Ştiri Europene – 9 martie “Cine ne urmăreşte pe internet?”

Posted on 09/03/2012 by

3


Optimismul legat de Grecia urcă preţul petrolului Brent cu 2%, la peste 125 dolari/baril. Preţul petrolului Brent este în creştere cu 2%, la peste 125 de dolari pe baril, susţinut de informaţiile că programul Greciei de schimb de obligaţiuni cu creditorii privaţi decurge bine, transmite Reuters. Avansul cotaţiilor este alimentat şi de tensiunile dintre Iran şi Occident, provocate de programul nuclear al autorităţilor de la Teheran. La ora 16:48 GMT, petrolul Brent, de referinţă la Londra, era cotat în creştere cu 1,69 dolari, la 125,81 dolari pe baril, după un maxim al şedinţei de 126,34 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel atins după 1 martie. Preţul petrolului de referinţă pe piaţa americană este în urcare cu 68 de cenţi, la 106,84 dolari pe baril, după un vârf al şedinţei de 107,2 dolari pe baril. Cotaţia petrolului Brent este cu peste 19 dolari peste cea a ţiţeiului destinat pieţei americane, diferenţa crescând în urma informaţiilor de miercuri privind nivelul record pentru ultimele opt luni al stocurilor din SUA. Grecia a atras o participare de peste 75% a creditorilor privaţi la programul de schimb de obligaţiuni care are rolul reducerii datoriilor de 206 miliarde de dolari către aceştia la jumătate. Programul este o condiţie pentru furnizarea Greciei a celui de-al doilea program de susţinere financiară, de 130 de miliarde de euro. ZF

Merkel cea mai apreciată, Sarkozy cel mai impopular dintre liderii europeni. Dintre liderii principalelor cinci state vest-europene, cancelarul german Angela Merkel este cea mai apreciată personalitate politică, iar preşedintele francez Nicolas Sarkozy reiese a fi cel mai impopular, potrivit unui sondaj realizat în Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Spania, preluat de AFP. Dacă Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel se bucură de o notorietate comparabilă la nivelul celor cinci ţări (93% pentru primul şi 92% pentru cea de a doua), în schimb şeful statului francez a obţinut 33% opinii favorabile şi 58% nefavorabile, în timp ce şefa guvernului de la Berlin este creditată cu 50% opinii favorabile şi 41% nefavorabile. Premierul britanic David Cameron este cunoscut de 88% dintre persoanele chestionate şi beneficiază de un scor identic – 41% – opinii favorabile şi nefavorabile. Dintre cele două personalităţi noi apărute pe scena internaţională, prim-ministrul italian Mario Monti este cunoscut de 74% dintre participanţii la anchetă şi 36% au o părere pozitivă, la fel şi pentru părerile negative. Spaniolul Mariano Rajoy este cel mai puţin cunoscut dintre cei cinci lideri vest-europeni (63%). El obţine 27% opinii favorabile şi 34% nefavorabile. Ancheta a fost realizată de institutul pentru sondarea opiniei publice BVA pentru cotidianul francez 20minutes, în Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania, între 20 şi 29 februarie, pe internet, pe un eşantion reprezentativ de 4.217 persoane în vârstă de peste 15 ani, prin metoda cotelor. Agerpres.

FBI decapitează Anonymous: regele hackerilor şi-a turnat supuşii. Poliţia federală americană FBI a arestat cinci hackeri, afiliaţi ai grupărilor LulzSec şi Anonymous, după ce liderul lor i-a trădat autorităţilor. Printre „loviturile“ celor reţinuţi se numărau atacuri cibernetice împotriva Visa, MasterCard, Sony – şi FBI. Marţi seară, autorităţile din Statele Unite, Marea Britanie şi Irlanda au reuşit să dea una dintre cele mai grele lovituri comunităţii internaţionale a piraţilor internetului: cinci hackeri, dintre care unul în SUA şi câte doi în cele două state europene, au fost acuzaţi de crime cibernetice şi de participarea la conspiraţie. Anunţul făcut de FBI a venit la doar o săptămână după ce Interpol a arestat în Europa 25 de persoane, suspectate de a face parte din gruparea Anonymous. Ce este însă şi mai şocant pentru membrii Anonymous este că arestările au survenit în urma unei trădări din propriile rânduri – şi încă din partea unuia dintre cei mai importanţi membri ai grupării: „Sabu”, autorul unor atacuri celebre din ultimii ani, printre care s-au numărat intrarea în sistemele cibernetice ale guvernului din Yemen, spargerea siteului premierului Tunisiei şi un atac împotriva companiei PayPal. Dacă în lumea internetului Sabu era un erou, viaţa sa reală pare să fi fost, conform cotidianului american The New York Times, mult mai puţin interesantă. Sabu, pe numele său real Hector Xavier Monsegur, este un american de origine portoricană, în vârstă de 28 de ani, care locuieşte, împreună cu prietena sa şi cu cei doi copii ai acesteia, într-un apartament social care a aparţinut bunicii sale şi care este situat în estul Mannhatanului. Cotidianul american îl descrie drept „un bărbat inteligent, motivat politic, care nu a avut până acum probleme cu legea – spre deosebire de tatăl său, un traficant de droguri din Bronx care a petrecut şapte ani în închisoare”. Există două variante privitoare la arestarea lui Monsegur, care a avut loc în iunie 2011; conform cotidianului Wall Street Journal, acesta a fost reţinut după ce autorităţile au primit un indiciu anonim, însă Washington Post citează un oficial FBI care spune că Monsegur a uitat să îşi mascheze adresa de IP, oferind astfel anchetatorilor posibilitatea de a da de urma sa. Integral in Romania Libera.

