După ultimul summit al UE din decembrie 2011, analiștii observă că, în mod similar cu summit-urile anterioare, s-au făcut pași mici în direcția bună. De asemenea, aceștia cred că viteza cu care este abordată criza rămâne mult prea mică și că disensiunile dintre interesele naționale ale liderilor UE sunt foarte mari. Este clar că Uniunea Fiscală este subiectul principal, însă analiștii Citi se întreabă în ce măsură Președintele Franței, Sarkozy, va fi evaziv cu privire la chestiunea suveranițății fiscale cu câteva luni inainte de alegeri sau cancelarul Merkel va aborda dezbaterea solidarității fiscale într-un an pre-electoral. Evident, soarta recentă a guvernelor lui Papandreou, Berlusconi și Zapatero nu este încurajatoare.
Similar, în SUA, analiștii noștri consideră că probabilitatea unui acord între Republicani și Democrați cu privire la un pro-gram fiscal de anvergură într-un an de alegeri prezidențiale, este aproape nulă. Tina Ford-ham, analistul politic al Citi, subliniază faptul că în timp ce liderii naționali trebuie să-și facă curaj în fața provocărilor, crește riscul de a fi prea târziu, crescând astfel și costurile unei eventuale soluții, precum și riscul unor erori de politică.
Se estimează că activitatea economică globală va scădea, influențată de reducerea gradului de îndatorare continu în sectorul privat și de programul de reducere a deficitului în sec-toarele publice.
La nivel internațional, analiștii estimează o creștere economică modestă caracterizată de o divergență majoră între diferitele regiuni economice mari și o dependență crescândă de China. Previziunea este de 2,5% creștere a PIB-ului economiei globale în anul ce vine, adică o încetinire modestă a ciclului de mijloc, mai degrabă decât o recesiune internațională. Analiștii Citi admit că riscurile sunt mari, mai ales dacă criza UE va duce la o răspândire necontrolată, însă cred că riscul unei crize globale rămâne relativ scăzut.
După explozia bulei datoriilor în 2008, atât gospodăriile cât și companiile de pe piețele dezvoltate au început să-și scoata din bilanțuri datoriilor excesive. Cu toate acestea, după 30 de ani de creștere continuă a datoriilor, eforturile din ultimii 4 ani au redus intr-o masura nesemnificativa volumul ridicat al datoriilor acumulate. De exemplu, în ceea ce privește raportul datoriilor sectoarelor private și nivelul PIB-ului, Marea Britanie și unele țări din zona Euro se află în aceeași situație sau puțin mai sus decât nivelul de la începutul anilor 90 în Japonia, care a fost urmat apoi de 10-15 ani de reducere a gradului deîndatorare și slabire a economiei. Analiștii Citi estimează că această aplecare către economii particulare și reducerea gradului de îndatorare din sectorul privat va continua să limiteze consumul, generând o perioadă prelungită de recuperări fără precedent în ceea ce privește cheltuielile consumatorilor și investițiile private, în raport cu ciclurile anterioare.
Pe partea publică, guvernele țărilor dezvoltate se află prinse între nevoia de a sprijini creșterea economică în vederea generării de locuri de muncă, reducerea datoriilor și imperativul îmbunătățirii structurale a bilanțurilor fiscale. Cu deficite de aproape 9% în SUA și Marea Britanie, 11% în Japonia și 4,5% în Zona Euro, analiștii Citi consideră că guvernele vor fi nevoite să acționeze atât asupra cheltuielilor. cât și asupra veniturilor. Într-un context de austeritate generală în sectorul public, dar și în cel privat, analiștii nu prevăd miracole în cazul țărilor dezvoltate în 2012. Ei prevăd o creștere a PIB-ului de 1,9% în SUA, 0,5% în Marea Britanie și o scădere de 1,2% în Zona Euro.
Cererea anemică din țările dezvoltate și riscurile de creditare din China amenință creșterea economică de pe piețele emergente, însă inflația scăzută face loc sprijinului monetar.
Analiștii consideră că, deși echilibrul fiscal mai puternic și raportul mai scăzut datorii-PIB protejează piețele emergente de dezvoltarea unei crize a titlurilor de stat, acestea nu sunt complet imune. Nu numai că exporturile din piețele emergente suferă de pe urma încetinirii cererii globale dar, în vremuri de recesiune și creștere a aversiunii fata de risc, piețele emergente care au avut acces la oportunități de finanțare în „vremurile bune”, pot să se afle brusc în situația în care fluxurile financiare sunt mai rare, independent de bazele economiei locale și pe măsură ce străinii se grăbesc să găsească locuri sigure
Odată cu încetinirea cererii globale, presiunile inflaționiste se vor reduce în piețele emergente, ceea ce va face mai mult loc pentru acomodarea monetară, acolo unde este cazul. Concluzionând, analiștii Citi prevăd o creștere de 5,1% în 2012 pentru piețele emergente, de 5 ori mai mult decât în țările dezvoltate.
Sursa: Citi – Perspectiva asupra anului 2012
Actualităţi Europene 
Posted on 24/01/2012 by Theophyle
0