Gazprom un pradator de succes

Nota: Articolul este o anexa a serialului Energia Rusească şi vlaga Europeană

Situaţia Gazprom s-a schimbat brusc in iunie 2000  când Vladimir Putin a devenit preşedintele Rusiei. Putin a lansat o campanie pentru a elimina posibili “atentatori” la puterea absoluta pe care si-o dorea. Noua politica a Kremlinului  trebuia sa restituie controlul statului asupra companiile strategice. Bineinteles “statul” fiind el.

Putin si Gazprom: raidurile impotriva oligarhilor si a “strainilor”

In aprilie 2001, Gazprom a preluat administrarea singurului post national de televiziune independent din Rusia – NTV.   Post deţinut de oligarhul Vladimir Gusinski. În 2002, Gazprom Media o firma subsidiara a concernului achiziţioneaza toate acţiunile lui Gusinski, în toate companiile media deţinute de acesta. Gurile rele vorbesc de o interventie directa a lui Putin si o simpla aluzie la soarta altui oligarh.

În septembrie 2005, Gazprom  cumpara 72.63% din actiunile companiei  Sibneft (în prezent Gazprom Neft) pentru suma de  13 miliarde de USD,  cu ajutorul unui imprumut de stat de 12 miliarde dolari. Compania a apartinut altor doi oligarhi Roman Abramovici si  Boris Berezovsky. Abramovici a cazut la pace cu Putin, Berezovsky nu prea – pretul? Respectivul nu doarme 2 nopti in acelasi loc la Londra. De mentionat ca valoarea Sibneft in ziua tranzactiei a fost de 123,2 miliarde dolari. Deci fostii proprietari au fost siliti sa vanda la cam 10% din pretul de piata al firmei. Afacerea  a consolidat poziţia Gazprom ca cea mai mare companie din Rusia si un producator si distribuitor de energie gigant la nivel global.

În decembrie 2006, Gazprom a semnat un acord cu Royal Dutch Shell, Mitsui si Mitsubishi, cumparand jumătate plus o acţiune din Sakhalin Energy. Nu cred ca japonezii au iscalit un tratat atat de umilitor de la capitularea lor in cel de al II-lea Razboi Mondial. Aveti aici comunicatul Mitsubishi.

În iunie 2007, TNK-BP o filială a BP (British Petroleum) plc a fost “de acord” să vândă pachetul de acţiuni pentru regiunea Kovykta, Siberia, direct lui Gazprom, după ce autorităţile ruse au pus sub semnul întrebării dreptul BP de a exporta gaze naturale către pieţele din afara Rusiei.

Putin preia controlul asupra Gazprom

În iunie 2005, Gazprombank, Gazpromivest Holding, Gazfond and Gazprom Finance B. V., subsidiare ale Gazprom, au fost de acord să vândă o cotă de 10,74%, la Rosneftegaz compania de stat cu numai 7 miliarde USD,  majoritatea analiştilor occidentali  declarand  ca preţul a fot subevaluat la nivel de derizoriu. Vânzarea a fost finalizata până la data de 25 decembrie 2005. Procentele cumparate, impreuna cu cota de 38% care apartinea deja  “Comitetului Proprietăţilor de Stat” (un fel de regie care administreaza toate proprietatile statului)  au dat guvernului rus (de fapt lui Putin) controlul total asupra societăţii, a explorarii de hidrocarburi, comercializarea lor si incasarilor imense din acest comert.

La 20 iulie 2006, apare legea federală “Exportul Gazelor Naturale”, lege care transforma  Gazpromul in monopol,  acordand dreptul exclusiv de a exporta gaze naturale. Bineinteles ca acesta lege a fost aproape unanim aprobată de către Duma de Stat la data de 5 iulie si de  Consiliului Federaţiei (camera superioara), la 7 iulie şi aprobata  de Presedintele Vladimir Putin la 18 iulie.

Gazpromul a devenit unul din pilonii principali ai Garzii Pretoriene a guvernarii Putin.

Gazprom în Balcani şi cu ochii pe România.

In decembrie 2008, Gazprom a preluat pachetul majoritar de acţiuni din compania petrolieră din Serbia, Naftna Industrija Srbije (NIS), costul achiziţiei fiind de 400 milioane euro pentru 51% din acţiunile NIS şi alte 500 milioane euro pentru investiţii.

Anul trecut,  Gazprom a pregătit, prin subsidiara sârbă NIS, un buget de 588 milioane de dolari pentru explorarea de zăcăminte de petrol şi gaze naturale în regiunea Balcanilor în acest an, fiind vizate şi potenţiale proiecte în România.

