Ştiri Europene – 22 februarie / “dupa Grecia – Portugalia”

Posted on 22/02/2012 by

0


CE propune îngheţarea unei părţi substanţiale din fondurile de coeziune pentru Ungaria în 2013. Comisia Europeană va propune miercuri îngheţarea plăţii unei părţi substanţiale din ajutoarele destinate Ungarei în 2013 în cadrul fondurilor de coeziune, pentru a constrânge guvernul lui Viktor Orban să reducă deficitul bugetar considerat excesiv. Valoarea exactă a fondurilor îngheţate va fi decisă miercuri în cadrul unei reuniuni a comisarilor şi va fi apoi comunicată de comisarul european peentru afaceri economice, Olli Rehn, a precizat pentru AFP o sursă apropiată de dosar. Ungaria ar urma să primească 1,7 miliarde de euro în 2013 din cadrul fondurilor de coeziune, iar ‘un procentaj substanţial’ va fi îngheţat, a precizat sursa citată. Decizia de miercuri va trebui aprobată de statele membre ale UE în martie şi nu se va aplica decât de la 1 ianuarie 2013. “Guvernul ungar poate evita această sancţiune prezentând la toamnă o corecţie la bugetul pentru 2012 şi un proiect de buget pentru 2013 care să permită reducerea deficitului bugetar sub limita de 3% din PIB”, a explicat sursa citată. “Este vorba mai degrabă de un îndemn la acţiune decât de o sancţiune”, a subliniat aceasta. “Mingea este în terenul guvernului ungar, care trebuie să demonstreze că acceptă să respecte regulile UE”, a adăugat sursa. Ţările din UE au dat undă verde pentru eventuale sancţiuni financiare împotriva Ungariei din cauza deficitului excesiv la 24 ianuarie, chiar în ziua când premierul ungar Viktor Orban efectua o vizită la Bruxelles. Ungaria face obiectul unei proceduri de încălcare a Pactului de Stabilitate din 2004, data aderării sale la Uniunea Europeană. Nicio altă ţară nu face de atât de mult timp obiectul unei astfel de proceduri de infringement. Este pentru prima dată când Comisia Europeană pune în aplicare astfel de sancţiuni, care vor servi ca precedent pentru ţările din afara zonei euro care îşi scapă de sub control conturile publice.Agerpres

După 14 ore de discuţii, Grecia a fost salvată pentru a doua oară de la faliment. Analiştii cred că tot ce s-a obţinut a fost doar o amânare. Grecii nu văd niciun ban pentru că noul pachet de salvare va fi folosit pentru plata unor creditori şi pentru recapitalizarea băncilor Economia elenă nu primeşte niciun ban, aşa că se va lupta în continuare cu austeritatea Pentru că nu sunt convinse de rezultat, bursele au reintrat pe roşu Miniştrii de finanţe din zona euro au aprobat cel de-al doilea program de salvare a Greciei de la faliment, de 130 de miliarde de euro, însă pachetul cuprinde în special măsuri care fac prioritară plata datoriilor către creditori, bani pentru capitalizarea băncilor şi supravegherea mai strictă a finanţelor greceşti. Planul nu atinge probleme precum impulsionarea creşterii economice, ci din contră, este condiţionat de măsuri dure de austeritate care riscă să scufunde economia elenă într-o recesiune profundă, iar analiştii se tem că Grecia va avea nevoie de încă un program de salvare. După aproape 14 ore de discuţii şi negocieri, miniştrii de finanţe au aprobat o finanţare de 130 de miliarde de euro pentru Grecia şi au elaborat un plan pentru reducerea datoriei acestui stat la 120,5% din PIB până în 2020, de la 160% din PIB în prezent. Un nivel al datoriei de 120,5% din PIB este foarte apropiat de pragul acceptat şi considerat ca sustenabil de FMI, scrie The Wall Street Journal. Acordul este însoţit de o schemă de conversie a obligaţiunilor greceşti deţinute de investitorii privaţi în titluri cu maturităţi mai îndelungate şi un cupon mai mic. Creditorii din sectorul privat ai Greciei au acceptat astfel pierderi de 53,5% din valoarea nominală a obliga­ţiunilor deţinute, echivalentul a peste 100 de miliarde de euro. Iniţial fusese nego­ciată o depreciere de 50%, care echivala cu o pierdere de aproximativ 70% pe valoarea actuală a creanţelor. Obligaţiunile de 14,5 miliarde de euro care ar fi trebuit răscumpărate de guvernul elen pe 20 martie vor fi restructurate, iar statul va evita astfel default-ul. Programul de conversie a obligaţiunilor va fi derulat în perioada 8-11 martie. Integral in ZF.

