Ştiri Europene – 1 februarie / “Poker global”

Noul Tratat fiscal, pasul spre o zonă euro mai sigură, dar nu şi peste criza datoriilor. Şefii de state şi de guverne din 25 de state ale Uniunii Europene, inclusiv din România, au aprobat la Bruxelles un tratat bugetar prin care se consfinţeşte o disciplină fiscală mai strictă în blocul comunitar, înţelegere considerată de participanţii la summit ca un pas important înspre o uniune monetară mai strânsă. Acordul este văzut în Marea Britanie, unul dintre statele care nu l-au acceptat, ca fiind o victorie a Germaniei în campania de a-şi impune condiţiile pentru salvarea zonei euro şi ca un pact al austerităţii de presa franceză, Franţa fiind unul dintre aliaţii tradiţionali ai Berlinului. Acordul, denumit “Tratatul pentru Stabilitate, Coordonare şi Guvernanţă”, stabileşte că bugetele naţionale trebuie să fie echilibrate sau pe surplus, criteriu care va fi respectat dacă deficitul bugetar structural nu depăşeşte 0,5% din Produsul Intern Brut nominal. Această regulă trebuie inclusă în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului în constituţiile sau legislaţiile echivelante ale statelor membre, se arată într-un comunicat emis de Consiliul European. În cazul în care statele care au adoptat tratatul nu respectă “regula de aur” – prevedere asupra căreia Germania a insistat puternic, se vor declanşa mecanisme de corecţie. Acest mecanism va fi definit de fiecare stat în parte cu respectarea unor principii stabilite de Comisia Europeană. Curtea Europeană de Justiţie va avea puterea, conform tratatului, să verifice modul în care statele includ în legislaţia naţională regula bugetului echilibrat. Deciziile instanţei sunt obligatorii şi nerespectarea lor ar putea atrage amenzi de până la 0,1% din PIB, fondurile fiind plătite Mecanismului European de Stabilitate, pentru statele din zona euro, şi la bugetul UE de statele care nu au adoptat încă euro. Pentru Italia, de exemplu, o amendă nu va putea depăşi două miliarde de euro, notează The Wall Street Journal. România şi celelalte ţări din UE, dar care nu fac parte din uniunea monetară pot alege data de la care se aplică noile reguli. Integral in Ziarul Financiar.

Cu ce rămâne UE după ultimul summit. 25 de state UE din 27 au fost de acord cu pactul fiscal ce va impune disciplina nemţească în bugetele Europei. Summitul lasă în urmă mai multe întrebări decât rezolvări. Luni noaptea, liderii europeni au terminat surprinzător de devreme summitul. Ultimele reuniuni s-au prelungit până târziu în noapte sau chiar până spre dimineaţă. Neobişnuită a fost şi armonia pe care au afişat-o liderii europeni. Premierul britanic David Cameron a dat mâna cu preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, în faţa camerelor, Angela Merkel a dat înapoi cu criticile la adresa Greciei. Multe din marile întrebări au rămas însă nerezolvate, ceea ce s-a reflectat pe pieţele financiare – dobânzile la care se împrumută statele din sudul Europei au crescut, iar euro a scăzut în raport cu dolarul. Pactul fiscal a fost aprobat de 25 din cele 27 de membre UE. Marea Britanie şi-a menţinut opoziţia, cum era de aşteptat. Mai puţin aşteptată era aşteptată opoziţia Cehiei, care a invocat motive constituţionale pentru a nu semna. Noul tratat va înăspri regulile referitoare la derapajele bugetare şi va impune sancţiuni cvasiautomate. O altă problemă, care a dus la tensiuni între Franţa şi Polonia, cea a participării statelor noneuro la reuniunile Eurozonei, şi-a găsit o rezolvare pe jumătate. Statele care nu au adoptat încă moneda unică vor participa ca observatori la aceste reuniuni. Însă doar la unele dintre ele. Întâlnirile Eurozonei vor avea diverse configuraţii: doar 17 state (membrele Eurozonei), 23 (semnatarele pactului Europlus), 25 (semnatarele noului pact), 27 (toate statele UE) sau 28 (cele 27 plus Croaţia, care va deveni membră UE), scrie “The Economist”. Integral in Adevarul.

Contracte colosale: India cumpără 126 de avioane franceze Rafale. Performanţele industriei militare franceze se măsoară în contracte importante: India va cumpăra 126 de avioane de vânătoare Rafale. Este un succes aşteptat de mult de firma Dassault Aviation pentru acest tip de aparat. Însuşi preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a ţinut să salute marţi negocierea acestui contract pe care, s-ar părea, mai trebuie puse nişte semnături. În mare însă, acordul este stabilit, iar şeful statului a ţinut să precizeze că, în virtutea prevederilor sale, Franţa va proceda la importante transferuri de tehnologie către India, „transferuri garantate de către stat”. Contractul este calificat drept „colosal” de Agenţia France Presse, întrucât autorităţile franceze îl estimează la 12 milioane miliarde de dolari. În comunicatul preşedinţiei franceze se mai subliniază că „avionul Rafale a fost ales datorită calităţilor sale operaţionale”. Se mai poate deduce însă că India l-a considerat competitiv, întrucât prezintă o durată de viaţă importantă pentru un preţ interesant, ceea ce înseamnă de fapt modic faţă de alte aparate oferite de concurenţă. Pentru vânzarea acestui avion, firma Daussaut a fost de altfel în competiţie cu grupul european Eurofighter care propunea aparatul de tip Typhoon. Imediat după acest anunţ, valoarea acţiunilor Daussault a crescut la bursă. Firma franceză a mulţumit Indiei că a optat pentru Rafale şi reaminteşte că din 1953 contribuie la întărirea sistemului de apărare al acestei ţări. Ceea ce nu înseamnă că Franţa ar fi fost principalul partener al Indiei la acest capitol: timp de 50 de ani, India a preferat să cumpere tehnologie sovietică pentru avioanele sale. În prezent însă, puterea de la Delhi este decisă să-şi modernizeze armata, într-un context regional în care mocnesc multe focare de conflict, cel mai periculos fiind cel din Pakistan. RFI