Marea Britanie pierde şase militari în Afganistan. Şase militari britanici au fost ucişi în Afganistan, aparent în urma exploziei unei bombe plasate de talibani. Este cel mai violent atentat asupra forţelor britanice din 2001, de când a început războiul şi aduce numărul total al morţilor britanici în Afganistan la 404. Cei şase militari se aflau în patrulare în provincia Kandahar, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase pentru militarii occidentali, deoarece în această regiune, talibanii sunt omniprezenți și invizibili în același timp. Militarii britanici patrulau într-un vehicul blindat de tip Warrior și primele informații converg către ipoteza unei bombe plasate la marginea drumului, metodă preferată de atac a talibanilor. Cum vehiculele Warrior, folosite în Afganistan, au avut toate blindajul ranforsat, experții consideră că bomba a avut o putere explozivă uriașă. Premierul David Cameron a declarat în Camera Comunelor că e o zi extrem de tristă pentru întreaga țară. Ministrul Apărării, Philip Hammond, a spus că acest atac, pe care l-a calificat drept “laş” nu va deturna forțele britanice de la misiunea lor în Afganistan. El a adăugat că nici calendarul de retragere a trupelor britanice nu va suferi vreo modificare, ceea ce înseamnă că toți cei 9.500 de militari combatanți vor fi retrași din Afganistan până la sfârșitul lui 2014. Acest atac este cel mai sângeros din noiembrie 2001, când trupele americane și cele britanice au atacat Afganistanul, pe atunci condus de talibani, în semn de represalii pentru atacurile organizate de Al-Qaeda pe 11 septembrie 2001 la New York și Washington. Liderul Al-Qaeda, Osama Ben Laden, se afla pe atunci în Afganistan, fiind aliatul talibanilor. În 2006, un elicopter britanic s-a prăbușit, cauzând moartea a 14 militari britanici, dar atunci nu a fost vorba de un atac inamic, ci de un accident. Premierul Cameron a anunțat că se va întâlni săptămâna viitoare cu președintele Statelor Unite, Barack Obama, pentru a se asigura că există o sincronizare perfectă privind importanța pregătirii armatei și a poliției afgane, ce vor înlocui trupele străine peste mai puțin de trei ani.  Atât Statele Unite, cât și Marea Britanie, care duc de fapt greul activității combatante din Afganistan și-au declarat în public în repetate rânduri încrederea că aceste forțe vor putea respinge tentativele talibanilor de revenire la putere după 2014. RFI