Revista Presei de la Deutsche Welle. Ce se va întâmpla cu programul nuclear iranian? Ce se ascunde în spatele programatei reînarmări fără precedent a Rusiei, anunţate de Vladimir Putin? Şi cât de comod va fi Joachim Gauck în funcţia supremă a principalei puteri europene? Cotidianul berlinez Die Welt consideră că recenta încordare a muşchilor iranieni e semn de mare slăbiciune a regimului mullahilor din Teheran, care „se simte din ce în ce mai strâmtorat de crescânda presiune internaţională” şi reacţionează ca atare – provocând, în loc să coopereze. Ziarul vede în manevrele iraniene un joc tactic „cu frica pe cât de larg răspândită pe atât de exagerată” provocată de presupusa, dar inexistenta capacitate a Teheranului „de a incendia întreaga regiune”. Varii ziare de stânga, precum Frankfurter Rundschau sau Badische Zeitung, dau glas acestor temeri, cerând Israelului să de ascultare administraţiei Obama şi să nu atace Iranul. Analiştii se mai opresc şi asupra altor muşchi încordaţi verbal, în speţă asupra belicoaselor declaraţii ale lui Vladimir Putin. Care n-a reuşit să-şi modernizeze ţara şi să combată corupţia, dar continuă să viseze la “Rusia Mare” şi îşi compensează eşecul practicând, retoric, un soi de nou „culturism politic”, după cum afirmă Nordwest-Zeitung din Oldenburg. Înaintea alegerilor prezidenţiale, Putin „încearcă să strângă puncte nu doar din propaganda privind scutul antirachetă al NATO, ci şi „extrăgând capital din vechea traumă a ruşilor atacaţi de Hitler”, relevă Osnabrücker Zeitung. Ziarul, care nu crede că simpatia pentru Putin va spori în acest fel în rândul clasei de mijloc, „dar ar putea să se amplifice în mediul rural şi în rândul alegătorilor vârstnici”, ştie şi cărui scop îi vor servi masiv reînarmatele şi consolidatele forţe armate ruseşti: cuceririi bogăţiilor din subsolul arctic. În răstimp, „Germania se bucură de Joachim Gauck”, titra luni ediţia scrisă a cotidianului Die Welt, citând lideri politici de la guvern şi din opoziţie, potrivit cărora fostul şef al Oficiului de administrare a arhivelor Stasi reprezintă „o mare şansă pentru un nou început” şi „va spori reputaţia Germaniei”. În acest sens s-au exprimat liderul opoziţiei social-democrate, Gabriel, precum şi ministrul de externe liberal, Westerwelle. Die Welt semnalează şi revolta comuniştilor din aşa-numitul Partid al Stângii, indignaţi de ascensiunea lui Gauck, care ar fi, potrivit lor, „un candidat al inimilor reci” şi „un apărător al capitalismului financiar”. Gauck, „prietenul fără de partid al democraţiei de partid”, după cum îl numeşte ziarul berlinez, elogiindu-l ca simbol al libertăţii, „nu va fi o personalitate comodă”, admit nu doar Die Welt, ci şi, de pildă, Stuttgarter Zeitung ori Thüringische Landeszeitung. Unele ziare arată cu degetul spre Angela Merkel, constatând că şefa executivului de la Berlin ar fi preferat alt candidat, despre care să nu se poată spune că reprezintă eşecul ei, de la ultimul scrutin prezidenţial, când cancelarul l-a respins pe Gauck, optând în favoarea lui Wulff. Süddeutsche Zeitung o critică, în context, pe Angela Merkel, în timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung îi ia apărarea, reliefând că nici ea, nici alţi membri ai partidelor creştine nu puteau să ştie ce anume avea să le rezerve viitorul în persoana lui Wulff. Deutsche Welle.

