Ştiri Europene – 23 ianuarie / “Campanii americane, iluzii europene”

Posted on 23/01/2012 by

1


Franţa şi Germania scot de la sertar un nou plan pentru a redresa economia. La puţin timp după ce agenţia de evaluare financiară Standard & Poor’s a retrogradat nouă ţări europene, printre care şi Franţa, Parisul şi Berlinul au schiţat un plan care vizează introducerea de măsuri pentru coordonare fiscală pentru companii la nivel european, adoptarea unei taxe pe tranzacţiile financiare şi realocarea fondurilor europene în ţările care se confruntă cu dificultăţi către proiecte care vizează crearea de noi locuri de muncă. Odată cu valul masiv de retrogradări, S&P a atras atenţia că măsurile de austeritate şi tăierile de costuri nu sunt calea singură către ieşirea din recesiune. În aceste condiţii, Germania şi Franţa s-au aliat din nou elaborând acest proiect de relansare a economiei, care poartă titlul “Calea către ieşirea din recesiune – accelerarea creşterii acum”. Setul de propuneri, văzut de jurnaliştii Euobserver, ar putea fi prezentat la summitul UE de la sfârşitul acestei luni, dar şi la următorul sumit de la începutul lunii martie, dedicat relansării economice. Printre propuneri figurează impunerea unei taxe pe tran­zac­ţii financiare, proiect “de suflet” al preşedintelui francez Nicolas Sarkozy. Taxa are rolul de a “întări arhitectura pie­ţelor financiare”. Printre cei care se opun acestei măsuri figurează Marea Britanie, Suedia şi Danemarca, ţări care con­si­deră că măsura este ineficientă în absenţa unei prevederi cu efect la nivel mondial care să împiedice firmele să migreze în paradisuri fiscale. Integral in Ziarul Financiar

Şeful băncii centrale a Austriei se află în mijlocul unui scandal de corupţie. Doi bancheri centrali din Europa au avut probleme în ultima vreme: unul dintre ei este Philipp Hildebrand de la banca centrală a Elveţiei, celălalt Ewald Nowotny, şeful băncii centrale a Austriei şi membru în conducerea BCE, scrie Business Insider. Hildebrand a demisionat ca urmare a scandalului de insider trading ce încă mai ţine prima pagină a ziarelor din Elveţia. Nowotny încă mai este în funcţie deşi este prins într-un scandal de dare de mită şi spălare de bani ce implică Siria şi Azerbaijanul şi o divizie a băncii centrale a Austriei. Lucrurile se complică pentru Nowotny, în condiţiile în care un politician austriac de marcă i-a cerut demisia. “După opinia mea, trebuie să demisioneze”, a spus Heinz-Christian Strache. El este membru de vârf al formaţiunii populiste de dreapta Partidul Libertăţii, care are 18,5% din locurile din Consiliul Naţional, una dintre camerele Parlamentului austriac. Scandalul a pornit acum câteva luni. Pe 28 noiembrie, biroul procuraturii de stat din Viena a anunţat că investigaţiile au fost extinse asupra a mai mult de 20 de suspecţi, inclusiv şase actuali directori ai băncii centrale, printre ei aflându-se Nowotny, veciguvernatorul Wolfgang Duchatczek şi directorul Peter Zollner. Patru persoane au fost deja arestate. În centrul scandalului se află o subsidiară a băncii centrale, Oesterreichische Banknoten (OeBS), divizie care are drept obiect de activitate tipărirea de bani. Această divizie solicită contracte de la guvernele străine încă din anul 2000 şi conform acuzaţiilor a plătit 17 milioane de euro mită oficialilor sirieni pentru a obţine contracte de la guvern. Plăţile se făceau prin intermediul unor offshore-uri.  Procurorii mai analizează modul în care 1,7 milioane de euro din sumele date mită s-au întors în Austria. Înţelegeri similare realizate cu Azerbaijanul sunt de asemenea investigate. Integral in Ziarul Financiar

