Ştiri Europene – 19 martie “Rusia îi vrea pe americani în Afganistan”

Posted on 19/03/2012 by

1


Noi riscuri pândesc, de la implozia bulei imobiliare din Norvegia la aterizarea dură a economiei chineze. Directorul general al Fondului Mone­tar Internaţional (FMI) Christine Lagarde, recunoscută pentru rezerva pe care o are în a lansa mesaje optimiste, a asigurat că economia mondială nu mai este “pe marginea prăpastiei”, iar semne de stabilizare au devenit vizibile în zona euro şi SUA. Ea a avertizat însă că nivelul ridicat al datoriilor statelor dezvoltate şi creşterea preţurilor petrolului ameninţă stabilitatea mondială, iar presa inter­naţională aduce în prim-plan riscurile care ameninţă economia, de la adâncirea crizei imobiliare în Spania şi implozia bulei proprietăţilor din Norvegia la posibilitatea ca Grecia să aibă nevoie de o nouă restructurare a datoriilor şi noi ajutoare financiare. “Poate că economia mondială este pe o traiectorie de revenire, dar nu este prea mult spaţiu de manevră şi nu este loc pentru greşeli”, a declarat Lagarde, citată de Thomson Reuters. Şefa FMI apreciază că indicatorii economici din SUA arată ceva mai bine, iar UE a făcut un pas important spre rezolvarea crizei datoriilor de stat prin aprobarea celui de-al doilea acord de asistenţă externă de 130 miliarde euro pentru Grecia. “În al doilea rând, preţul ridicat al petrolului devine o ameninţare pentru creşterea economică mondială. În al treilea rând, există un risc tot mai mare ca activitatea economică din statele emergente să încetinească pe termen mediu”, a avertizat ea. Preţul petrolului creşte de când tensiunile dintre Iran şi guvernele occidentale s-au amplificat din cauza programului nuclear iranian, riscând să scufunde şi mai mult în criză statele cu grave probleme de finanţare din Europa, printre care Grecia şi Spania. În Spania, piaţa imobiliară continuă să se prăbuşească. Preţurile locuinţelor au înregistrat o scădere record de 11,2% în ultimul trimestru al anului trecut, comparativ cu perioada similară din 2010, scrie The Wall Street Journal. Prăbuşirea pieţei imobiliare a aruncat economia spaniolă în cea mai severă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial. Integral in Ziarul Financiar.

Proteste în Rusia: Zeci de oameni arestaţi la Moscova în cadrul unei manifestaţii împotriva lui Putin. Circa 30 de opozanţi ai lui Vladimi Putin, între care şi fostul ministru rus Boris Nemţov şi liderul Frontului de stânga Serghei Udaţov, au fost arestaţi duminică în cadrul unei manifestaţii în faţa turnului de televiziune din Moscova. Circa 500 de persoane au participat la această reuniune neautorizată organizată în faţa turnului Ostankino, în nordul Moscovei, pentru a denunţa difuzarea, joi, de către un post de televiziune pro-Kremlin, NTV, a unei emisiuni care afirmă că opozanţii au fost plătiţi pentru a protesta faţă de Vladimir Putin.   “Ruşine NTV!”, “Rusia fără Putin!”, scandau participanţii în faţa clădirii care adăposteşte birourile NTV, în timp ce zeci de scutieri protejau intrarea principală a televiziunii ruse şi alţii făceau arestări. Opozanţii au scandat aceleaşi sloganuri la o reuniune neautorizată la care au participat aproximativ 200 de persoane, sâmbătă, în piaţa Puşkin din centrul capitalei, între care Nemţov şi Udaţov. Poliţia a arestat două persoane dar niciun lider.   Intitulată “Anatomia contestării”, emisiunea NTV a fost difuzată joi de postul de televiziune controlat de Gazprom, reluând punct cu punct acuzaţiile lansate de actualul premier Vladimir Putin înaintea alegerilor prezidenţiale din 4 martie.  În plus, alţi 12 opozanţi au fost arestaţi duminică în piaţa Manej din faţa Kremlinului pentru că au organizat o manifestaţie neautorizată, potrivit agenţiilor ruse.Mediafax