Cele două tăişuri ale boicotării olandezilor. Cât de utile sunt măsurile revendicate recent de doi europarlamentari din România şi Bulgaria, care au propus boicotarea produselor din Ţările de Jos? Boicotul e o armă tare. Care doar, Dar este şi extrem de imprecisă, fiindcă nu loveşte din păcate decât arareori acolo unde trebuie. Ziarul austriac Die Presse semnala marţi apelul româno-polonez la boicotarea produselor olandeze în semn de protest pentru uzul guvernului de la Haga. Lansat de Sebastian Bodu şi de colegul său polonez Jacek Saryusz-Wolski, doi europarlamentari hotărâţi să reacţioneze la jignirile unui site al populiştilor lui Geert Wilders, apelul la boicot ar urma să-i facă pe guvernanţii olandezi să înţeleagă că şi alţi europeni au drepturi. În speţă drepturi egale cu ale olandezilor. Substratul mesajului celor doi europarlamentari e corect. Drepturi egale au, sau ar trebui să aibă toţi europenii. Inclusiv cei din răsărit. Iar dacă populiştii de dreapta ai lui Wilders îi vexează mai nou pe esteuropeni, oamenilor din răsăritul continentului li se oferă o cale aparent simplă de a se răzbuna. Apelul celor doi parlamentari sugerează însă, în mod eronat, că românii şi polonezii ar avea o metodă sigură de a spăla ofensa rezultată din insultătoarea pagină de internet a Partidului Libertăţii, care le cere compatrioţilor lui Wilders să-i denunţe pe delincvenţii imigraţi din est. Sau pe cei care „le-au luat locul de muncă”. Sau le-au creat cine ştie ce probleme cu „parcarea”. Furia celor doi europarlamentari şi a altora este, ce-i drept, firească. În loc să condamne pagina cu pricina şi formaţiunea populistă care i-a dat naştere, premierul olandez Mark Rutte ba tace, ba caută subterfugii, motivând că ar refuza criticarea site-ului cu pricina pentru ca să nu le dea populiştilor prea multă importanţă. Realitatea e că alianţa minoritară condusă de Rutte depinde de populişti, care tolerează arcul guvernamental, chiar dacă nu fac parte din cabinetul de la Haga. În spatele refuzului premierului de a-i osândi pe populişti se ascunde, prin urmare, un meschin calcul politic al şefului executivului. Un executiv, pe care românii şi bulgarii au motive suplimentare să-l deteste, devreme ce nu acceptă accesul la Schengen al Bucureştilor şi Sofiei, aparent din cauza progreselor insuficiente, în materie de justiţie şi combatere a corupţiei, realizate de România şi Bulgaria.Dar atenţie, există în Olanda, inclusiv în sânul coaliţiei aflate la putere, ba chiar în interiorul principalului partid guvernamental, cel al premierului, destule glasuri foarte critice la adresa populiştilor lui Wilders. Integral in Deutsche Welle.

Un nou plan de salvare pentru Portugalia ? Creditorii internaţionali sunt în inspecţie la Lisabona, iar analiştii spun că un nou împrumut pentru lusitani pare inevitabil. Portughezii se tem că UE şi FMI le vor cere noi măsuri de austeritate. Reprezentanţii creditorilor – UE, BCE,FMI – se află de mai multe zile la Lisabona, pentru o misiune de două săptămâni, în care vor analiza stadiul reformelor făcute de Guvernul Coelho. Abia apoi vor acorda cea de-a treia tranşă, în valoare de 14,9 miliarde de euro, din planul de salvare, în valoare de 78 de miliarde de euro, acordat anul trecut. Dacă până acum în Portugalia a existat un consens politic, acorduri sociale, reforme, pericolul falimentului nu este definitiv îndepărtat şi un nou plan de austeritate nu este exclus, scrie „Expresso”. Ipoteza unui nou ajutor pentru Lisabona a fost ridicată după o creştere dramatică a ratelor dobânzilor pe termen lung, care a avut loc în ianuarie după ce agenţia Standard & Poor’s a retrogradat ţara în categoria „speculativ”, iar analiştii se tem că Portugalia nu va putea reveni pe pieţele internaţionale înainte de 2013. Antonio Seguro, liderul Partidului Socialist, principala formaţiune de opoziţie şi cel care a negociat, anul trecut, acordul cu UE şi FMI, a declarat că va rupe protocolul dacă se va recurge la un nou program dur de reducere a deficitului public. El le-a spus inspectorilor Troicii că ţara are nevoie de mai mult timp pentru a-şi consolida datoria publică. Integral Adevarul international.

Direcţiile-cheie pentru bugetul UE pe 2014 – 2020. Politica agricolă şi finanţarea regională. Parlamentul European a început deja să pregătească bugetul pentru perioada 2014 – 2020. Două direcţii se conturează ca prioritare, politica agricolă, definită pe coordonatele “mai verde, mai echitabilă şi mai competitivă” şi finanţarea la nivel regional, pentru îmbunătăţirea coeziunii în profil teritorial. Deputaţii europeni doresc ca bugetul destinat agriculturii să rămână neschimbat până în 2020. Stimulentele acordate în prezent sunt necesare pentru siguranţa aprovizionării cu produse alimentare, protecţia mediului, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea competitivităţii. Politica Agricolă Comună (PAC) constituie una dintre priorităţile Parlamentului European pentru următorul exerciţiu financiar multianual 2014-2020, în pofida unor presiuni pentru diminuarea fondurilor dedicate dezvoltării rurale. Plăţile directe către agricultori vor fi coroborate cu măsuri de ecologizare (emisii reduse de carbon, consum redus de energie) prin intermediul unui catalog prioritar cu măsuri menite să promoveze sustenabilitatea, finanţate în proporţie de 100 % din fonduri UE. Fondurile pentru agricultură ar urma să fie redistribuite în mod mai echitabil între statele membre şi între diferitele categorii de agricultori. Astfel, fiecare stat membru ar trebui să primească un procent minim din media de plăţi directe, stabilindu-se în acelaşi timp un plafon maxim pentru plăţile directe. Integral in Cronica Europeana.