De la écu la € – un viol al istoriei!

Posted on 12/03/2012 by

2


Ca Europa nu se simte bine am auzit cu totii cam de mult. Noi romanii nu prea am simtit-o pentru ca la noi este mult mai rau decat la cei mai bolnavi din Europa. Multi dintre noi am schimba maine situatia noastra financiara cu cea a irlandezului, a spaniolului sau a portughezului mijlociu. Din nefericire nu se poate si nici macar nu putem fi mandri nevoie mare ca datoriile suverane ale Romaniei sunt mult mai mici decat cele ale statelor mentionate mai sus. Cu datoriile suverane ale tarii nu te duci la piata si nici nu-ti platesti facturile.

Faptul ca majoritatea conducatorilor europeni au realizat ca daca moneda comuna, euro, se duce de râpa si ceea ce este astazi Uniunea Europeana are sanse sa se duca de râpa, este luminita de speranta la capatul unui tunel extrem de intunecat si plin de pericole. Aceasta luminita de speranta a fost intretinuta cu aproximativ 200 de miliarde de euro, impartiti ca ajutoare de criza corijentilor la economie care au mancat prea mult si au produs prea putin. Din nefericire, aceste ajutoare de urgenta au amanat problemele adevarate la Europei Unite pentru o perioada extrem de scurta care se va termina probabil la sfarsitul anului curent.

Ideile bune sunt de multe ori ucise de politicienii prosti! Scriam acum cateva luni despre populism:

Argumentum ad populum, adica “apelul catre lume“, numit şi apelul la majoritate, este o eroare logică de argumentare, care concluzioneaza că o opinie este adevărată deoarece foarte multă lume crede că este adevărată; cu alte cuvinte “dacă mulţi cred, atunci aşa este”. În etică, argumentul  este formulat: “Dacă mulţi consideră că este acceptabil, atunci este acceptabil.” In logica o astfel de greseala este numita “hering rosu” (ignoratio elenchi sau argument irelevant); termenul a fost inventat de scriitorul William Cobbett în 1805, fiind folosit într-o poveste cu un copil mincinos.  Democraţia este bazată pe apelul la popularitate, exact acest hering rosu despre care v-am vorbit mai sus. De obicei, acest hering rosu electoral este anihilat de o legiferare care il transforma in irelevant din punct de vedere practic, relevant insa din punct de vedere logic si etic. Raspunsul personal la aceasta dilema este simplu: din punct de vedere filozofic nu accept democratia, considerandu-l pe Platon mult mai destept decatClistene. Din punct de vedere civic il accept pentru ca este singurul mod in care pot sa-mi exprim ideile, optiunile si crezul meu social. Democraţia poate fi fezabila numai cand exista un sistem echilibrat intre electorat si alesii sai, sistem care sa ingradeasca tendintele populiste ale alesilor in incercarile lor de a fi realesi perpetu prin favorizarea unor categorii ale electoratului pe socoteala altor categorii ale electoratului. (Aici)

Nimeni pana acum nu a reusit sa invinga istoria.Istoria nu se repeta, insa reproducerea faptelor sau comportamentelor genereaza fenomene asemanatoare in majoritatea cazurilor. Cine a incercat sa gaseasca un numitor comun in economiile unor state complet diferite cu ajutorul unor unelte artificiale trebuia sa stie ca va avea probleme. O moneda comuna, reprezentand doua economii, spre exemplu cea a Germaniei si cea a Greciei, s-a dovedit o greseala pe care o platesc cu totii astazi. Politicienii ar fi putut sa o stie daca ar fi cunoscut cateva precedente istorice.

Primul exemplu modern ar fi  ar fi ULM (Uniunea Monetara Latina – Union monétaire latine). În 1865, prin Convenţia Monetară de la 23 decembrie 1865, s-a creat Uniunea Monetară Latină, care reunea cinci ţări semnatare: Franţa (1865), Belgia (1865), Italia (1865), Elveţia (1865), Luxemburg (1865). Obiectivul acestui Tratat era instituirea unei organizaţii monetare comune, fondată pe regimul bimetalismului aur-argint.  Acordul a intrat în vigoare de la 1 august 1866. Ţărilor fondatoare li s-au alăturat Grecia, apoi Spania, în 1868, iar în 1889 au aderat la Tratat România, Austro-Ungaria, Bulgaria, Venezuela, Serbia, Muntenegru şi San Marino. Din cauza fluctuaţiilor aurului şi argintului, precum şi din cauza turbulenţelor politice de la începutul secolului al XX-lea, Uniunea Monetară Latină şi-a suspendat activitatea în anii 1920 şi s-a dizolvat la 1 ianuarie 1927.  Cand romanii isi aduc aminte cu tandrete si nostalgie de perioada cand leul era leu vorbesc de aceasta perioada!

A doilea exemplu istoric ar fi Uniunea Monetara Scandinava (Scandinavian Monetary Union). Teoretic ar fi avut multe sanse sa reuseasca avand in vedere relatiile statale, ei bine nici aceasta uniune monetara nu a reusit. Formata in 1873 intre Suedia si Danemarca, a fost completata de Norvegia in 1875. De facto problemele au aparut cam prin 1905, de iure unitatea monetara s-a destramat la mijlocul anului 1914. A fost in primul rand un insucces politic mult inainte de a deveni    unul monetar. Lipsa de compatibilitate economica nu a creat premizele unui scucces la fel ca si in zilele noastre.

Euro este o idee buna ucisa de politicienii care au dorit mai mult decat se putea si  care au intrat intr-un sevraj de populism din care este greu de iesit. Majoritatea poate nu isi aduc aminte de predecesorul monedei unice europene. ECU sau European Currency Unit, scris écu, care in franceza arhaica  se poate traduce si cu moneda. ECU a luat fiinta pe 13 martie 1979, conform unor considerente si recomandari ale comisiei conduse de  Raymond Barr din 1969. Aveti linkul la acest document pentru a intelege cum drumul spre iad este pavat de intentii bune (sa spunem!).

ECU a fost bazat pe un sistem (ERM – European Exchange Rate Mechanism)  ERM introdus de către Uniunea Europeană în martie 1979, ca parte a Sistemului Monetar European (EMS), pentru a reduce variabilitatea cursului de schimb şi pentru a atinge stabilitatea monetară în Europa. ECU era bazat pe un “coş monetar” care prin mecanismul mentionat mai sus minimaliza fluctuatiile monetare in schimburile de marfuri si servicii intre membrii Uniunii, dand si posibilitatea investitorilor financiari sa investeasca, folosindu-se pe acest mecanism, care putea sa contribuie la diversificarea investitiilor. EUC a incetat sa existe la data de 1 ianuarie 1999, după adoptarea monedei euro.

Nu sunt nici economist si nici politician. Ca istoric consider ca singura speranta de a pastra intacta Uniunea este revenirea la ECU. Alternativa este o confederatie politica.