Uniunea Europeană impune noi sancţiuni Iranului. Urmând exemplul Marii Britanii şi a Statelor Unite care au decis în noiembrie să sancţioneze unilateral Iranul după prezentarea raportului Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică asupra activităţii nucleare a Teheranului, UE a decis astăzi, 23 ianuarie 2012, blocarea semnării de noi contracte de import al petrolului iranian. Contractele aflate în vigoare vor fi onorate până la data de 1 iulie. Uniunea Europeană a decis ca statele membre să nu mai semneze contracte noi cu Teheranul, sperând ca decizia de astăzi să îngreuneze capacitatea autorităţilor iraniene de a continua programul său nuclear. În prezent, Uniunea Europeană este cel mai mare importator de petrol iranian, cumpărând peste 20% din producţia anuală. Pe lângă această decizie, reprezentanţii statelor membre UE discută şi despre oportunitatea impunerii unor sancţiuni asupra Băncii Centrale a Iranului, dar alte detalii nu au fost comunicate. William Hague, ministrul de externe al Regutului Unit, a explicat că embargoul este „o dovadă a determinării europene în această privinţă”. „Este perfect legitim să iei astfel de decizii când Iranul încalcă rezoluţiile Naţiunilor Unite şi refuză să negocieze substanţial pe marginea programului său nuclear”, a explicat Hague, citat de BBC. Integral in Adevarul.

Portavionul american “Abraham Lincoln” ajunge în Golful Persic. În contextul tensiunilor sporite cu Iranul, portavionul american a pătruns în Golful Persic nestingherit. “Abraham Lincoln” a fost însoţit de nave de război britanice şi franceze. Miniştrii de Externe din UE vor să impună un embargo petrolier împotriva Teheranului. Iranul a recurs la repetate ameninţări, dar acestea nu au avut niciun efect asupra militarilor americani. “Abraham Lincoln” a trecut împreună cu nave de escortă britanice şi franceze fără nicio problemă, prin strâmtoarea Ormuz, luni dimineaţă, după cum relatează postul de televiziune CNN. Împreună cu “Carl Vinson”, armata SUA are staţionate din nou două portavioane în Golful Persic, după ce nava “John Stennis” a fost relocată în Pacific în urmă cu circa două săptămâni. Teheranul avertizase Pentagonul să nu trimită un nou portavion în Golf. Tensiunile diplomatice între Iran şi Occident au culminat cu ameninţările de blocare a strâmtorii Ormuz, mai ales pentru traficul de petroliere care transportă combustibil către Vest. Faptul că strâmtoarea a fost traversată de nave americane, britanice şi franceze reprezintă un semnal clar adresat Teheranului că Occidentul nu va accepta blocarea căii maritime. Washingtonul a făcut şi o serie de ameninţări militare la adresa Iranului. RFI

