Precum o pasăre pe sârmă 1/2

Posted on 20/01/2012 by

2


Când istoricii vor privi înapoi spre anul 2011, vor putea califica această perioadă ca pe una dintre cele mai „nesigure” din istoria econo-miei. Mai mult, având în vedere că investi-torii își concentrează atenția mai ales pe înrăutățirea crizei datoriilor de stat din țările dezvoltate, rar ne-a fost dat să observăm, după cel de-al doilea Război Mondial, o atât de mare influență a lumii politice, sau mai degrabă lipsa unei acțiuni politice, pe piețele financiare.

Formula veche și eficientă care era determinată de procesul de relansare a econ-omiei prin încurajarea creditelor și extinderea datoriei publice s-a lovit de zidul imperativelor dezîndatorării.

În Europa, guvernele sperau că un context economic global pozitiv, câteva măsuri de austeritate și putina răbdare vor fi suficiente pentru echilibrarea balanțelor lor. În acest timp, în SUA revenirea economică determinată de stimulentele fiscale, profiturile corporatiste și randamentul crescut al pieței capitalurilor mascau realitatea aspră a eșecului progra-melor de facilitare cantitativa („Quantitative Easing”): la sfârșitul anului, creditele private nu s-au îmbunătățit, prețurile din domeniul imobiliar nu au crescut, iar rata șomajului nu a arătat nici cel mai mic semn de îmbunătățire.

Abordarea tradițională a refacerii economice care constă în extinderea datoriei publice, constituirea de deficite și relaxarea condițiilor de creditare în vederea inițierii unei reve-niri a activității economice și a cererii locale prin investițiile corporatiste și consumul gospodăriilor, nu a dat roade. În 2009, sector-ul privat a ieșit din criza datoriilor cu un singur imperativ: dezîndatorarea. În 2011 însă, secto-rul secto-rul public a ajuns la limită în ceea ce privește datoriile și deficitele.

Liderii politici trebuie să facă față provocării de a readuce echilibrul bugetar în contextul economic actual sumbru. Așa cum evidentia si analistul politic Citi, Tina Fordham, îmăîrțit între obiectivele elector-ale, democrația fundamentală, principiile de suveranitate și imperativele economice, 2011 i-a adus pe liderii politici în pragul unei crize nervoase.

Nesiguranta a determinat neliniștea investi-torilor și volatilitatea pieței, însă randamen-tul activelor cu risc a rămas la același nivel scăzut.

Într-un asemenea mediu economic și politic epuizant, nu este de mirare că investitorii sunt atât de nervoși și că volatilitatea a crescut. Într-adevăr, aversiunea fata de risc a contin-uat să împingă investitorii spre active sigure pe tot parcursul anului, mai ales catre titlurile de stat americane și cele din Germania, astfel că la 30 noiembrie, randamentele pe un an ale titlurilor de stat germane au fost negative. Această stare de nervozitate s-a reflectat și pe piețele bursiere. Într-adevăr, dacă ne uităm la indicele de volatilitate (VIX), vedem în 2011 un model in ceea ce priveste volatilitatea max-ima și volatilitate medie, foarte similar cu ceea ce am văzut în 2001 și 2002. În acest con-text, randamentul total al acțiunilor globale în 2011 pare să fie surprinzător.

În 2001 și 2002, acțiunile globale (Indicele Global MSCI) au scăzut cu 17,8% și respectiv 21%, iar până la data raportării (dec. 11), acțiunile globale au scăzut doar cu 6,5%. În contextul celor mai slabe randamente ale titlurilor de stat americane și germane, a pierderii ratingului AAA al SUA, a riscurilor dezmembrării Zonei Euro, a înlocuirii a două guverne democratice europene prin echipe de tehnocrați și, printre altele, al unui dezastru natural și nuclear, 2011 a fost într-adevăr un an foarte greu, dar totusi destul de elastic in ceea ce priveste portofoli-ile.

Agenda politică promite să fie din ce în ce mai dificilă în 2012 pe măsură ce presiunea de a găsi soluții fiscale durabile în Zona Euro și în SUA va crește în contextul alegerilor prezidențiale, atât în Franța, cât și în SUA, respectiv al alegerilor legislative din Germania în 2013.Se estimează că activitatea economică globală va scădea, influențată de reducerea gradului de îndatorare continu în sectorul privat și de programul de reducere a deficitului în sec-toarele publice.

Sursa: Citi – Perspectiva asupra anului 2012

Advertisements