Serghei Lavrov: Trupele NATO trebuie sa ramana in Afganistan. Rusia solicita ramanerea trupelor NATO in Afganistan pana la momentul in care afganii vor putea gestiona singuri toate problemele de securitate ale tarii, a anuntat ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Rusia sustine ca are dreptul de a face aceasta solicitare de prelungire a mandatului NATO in Afganistan, datorita contributiei in cadrul efortului international, scrie AFP.  Dupa 10 ani de prezenta in Afganistan, fortele NATO care sustin guvernul de la Kabul nu au reusit sa anihileze toate focarele cu insurgenti talibani, in ciuda celor 130.000 de trupe desfasurate. Coalitia condusa de SUA a decis retragerea tuturor trupelor de lupta pana la finele anului 2014. Intre timp, militarii americani instruiesc fortele de securitate afgane pentru preluarea controlului asupra propriei lor tari. SUA negociaza pentru stabilirea unor baze militare permanente in Afganistan dupa 2014 printr-un parteneriat strategic pe termen lung. Partea rusa este nemultumita de aceste negocieri pe care le numeste ciudate si sustine ca daca este necesara o prezenta militara straina in zona, atunci mandatul NATO trebuie prelungit. Hotnews.

Joachim Gauck este noul preşedinte al Germaniei. Activistul pro-democraţie din fosta Germanie de Est Joachim Gauck, în vârstă de 72 de ani, a fost ales duminică cu largă majoritate, din primul tur de scrutin, în funcţia de preşedinte al Germaniei, anunţă agenţiile internaţionale de presă.   Preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, a declarat că Gauck, s-a bucurat de susţinerea majorităţii partidelor, obţinând 991 de voturi din cele 1.232 exprimate. El a adăugat că Beate Klarsfeld, candidata din partea formaţiunii de extremă stângă Die Linke şi singura contracandidată a lui Gauck, a obţinut 126 de voturi. Die Linke, care reuneşte mai ales nostalgici ai fostei RDG, a preferat-o pe Beate Klarsfeld, care a făcut din vânarea naziştilor motorul vieţii sale. ‘Accept votul’, a declarat solemn Gauck în faţa Adunării federale, la câteva minute după anunţarea rezultatelor. ‘Ce duminică frumoasă!’, a exclamat el, citat de AFP, amintind că exact în urmă cu 22 de ani au avut loc primele şi ultimele alegeri libere în fosta Germanie democrată, cu câteva luni înainte de Reunificarea germană din 3 octombrie 1990. ‘Nu voi uita niciodată aceste alegeri. Niciodată”, a spus el, vizibil emoţionat. ‘Aţi ales un preşedinte care nu poate să gândească fără ideea de libertate’ în el, a adăugat noul şef al statului.  Noul şef al statului a fost ales de o adunare parlamentară specială, numită Adunarea federală, formată din 620 de deputaţi ai Bundestagului şi tot atâţia delegaţi ai celor 16 legislative regionale. Candidatura sa, fără etichetă politică, s-a bucurat de sprijinul tuturor partidelor: Uniunile creştin-democrate, Partidul Liberal, social-democraţi şi Verzii, fiind criticat doar de partidul stângii radicale, Die Linke, din care fac parte membri ai Partidului Comunist care domina în fosta RDG. Acest scrutin prezidenţial anticipat era necesar după demisia, în februarie, după numai 20 de luni de mandat, a fostului şef al statului, creştin-democratul Christian Wulff, grav afectat de un scandal de corupţie şi de acuzaţii de trafic de influenţă. Agerpres.