Campanii americane, iluzii europene. În majoritatea lor, politicienii şi comentatorii vesteuropeni îşi doresc intens un al doilea mandat pentru actualul preşedinte al SUA, Barack Obama. Prea puţini cred în triumful dreptei reprezentate de Newt Gingrich. S-ar putea ca şi ei şi analiştii din tabăra lui Obama să se autoamăgească. În speranţa unei noi victorii a stângii în scrutinul prezidenţial american, unii dintre observatorii europeni au reacţionat uşuraţi şi fericiţi la categorica victorie repurtată în alegerile preliminare republicane, din Carolina de Sud, de Newt Gingrich în faţa lui Mitt Romney. Ideea e că Gingrich ar constitui, conform mantrei strategilor lui Obama, un adversar mai comod pentru actualul preşedinte american, decât net mai liberalul Mitt Romney. Realitatea pare a fi pe dos. Deşi Gingrich are o interfaţă plină de numeroase puncte lesne atacabile, candidatul care a câştigat detaşat scrutinul preliminar din Carolina de Sud dispune nu doar de un potenţial retoric enorm ci şi de capacitatea de a galvaniza şi de a mobiliza America nemulţumită. Iar America nemulţumită de cei patru ani de administraţie Obama, America de dreapta, religioasă şi conservatoare are proporţii deloc neglijabile. În acest context pare multor americani mai uşor să-i dea crezare lui Gingrich decât lui Romney, când primul susţine că e posibilă înfrângerea, nu doar la mustaţă, ci de-a dreptul categorică, a lui Barack Obama. Potrivit lui Gingrich, actualul şef al statului american s-ar fi dovedit atât de slab încât până şi ultra-anemica preşedinţie Carter ar fi fost un exemplu de forţă şi neostoită vigoare în comparaţie cu actuala administraţie de la Casa Albă.   Gingrich mai are însă un drum lung şi extrem de anevoios în faţă. Nu degeaba s-a considerat mult timp că Mitt Romney ar fi cel mai eligibil candidat republican. În Grand Old Party – cum i se spune peste ocean partidului republican – Romney este candidatul establishmentului, omul elitei administrative, reprezentantul profesioniştilor vieţii politice. În schimb, Gingrich şi-a făcut sumedenie de duşmani în epoca în care a condus Camera Reprezentanţilor şi l-a combătut din răsputeri pe preşedintele Bill Clinton, supărându-i rău şi pe unii din colegii săi de partid. În ce-l priveşte, fostul guvernator al statului Massachusetts, Romney, e un om de afaceri pe cât de articulat, pe atât de prosper. Uns cu toate alifiile, bine organizat şi susţinut în mod impecabil, Romney a dat totuşi greş în Carolina de Sud. Omenii din „centura Bibliei”, din sudul, centrul şi vestul religios şi conservator al SUA nu-l prea cred pe cuvânt. Romney nu le pare a fi un conservator autentic, ci un mesager camuflat al Noii Anglii liberale, care favorizează avorturile, căsniciile homosexuale şi alte „drăcovenii” de stânga, „liberale”, de tip european. Integral in Deutsche Welle. De citit!

Băncile ezită să aprobe ştergerea datoriilor Greciei. Guvernul de la Atena negociază cu băncile renunţarea la o parte din datoriile statului elen. Dacă nu se va ajunge la un acord, Grecia riscă falimentul de stat, cu consecinţe imprevizibile pentru întreaga Europă. Suma la care trebuie să renunţe creditorii privaţi ai Greciei – băncile şi fondurile de investiţii – pentru a evita intrarea în incapacitate de plată a ţării se ridică la 103 miliarde de euro. O valoare uriaşă chiar şi pentru marii directori de bănci, cu venituri foarte ridicate, precum şeful Deutsche Bank, Josef Ackermann. Acesta câştigă anual 8,8 milioane de euro şi este preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Băncilor. Organizaţia negociază cu guvernul grec pe tema ştergerii datoriilor. Creditorii ar urma să piardă jumătate din banii pe care ar fi trebuit să-i recupereze de la Grecia. În acest sens, ei au nevoie de garanţii că cealaltă jumătate din datorii le va fi plătită necondiţionat. Controversată rămâne dobânda la care aceste împrumuturi vor fi returnate. Băncile solicită 4,6%, mediul politic nu vrea să plătească peste trei procente. Diferenţa dintre cele două dobânzi înseamnă foarte mulţi bani, dacă luăm în considerare perioada de 30 de ani pe care se întind creditele. Nu se întrevede deocamdată o soluţie. Negociatorul-şef al asociaţiei băncilor, Charles Dallara, a părăsit Atena iar discuţiile s-au purtat la sfârşitul săptămânii prin telefon. Anterior, şeful Deutsche Bank Ackermann a criticat din nou felul în care politicienii au administrat criza: “Conform aşteptărilor, împrumuturile de stat trebuiau returnate în proporţie de 100%. Acest principiu a fost încălcat în ciuda tuturor promisiunilor făcute înainte”, a declarat Ackermann pentru DPA. El a avertizat cu privire la urmările pe termen mediu şi lung ale ştergerii datoriilor, măsură pentru care “se va plăti mai târziu un preţ ridicat”. Integral in Deutsche Welle

Advertisements