Cine profită cel mai mult de salvarea euro ?

Posted on 15/02/2012 by

16


Grecia este o ţară aflată pe marginea prăpastiei şi în clocot. Guvernul de tranziţie decide, la presiunile troicii formate din UE, BCE şi FMI, un nou pachet drastic de austeritate. Salariile trebuie să fie reduse cu 20-30%. Din aparatul bugetar vor fi disponibilizaţi 150 000 de oameni până în 2015. Economia va scădea în acest an cu mai mult de 8%. Ţara este în continuare în pragul falimentului.

Exporturile germane ating în premieră cota de un milliard de euro. [Greseala in original, de fapt exporturile Germaniei sunt de 2,5 trilioane de euro, in 2009 au fost de 1,2 trilioane de Euro]  de Economia duduie, taxele şi impozitele cresc iar şomajul scade. Sindicatul IG Metall cere o majorare salarială de 6,5% pentru angajaţii din sectorul metalurgic. Germania este, astfel, o insulă a virtuoşilor.

Miniştrii de finanţe ai ţărilor eurozonei se îndoiesc de faptul că guvernarea Papademos va implementa măsurile de austeritate anunţate. Şi asta pe bună dreptate, pentru că tăierile abia decise nu rezolvă nimic, ci doar acutizează problemele şi pentru că opoziţia grecilor faţă de programul de sărăcire şi tutelare a ţării lor este, în mod justificat, mare.

Cine profită cel mai mult de programele de salvare a euro, Germania

Cine gândeşte aşa omite faptul că nu Grecia profită cel mai mult de programele de salvare a euro, ci Germania. Dacă Grecia ar declara falimentul de stat, (şi ) băncile germane ar trebui să piardă miliarde, iar contribuabilii nemţi ar fi nevoiţi să acopere aceste pierderi. Dacă marca germană ar fi reintrodusă, aceasta s-ar aprecia dramatic. Mărfurile germane ar deveni cu 40% mai scumpe. Astfel, modelul german de creştere economică bazat pe exporturi ar trebui abandonat.

În sudul Europei, nu doar în Grecia, este o atmosferă primejdioasă, îndreptată mai ales împotriva Germaniei. La aproape 70 de ani de la sfârşitul războiului, Germania este percepută, din nou, ca putere duşmănoasă. Există deja voci care cer paşi radicali împotriva deciziilor luate de străinii de la Bruxelles şi Berlin.

Cine i-ar putea învinovăţi pe oamenii care au dat de necaz! Trebuie ei să privească mai departe neputincioşi cum modelul lor modest de bunăstare se duce pe apa sâmbetei şi cum politicienii lor devin simpli executanţi de ordine externe, numai pentru ca băncile şi speculanţii care le-au furnizat ani de zile credite cu dobânzi mari să nu aibă pierderi şi să nu trebuiască să şteargă datorii?

Europa nu este o insulă a virtuoşilor

Nu, asta nu poate să fie Europa în care vrem să trăim. O Europă în care băncile şi hedge fund-urile decid care ţări trebuie să supravieţuiască şi care nu. Preţul politicii unilaterale de austeritate impuse de actorii financiari şi de Merkel este dezintegrarea Europei şi o depresiune îndelungată, care va cuprinde la un moment dat şi Germania. Pentru că nu trăim pe insula virtuoşilor.

Fragmente dintr-un articol original publicat in Die Zeit semnat de Ludwig Greven

Advertisements