Kenneth Rogoff: Statele Unite ale Europei ar putea prinde contur mai rapid decât s-a crezut. Într-un interviu acordat publicaţiei germane Spiegel, economistul american Kenneth Rogoff spune că Germania este câştigătorul procesului de globalizare, datorită industriei inovatoare şi produselor de calitate, iar Statele Unite ale Europei s-ar putea concretiza mai repede decât cred mulţi analişti sau şefi de state. Rogoff pune în opoziţie economia germană, cu o industrie modernă şi diversificată, cu cele ale altor state europene precum Grecia sau Portugalia, necompetitive şi axate pe o producţie limitată. “Presiunea actualei crize va avea un impact pe care nu ni-l putem imagina. La sfârşitul zilei, Statele Unite ale Europei ar putea prinde contur mai rapid decât au crezut mulţi”, a spus economistul. El apreciază că salariile din Grecia ar trebui înjumătăţite pentru ca economia să devină competitivă. Ziarul Financiar.
Fitch a retrogradat Grecia de la “risc substanţial” la “default inevitabil.”Agenţia de evaluare financiară Fitch a retrogradat calificativul pentru credite pe termen lung al Greciei de la “CCC”, echivalent cu un “risc substanţial”, la “C”, reprezentând un nivel excepţional de risc şi perspectiva unui “default inevitabil”, ca urmare a anunţării preschimbării de obligaţiuni. Califiactivul pentru credite pe termen scurt a fost confirmat la “C”, se arată într-un comunicat al Fitch. Retrogradarea Greciei urmează anunţului miniştrilor de finanţe din zona euro referitor la implicarea sectorului privat în restructurarea datoriilor statului elen şi prezentarea termenilor preschimbării de obligaţiuni guvernamentale elene. Scăderea ratingului este conformă cu anunţul din iunie anul trecut al Fitch privind abordarea preschimbării de obligaţiuni suverane. Autorităţile elene şi creditorii privaţi au ajuns la un acord pentru reducerea îndatorării Greciei, prin asumarea de către deţinătorii privaţi de obligaţiuni a unei pierderi de 53,5% din valoarea nominală a titlurilor deţinute. Detaliile furnizate ulterior de statul elen au confirmat intenţia de a introduce clauze pentru impactul colectiv al acordului în privinţa obligaţiunilor aflate sub incidenţa legilor din Grecia. Integral in Ziarul Financiar
Analiză New York Times: Cum se împacă Europa Centrală și de Est cu trecutul ei comunist. Odată cu trecerea timpului, ţările care s-au aflat sub conducere comunistă încep să se împace cu trecutul lor. În ultimii ani, ţările din Europa Centrală şi de Est au luptat pe mai multe fronturi cu trecutul lor comunist. Renumitul cotidian The New York Times face o radiografie a acestor ţări, care astăzi încearcă să meargă mai departe. Luna trecută,o instanță judecătorească din Polonia a descoperit că liderii comuniști aflați în spatele impunerii legii marțiale din decembrie 1981 făceau parte dintr-un grup de infractori. Președintele bulgar încearcă să înlăture ambasadorii care au fost agenți de spionaj. Guvernul macedonian este ocupat cu vânatul colaboratorilor, iar noua constituție a Ungariei permite judecarea foștilor comuniști. Deci, am putea spune că Polonia și mulți dintre vecinii săi din Europa Centrală și de Est au decis că e timpul să-și regleze conturile, se arată în articolul citat. Dintr-o dată, există un val de mișcări guvernamentale și explorări culturale, unii caută finalitate, alții vor răzbunare. În toată Europa Centrală și de Est s-a ajuns la un consens: tăcerea legată de regimurile comuniste a luat sfârșit. Împăcarea cu trecutul este o problemă care a bântuit zeci de ani țările europene care s-au aflat sub regimuri comuniste. Astăzi, această experiență are o însemnătate mondială, fiind folosită ca un punct de discuție în toată lumea arabă, acolo unde revoltele populare au reușit să înlăture dictatori care au condus mulți ani. Orientarea spre trecutul comunist nu s-a petrecut doar în domeniile politicii şi justiţiei. Pe lângă procese şi verdicte, au existat filme și documentare, care căutau o finalitate pentru un trecut care refuză să fie uitat, mai scrie NY Times. Integral in Adevarul.
