost se extinde pentru o infinitate de activităţi.

“Consumatorul a trecut de la ceea ce este numit o ‘funcţionalitate superioară’ la o altă ‘funcţionalitate suficientă’, care este mai ieftină. Adică, de ce să-mi cumpăr o maşină cu toate opţiunile dacă de fapt nu am nevoie de ele?” arată Javier Rovira, profesor la şcoala de afaceri ESIC.

Juan Carlos Esteban, un tânăr desenator căsătorit şi cu doi copii, este un exemplu referitor la cum a pătruns viaţa low cost într-o mare parte a societăţii spaniole. “Strategia sa de low cost”, iniţiată în 2007, “când cheltuielile au început să înghită fluturaşul de salariu”, includ telecomunicaţiile – “am schimbat în scurt timp de trei ori compania de telefonie mobilă şi în loc de 50 de euro pe lună cheltuiesc 18”-, asigurările – “pentru monovolum am o poliţă pentru toate riscurile cu franciză care a presupus o economie de 350 de euro comparată cu cea anterioară” – şi alimentaţie – “cumpăr mai ales mărci ieftine” -. În total, spune, adunând toate economiile, cheltuieşte cu 25% mai puţin pe lună decât înainte de planul său de economisire.

O soluție pentru a nu mai purta aceleași haine

Acum, e drept, lămureşte Jorge Riopérez, asociat responsabil de Consumul şi Industria KPMG, “esenţa fenomenului low cost nu este să avem preţuri mici doar ca să le avem, ci să eliminăm costuri nerelevante pentru a scădea preţurile”. Şi adaugă: “Există o confuzie permanentă între low cost [cost scăzut] şi low price [preţ scăzut]; primul, evident, implică scăderea preţurilor, dar lupta preţurilor din cauza concurenţei nu trebuie să fie însoţită de scăderea costurilor, poate să se bazeze doar pe reducerea beneficiilor”.

Oricum ar fi, în fond acest fenomen transmite un sentiment de urgenţă şi necesitate, dar şi, oricât de paradoxal ar suna, de a nu dori să se scadă nivelul de viaţă atins şi de a se permite accesul în continuare la un produs cu utilizare plăcută sau pur şi simplu de lux.

“Familiile sunt conştiente de problemele actuale, cât şi de nevoia de a strânge cureaua, dar vor în acelaşi timp să menţină acest statu-quo, aşa că găsesc metode subtile pentru a-şi îndeplini capriciile, care altfel, ar fi complet inaccesibile”, tranşează David Sánchez, director al Media Analytics la firma de consultaţă Nielsen.

Fenomenul cupoanelor, un franc succes

În această dorinţă de a menţine nivelul de viaţă rezidă o mare parte din succesul fenomenului cupoanelor de reducere. Alături de liniile aeriene şi de site-urile pentru cumpărare colectivă a articolelor de modă sunt o figură emblematică care reprezintă dezvoltarea conceptului de low cost.

De fapt, căutarea de chilipiruri şi preţuri bune în reţea a crescut cu 64% accesarea acestor site-uri de reduceri şi cupoane care oferă activităţi pentru timpul liber la preţuri mai ieftine. Şi în aceste standarde, outlet-urile [magazinele de produse aflate în afara sezonului] digitale de lux accesibil şi modă sunt o mică menajerie de sticlă emblematică pentru acest fenomen. Dar cine are memorie economică îşi va aminti că marea creştere a costului scăzut în Spania se datorează liniilor aeriene. Poate nu atât în termeni de facturare, ci de recunoaştere socială a acestui fenomen.

Totuşi, nu contează unghiul din care se interpretează: că este cost redus, preţ redus sau promoţie, adevărul este pentru mii de persoane că fenomenul low cost le permite să de desprindă de această senzaţie care se lipeşte de piele potrivit căreia sunt oamenii anului trecut, resemnaţi să îmbrace aceeaşi haină pe care au avut-o şi în celelalte 365 de zile precedente, să viziteze aceleaşi magazine şi să cumpere aceleaşi articole. Preluat integral de la PressEurop

Advertisements