Cine te urmăreşte pe internet. Printr-un simplu click dat pe site-ul NYTimes.com, informaţiile despre ce ai vizitat sunt trimise la mai multe de 10 companii, printre care Microsoft sau Gogole, dar şi alte firme mici de advertising. Instantaneu, aceste companii plasează reclame special pentru tine, iar informaţiile înregistrate se adaugă dosarului tău online, relatează publicaţia The Atlantic. Nu este nimic dubios în legătură cu acest schimb subteran de informaţii. De fapt, acesta este ecosistemul favorabil conţinutului online gratis. O parte din informaţii îi ajută pe publicitari să îşi arate reclamele, iar cealaltă parte îi ajută să măsoare cât de bine au merg lucrurile. The New York Times este doar un exemplu, însă procesul este acelaşi pentru orice site. Orice mişcare faci pe internet este demnă de informaţie pentru cineva. Astfel, o mulţime de companii se asigură ca niciun pas pe care îl faci nu trece neobservat. Chiar dacă sunteţi obişnuiţi cu ideea că informaţiile sunt colectate pentru advertising, numărul şi diversitatea companiilor v-ar putea şoca. Iată câteva nume dintr-o listă compusă de un jurnalist de la The Atlantic pe parcursul a 36 de ore: Acerno, Adara Media, Adblade, Adbrite, ADC Onion, Adchemy, ADiFY, AdMeld, Adtech, Aggregate Knowledge, AlmondNet, Aperture, AppNexus, Atlas, Audience Science. Acestea sunt doar cele de la litera “A”. Lista cuprinde un total de 105 de companii. Chiar dacă numele mari precum Google, Microsoft, Yahoo sau Facebook se numără, şi ele, printre companiile care monitorizează, informaţiile esenţiale sunt prelucrate de firmele care rămân în umbră. Astfel, sunt afişate reclame pe care este cel mai probabil să dai click, acţiune de pe urma căreia se câştigă foarte mulţi bani. Utilizatorii folosesc internetul fără să ia în considerare toate procesele de urmărire care au loc “în spatele scenei”. Spre exemplu, în timpul unei sesiuni online de cumpărături pentru o nuntă, deodată apare pe ecran o reclamă la inele. Unii utilizatori consideră o asemenea întâmplare ca fiind bizară. Se simt urmăriţi. Dar contează asta pentru cineva? Adevărul este că nu prea ştim ce să răspundem. Romania Libera

Angela Merkel – un profil. Trecea drept prototipul politicianului de care, garantat, nu se va alege nimic. O faţă palidă, cu ochi încercănaţi, o coafură demodată şi o garderobă modestă: Angela Merkel părea să nu aibă nicio şansă de reuşită. Şi totuşi, de puţinele şanse care i s-au oferit a profitat din plin. Şi a reuşit! A fost o elevă şi, mai târziu, o studentă conştiincioasă. În timpul facultăţii, Angela Dorothea (născută Kasner) s-a căsătorit cu Ulrich Merkel. Căsnicia a eşuat repede, dar după divorţ şi-a păstrat numele. Pe vremea comunismului, Merkel nu s-a numărat printre opozanţii regimului. A trecut şi prin câteva situaţii neplăcute, dar nu poate spune că socialismul i-a lăsat răni adânci, aşa cum s-a întâmplat în cazul disidenţilor din fosta RDG – susţine biograful Jaqueline Boysen. Privind în urmă, Merkel spune că a avut o copilărie şi o tinereţe senină. Mai târziu a intrat în politică. La 35 de ani era adjunct al purtătorului de cuvânt al ultimului premier RDG-ist, Lothar de Maiziere. Puţin înainte de a prelua această funcţie a intrat în Uniunea Creştin-Democrată (CDU). Până la intrarea în CDU fusese conştiincioasă. Apoi a devenit ambiţioasă. În 1990, Angela Merkel obţinea primul său mandat în Bundestag. Ceva mai târziu, cancelarul Helmut Kohl o numeşte, în mod surprinzător, în fruntea Ministerului pentru Femei şi Tineret. Pe atunci, la Bonn se spunea că ar fi fost numită în funcţie numai pentru că e tânără, e femeie şi vine din Est. În 1994, îngerul ei protector – cancelarul Kohl – îi oferă conducerea Ministerului pentru Mediu şi Securitatea Reactoarelor – un resort important, care se potrivea mănuşă studiilor doamnei Merkel (Facultatea de fizică). Proaspătul ministru a demonstrat curaj. Prima decizie îndrăzdeanţă: secretarul de stat al predecesorului său a fost eliberat din funcţie. Merkel şi-a ales singură noua “mână dreaptă”, iar în presă au curs râuri de cerneală. Se vorbea atunci despre încrederea în sine a doamnei Merkel, dar şi despre duritatea ei. Protejata cancelarului Kohl pusese piciorul în pragul lumii politice occidentale, dominate de bărbaţi. Dar Merkel era genul de politician capabil şi să asculte, iar cei cu care a colaborat de-a lungul timpului spun că are abilitate de comunicare. “Femeia aceasta, dacă îmi este permis să mă exprim astfel, ascultă, reţine tot şi înţelege, dar nu se ştie ce urmează, ce decizie va lua, fiindcă nu se grăbeşte să tragă concluzii”, afirmă creştin-democratul Kurt Lauck. Integral in Deutsche Welle

Advertisements