Reviata Presei de la RFI. Frankfurter Allgemeine Zeitung – Niciodată un stat european nu a fost sancţionat din cauza politicii sale bugetare. Şi totuşi, Ungaria este rugată să se prezinte la ghişeu pentru o amendă în premieră. Îi paşte acelaşi tratament pe toţi marii cheltuitori de bani pe care nu îi au? Comisia Europeană se foloseşte de spaţiul de manevră oferit de Pactul de Stabilitate Revizuit pentru a scrie istorie şi a sista o parte din fondurile structurale destinate Ungariei din cauza deficitului public ridicat al ţării. În negocierile complicate privind sancţionarea unui stat european nu s-a ajuns niciodată la plata unei amenzi, aşa că sistarea plăţii fondurilor este o noutate absolută. Să nu ne grăbim însă să tragem concluzii despre un comportament viitor al UE faţă de statele care încalcă prevederile tratatelor. Ungaria nu este un exemplu bun în acest sens. Ţara e prea mică şi nici nu aparţine zonei Euro. Aşa că tăierea fondurilor europene este, mai degrabă, o continuare a procedurii de infringement demarate împotriva Ungariei din cauza reformelor controversate ale statului, Constituţiei şi din cauza ameninţărilor la adresa democraţiei maghiare. Momentul decisiv va fi decizia Comisiei Europene în privinţa altui stat care nu respectă Pactul de Stabilitate: Franţa. The Telegraph – Salvarea Euro este reţeta perfectă pentru o revoluţie. Măsurile de austeritate pe care Grecia s-a obligat să le aplice au un potenţial destructiv atât de mare încât s-ar putea ca datoria ţării să crească mai degrabă decât să scadă, aşa cum ar fi scopul. Toate declaraţiile publice după adoptarea unui nou pachet de salvare a Greciei sunt false. Planul nu este nicidecum o foaie de parcurs. Nu este sustenabil. Nu asigură stabilitate fiscală. Şi nu va rezolva problema datoriei elene. Din contră, mai devreme sau mai târziu, Grecia va mai veni să ceară bani. Cei mai pesimişti afirmă că ar fi vorba de alte 245 de miliarde Euro până în 2020. Numai un optimist incurabil poate afirma că planul de salvare II va avea alte efecte decât prelungirea agoniei elene. Ironic este şi faptul că leagănul democraţiei moderne îşi vede ameninţată suveranitatea statală prin impunerea unei misiuni permanente de monitorizare a Comisiei Europene şi FMI la Atena fără a cărei semnătură Grecia nu poate accesa tranşele de bani din acord. Vor rezista oare grecii multă vreme înainte să fim martorii unei Primăveri Financiare în Europa? Lumea întreagă va plăti scump pentru aroganţa Bruxelles-ului, e drept, nimeni nu va achita o notă mai mare decât Grecia. În contextul în care o ieşire controlată a Greciei din zona Euro şi restructurarea economiei după un faliment nu-i încântă pe politicienii care trebuie să-şi apere imaginea, soarta Atenei este pecetluită. Washington Post – Toate statele europene care au răspuns la criza Euro exclusiv prin tăieri şi reduceri îşi dau seama că austeritatea le-a provocat stagnare dacă nu chiar recesiune. În Grecia, situaţia este atât de gravă încât criza ameninţă democraţia elenă. Adepţii europeni ai austerităţii sunt ca nişte copii care se culcă seara şi aşteaptă ca Zâna Măseluţă să vină să le ia dintele de lapte şi să lase şi o bancnotă în locul lui. Ei ce să vezi? Zâna care trebuia să vrăjească nişte încredere în economie nu a venit. Copilaşii cuminţi care au ascultat de mama Merkel şi tata Cameron se trezesc acum din mirajul infantil şi îşi dau seama că afacerile din ţările lor aveau nevoie de clienţi, nu de încredere. Şi iată cum se instalează stagnarea, dacă nu chiar recesiunea economică în mai bine de jumătate din statele europene. Şomajul creşte vârtos şi sărăcia la fel. Exemplul cel mai bun este Portugalia. Ţara a făcut absolut tot ce i s-a cerut de la Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional şi în loc să îi scadă datoria suverană – vă vine să credeţi – aceasta a crescut în raport cu PIB. Şi nu pentru că Lisabona ar fi cheltuit mai mult, Doamne fereşte, ci pentru că economia s-a contractat. Mult prea târziu, dar Europa pare că se trezeşte totuşi din vis. În urmă cu două săptămâni, liderii europeni se reuneau pentru un summit dedicat exclusiv combaterii şomajului. Mama Merkel şi tata Cameron încep să aibă o opoziţie din ce în ce mai puternică în interiorul Uniunii. Până şi Nicolas Sarkozy a atras atenţia asupra necesităţii unor pachete de stimulare a creşterii economice. Bine, la el se pune greutatea cuvântului doar pe jumătate pentru că are alegeri în mai. Dar măcar direcţia e bună, în sfârşit.RFI.