În România, NIS operează în parteneriat cu compania canadiană East West Petroleum. NIS şi East West Petroleum, cu sediul în Canada, au semnat în luna mai din 2011 un acord pentru dezvoltarea a patru blocuri de explorare de petrol şi gaze în România.

În Ungaria, NIS vrea să intre în parteneriat cu o subsidiară a companiei americane Falcon Oil & Gas pentru explorarea unui zăcământ gazeifer.

În Bosnia-Herţegovina, compania sârbă caută petrol şi gaze în parteneriat cu Neftegazinkor, subsidiară a grupului rus Zarubezhneft.

NIS anunţa în luna septembrie că vrea să se extindă în România, Bulgaria, Ungaria şi Bosnia şi a înfiinţat subsidiare în aceste ţări. (Sursa)

Cu două excepţii, în fiecare din ultimii opt de ani zile factura plătită anual de România pentru gazele aduse prin intermediari din Rusia a fost de peste un miliard de dolari, anul trecut valoarea acesteia fiind de 1,57 miliarde de dolari, aproape dublă faţă de cea din 2010. Pe termen lung, în absenţa unor alternative, nota de plată va continua să crească după ce în ultimii opt ani de zile România a plătit 10 miliarde de dolari pentru gazul rusesc.

Potrivit rapoartelor anuale de monitorizare a pieţei gazelor realizate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anul trecut pe piaţa locală s-au consumat 14,2 miliarde de metri cubi de gaze naturale, în creştere cu aproape 3% comparativ cu cantităţile consumate în 2010.

Cum cantităţile produse intern de cei doi producători locali, Petrom şi Romgaz, au scăzut cu circa 7%, de la 11,4 miliarde de metri cubi la 10,6 miliarde de metri cubi, importurile din Rusia au crescut semnificativ de la 2,36 de miliarde de metri cubi la 3,57 de miliarde de metri cubi, după cum arată datele ANRE. Dincolo de creşterea cantităţilor, preţurile la care s-au realizat aceste importuri au avut o contribuţie semnificativă la factura pe care România a avut-o de plătit în contextul în care de la circa 360 de dolari pe mia de metri cubi în 2010, anul trecut preţul mediu a ajuns la aproximativ 442 de dolari.

Astfel, în 2011 în România s-au ars gaze în valoare totală de circa 3,3 miliarde de dolari, ţinând cont de faptul că petru gazul produs intern de Petrom şi Romgaz preţul a fost de circa 162 de dolari pe mia de metri cubi, de aproape trei ori mai puţin faţă de cele aduse din Rusia. “România plăteşte pentru gazele aduse din Rusia cea mai scumpă factură dintre toate statele importatoare“, explică specialiştii din piaţă.

România aduce gazele din Rusia prin doi intermediari, WIEE Zug şi Imex Oil. În prima firmă, care este înregistrată în Elveţia, acţionarii sunt ruşii de la Gazprom şi nemţii de la Wintershall, iar a doua companie face parte din imperiul rusului Vitali Matsitski care controlează şi Alro Slatina. Ambii intermediari au contracte de gaze semnate cu ruşii de la Gazprom valabile până în 2030.

Astfel, anual România scoate din buzunare sume consistente de bani pentru gazele aduse de la ruşi. Potrivit unor informaţii furnizate de Romgaz, în perioada 2004-2010 valoarea facturii achitate de România pentru gazele ruseşti s-a ridicat la 8,5 miliarde de dolari. Calculele ZF arată că anul trecut valoarea importurilor de gaze s-a ridicat la 1,57 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că numai în ultimii opt ani de zile nota finală de plată pentru gazele de la Gazprom a depăşit nivelul de 10 miliarde de dolari.

Iar factura pe care România o va avea de plătit în următorii ani pentru gazul rusesc poate deveni din ce în ce mai ridicată. Potrivit unor date ale Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, citate de Mediafax, preţul mediu al gazelor importate în perioada ianuarie-iunie 2012 va fi de 493 dolari/1.000 metri cubi, mai mare cu 11,5% comparativ cu media anuală din 2011, de 442 dolari. (Sursa)

Tagged: Analize, Economie, Energie, Europa 2012, Europa de Est, Gazprom, Romania, Rusia, UE

Posted in: 2012 - Europa, 2012 - Global, Analize, Economie, Energie, Europa de Est, Gazprom, Romania, Rusia, UE