Pokerul global şi perdanţii de dreapta şi de stânga. La masa de poker a politicii globale cărţile tocmai se redistribuie. În noua rundă a jocului s-ar putea să nu mai câştige însă obişnuiţii profesionişti de stânga sau de dreapta. Riscă în schimb să se impună noii băieţi deştepţi şi şmecherii cei mai versaţi în exerciţiul de manipulare, prin reţele de socializare, a gloatei şi a instinctelor ei cele mai gregare. Nu doar în România, ci şi în Europa şi SUA a apărut la masa negocierilor un nou actor, aparent atotputernic. Este invidia, cea alimentată de televiziuni, de imaginile din YouTube, de variile site-uri care tremură de indignare din pricina luxului în care se lăfăiesc superbogaţii. Ca motor al formării voinţei politice, invidia în masă tinde să înlocuiască, dacă n-a înlocuit de mult, chiar şi în statele occidentale, raţiunea şi opţiunea civică. Binele cetăţii se traduce tot mai mult în termeni de „să le luăm lor din buzunar, ca să vârâm în ale noastre”.  Aceste mulţimi dense cu acces recent la spaţiul virtual şi, ca atare, la piaţa de idei globală, împărtăşesc primitivismul, invidia, nemulţumirea şi frica de o societate şi o economie globalizată, în care personalităţii, competenţei şi competitivităţii le revin partituri cheie. Şcolarizarea şi lecturile celulelor, cândva  individuale, topite în această magmă lasă mult de dorit, atunci când, din întâmplare, una sau celelalte există. Mitul conspiraţionist e, de regulă, legea supremă a manipulatorilor gloatei, a extremismului colectivist care cucereşte tot mai mult teren. Din amalgamul de instincte şi simţăminte de speţă joasă ale masei, se alimentează şi violenţa de limbaj şi agresivitatea fizică, întotdeauna antiintelectuală, manifestată la protestele virtuale sau reale la care participă gloatele pizmaşe, nemulţumite şi antiglobaliste. Jose Ortega y Gasset a descris de altfel magistral masa, revolta ei, agresivitatea ei nediferenţiată care dă fatal în fascism, în comunism, în totalitarism. La Patapievici e vorba de „omul recent”. De cealaltă parte a baricadei, varii politicieni încearcă în disperare să-şi păstreze funcţiile prin alegeri fie libere (precum scrutinele din vest) fie trucate (precum cele din Rusia) satisfăcând revendicările tot mai puţin raţionale ale maselor de oameni recenţi, conspiraţionişti, politici corecţi. În acest scop se operează, ca întotdeauna, cu doze variate de naţionalism, populism şi socialism. Integral la Deutsche Welle

Liderii UE au conştientizat că problema şomajului devine tot mai acută şi s-au angajat să ajute IMM-urile. Discuţiile şefilor de state şi de guverne din UE au atins şi problema tot mai arzătoare a şomajului ridicat din blocul comunitar, mai ales în rândul tinerilor. Şomajul capătă amploare în condiţiile în care guvernele europene s-au angajat să diminueze cheltuielile publice, ceea ce duce la restructurarea aparatului de stat, unul dintre cei mai mari angajatori în unele ţări precum Grecia. De asemenea, incertitu­dinile economice, care vin în contextul în care zona euro se îndreaptă spre recesiune, fac ca angajatorii să fie reticenţi în a angaja personal nou. Numărul şomerilor din UE a crescut anul trecut la 23,816 milioane, cu 923.000 mai mulţi decât în decembrie 2010, iar rata şomajului a urcat la 9,9%, potrivit datelor prezentate marţi de Eurostat. Faţă de luna noiembrie, numărul şomerilor a urcat cu 24.000 în UE şi cu 20.000 în zona euro, unde rata şomajului este de 10,4%. Şomajul a crescut în 2011 în 12 state membre, a scăzut în 14 ţări şi a stagnat în Irlanda, notează Eurostat. Dintre statele membre, cea mai scăzută rată a şomajului a fost înregistrată în decembrie în Austria (4,1%), iar cea mai ridicată în Spania (22,9%). România se plasează în jumătatea inferioară a topului, cu un şomaj de circa 7%. Şomajul în rândul tinerilor s-a plasat la 22,1% în UE în decembrie, respectiv 21,3% în zona euro, cu situaţii grave în Spania şi Grecia, unde indicatorul este apropiat de 50%. În acest context, liderii europeni au subliniat că “trebuie depuse neîntârziat eforturi deosebite la nivel naţional în vederea îmbunătăţirii ofertei de forţă de muncă şi reducerii şomajului în rândul tinerilor”. Printre obiectivele acestor eforturi ar trebui să figureze ca, la câteva luni de la terminarea studiilor, tinerilor să le poată fi transmisă o ofertă de angajare de bună calitate, opţiunea continuării stu­diilor, un stagiu sau uce­nicie, se arată în declaraţia membrilor Consiliului Eu­ro­pean emisă după sum­mitul de luni de la Bruxelles. De asemenea, un alt obiectiv ar trebui să fie reînnoirea eforturilor de a-i readuce într-un sistem de formare pe cei care au părăsit scoala timpuriu. Integral in Ziarul Financiar.

Tagged: În Europa, Europa 2012, Mass-media, UE, Zona Euro

Posted in: 2012 - Europa, În Europa, Mass-media, UE, Zona Euro