ACTA: un acord secret sau o schimbare de opinie în UE? Comisia Europeană a decis miercuri să folosească puterea de decizie a Curţii Europene de Justiţie în polemica declanşată de acordul ACTA. Pentru unii, acest acord protejează proprietatea intelectuală, pentru alţii el este un afront adus libertăţilor fundamentale, mai ales ale internauţilor. Cum diviziunile sunt resimţite în interiorul Comisiei Europene însăşi, s-a decis implicarea Curţii de Justiţie, care trebuie să dea un verdict: este sau nu ACTA conform cu valorile şi libertăţile apărate de UE? E şi 22 de state membre ale acesteia sunt semnatare ale ACTA, dar asta nu înseamnă că acordul se aplică deja sau se va aplica în curând în aceste ţări, printre care şi România. Pe planul UE, alte «voturi» sunt necesare. ACTA este un acord internaţional care, pentru a deveni literă de lege europeană, are nevoie de o decizie ministerială a UE (adică luată într-o reuniune a miniştrilor de resort ai statelor membre) şi de un vot pozitiv al Parlamentului European. Aici lucrurile se vor complica, întrucât Parlamentul este majoritar împotriva acestui acord, aproximativ 400 din cei 736 de deputaţi UE au semnat o scrisoare împotriva acestui text. Parlamentul va dezbate problema în şedinţa plenară în luna iunie. Pe plan naţional, în ţările ce au semnat acest acord, se va proceda la o ratificare parlamentară. Dar deja vedem că mai multe state semnatare, printre care Polonia, Bulgaria, Cehia şi Letonia, au oprit procesul de ratificare, Polonia anunţând chiar că renunţă la acest proiect. Cu toate că apărătorii acordului ne spun că el nu va schimba nimic în felul de utilizare al internetului, ACTA riscă totuşi să îngrădească unele libertăţi, cum ar fi cele de procurare gratis, online, a unor materiale în mod normal protejate prin drepturile de autor. Pe de altă parte, acordul pare să fi fost negociat de UE în secret… Este posibil şi nu este posibil acest lucru: anunţul de deschidere al negocierilor internaţionale a fost făcut, ce-i drept, de Comisia Europeană, printr-un comunicat de presă care spunea că discuţii internaţionale urmau să debuteze în 23 octombrie 2007. Integral in RFI.
Ofensiva integrităţii în politică. Scandalul în jurul lui Christian Wulff, demisia acestuia în urma neregulilor care i-au fost imputate şi care fac obiectul investigaţiilor judiciare au deja consecinţe. Consecinţele nu sunt fireşti în toate democraţiile. Şi nici abaterile comise, cu sau fără intenţie, nu duc automat la modificări în sistemul existent de sponsoring şi lobby. Germania pare a face, din această perspectivă, excepţie. Fiindcă la foarte scurtă vreme după ce Christian Wulff îşi anunţase demisia, secţiunea germană a organizaţiei anti-corupţie Transparency International (TI) a intervenit, solicitînd adoptarea unor măsuri concrete precum absoluta interzicere a sponsorizării deputaţilor, politicienilor şi partidelor, reglementarea severă a lobby-ismului. Dacă Ofensiva integrităţii în politică este o deviză care sună bine, obiectivele invocate de Edda Müller, preşedinta secţiunii germane a TI, ar putea stîrni zîmbete condescendente, ar putea fi întîmpinate cu scepticism nu numai la Roma, Paris sau Washington, ci mai discret chiar la Berlin, unde ele s-au făcut auzite. Nu fiindcă revendicările ar fi extrem de puriste ci fiindcă ele pot părea, în anumite privinţe, utopice. Ceea ce Edda Müller nu admite se află în anumite împrejurări festive la ordinea zilei, înscriindu-se în regimul normalităţii. De pildă, sponsorizarea de către economie a unor party-uri politice sau congrese de partid. Or, această zonă gri a culturii politice dezvăluie, la nivelul practicii de zi cu zi , ceea ce unii politologi diagnostichează analitic şi anume, o nepermisă dependenţă a politicului de economic, simptom cert şi flagrant al post-democraţiei. Integral in Deutsche Welle.
Actualităţi Europene 
skorpion
23/02/2012
fezabil adica SUE-Ellen aka fara Grecia!
🙂