Portugalia va fi următoarea Grecie. Problemele cu care se confruntă economia portugheză vor transforma ţara în „următoarea Grecie“ , crede Mohamed El-Erian, directorul general al PIMCO, cel mai mare fond de obligaţiuni din lume.  Acesta anticipează că situaţia va evolua într-o criză severă până la sfârşitul acestui an.  Economia Portugaliei se va contracta cu 3,3% în 2012, potrivit estimărilor oficiale, cea mai abruptă scădere din anii ’70, cauzată în principal de măsurile dure de austeritate implementate de Guvernul de la Lisabona pentru a respecta ţintele impuse prin programul de asistenţă financiară de 78 miliarde euro contractat în 2010 de la UE şi FMI. Portugalia pare să fie următoarea pe „lista neagră“ a crizei datoriilor de stat din zona euro. Economia portugheză a înregistrat o contracţie de 0,4% în intervalul iulie-septembrie 2011 faţă de trimestrul anterior (aprilie-iunie), când a înregistrat o scădere de 0,1% faţă de primele trei luni ale anului. Contracţia vine în contextul măsurilor dure de austeritate impuse de guvernul condus de premierul Pedro Passos Coelho pentru reducerea deficitului bugetar al ţării. În acelaşi timp, executivul portughez trebuie să atingă ţintele stabilite cu FMI şi cu UE atunci când acestea i-au acordat împrumutul de urgenţă în valoare de 78 de miliarde de euro. Portughezii au făcut eforturi enorme pentru a evita acest scenariu. Guvernul de la Lisabona a introdus măsuri de austeritate drastice, care au scos în stradă peste 300.000 de persoane în vara lui 2010. Salariile din sectorul public au fost diminuate cu 5%, Taxa pe Valoarea Adăugată a fost majorată de la 20 la 23%. Impozitul pe venit şi cel pe profit au crescut cu 1,5 puncte procentuale. De asemenea, planul pe termen lung prevede ca bugetul Ministerului Apărării să fie diminuat cu 40% până în 2013. Adevarul.

Revista Presei RFI. The Guardian – Politica externă a Europei, în derivă continentală. Criza monedei euro comportă un risc pe care finanţiştii nu îl observă. Uniunea Europeană riscă să fie confundată cu o valută. Proiectul european are multe faţete. Dintre acestea, reprezentarea comunităţii celor 27 pe plan extern este una din cele mai importante. La fel ca moneda euro, proiectul are însă o gravă lipsă de leadership.  La fel ca moneda euro, politica externă este o prioritate stringentă. A face Europa să conteze în lume nici măcar nu ar trebui să fie atât de greu. Uniunea este una din cele mai mari economii, are o populaţie mult mai numeroasă decât America, este cel mai mare donator la nivel mondial şi se clasează pe locul al doilea la capitolul cheltuieli militare. De un an încoace are şi o structură diplomatică dedicată, dar aceasta nu se bucură de încrederea statelor membre şi nici nu are o strategie coerentă. Lady Catherine Ashton e un personaj decent, dar a eşuat în tentativa de a ocupa un rol în primul plan al diplomaţiei. Aşa încât, rolul istoric al externelor europene nu este îndeplinit de fel.  Dacă Europa vrea diplomaţi noi, atunci trebuie să aibă o diplomaţie nouă, diferită de gândirea şi strategia unui minister naţional. Europa trebuie să promoveze valori universale de libertate şi drepturi ale omului care s-au născut pe bătrânul continent. În contextul prezent, de altfel, este singura putere care o poate face. Washington Post –  O criză a capitalismului ar trebui să însemne o ocazie pentru stânga politică de a reveni pe scenă în prim plan. Cu toate acestea, conservatorii au câştigat majoritatea alegerilor europene din 2008 încoace. Este 2012 anul care schimbă situaţia?   Lista lungă a victoriilor de dreapta cuprinde ţări precum Marea Britanie, Germania, Spania, Portugalia, Olanda şi Suedia. Ce se va întâmpla însă anul acesta când măsurile de austeritate se simt deja în buzunarele multor popoare europene? Primul test va fi reprezentat de alegerile prezidenţiale franceze. Acest scrutin a fost definit drept un referendum pentru candidatul Merkozy, în condiţiile în care Angela Merkel şi-a manifestat public sprijinul pentru Nicolas Sarkozy. Bineînţeles, candidatul socialist Francois Hollande nu a ezitat să critice planurile de austeritate şi se bazează chestiuni precum inegalitate socială pentru a câştiga voturi. Dacă ar deveni preşedinte, Hollande probabil că nu ar reuşi să schimbe Europa atât de mult precum promite, dar o victorie a sa ar relansa dezbaterea privind relansarea economică prin măsuri de stânga.    Şi în Marea Britanie, Ed Miliband, liderul laburiştilor, stă la pândă. Austeritatea conservatorilor nu a dat rezultatele scontate, iar opinia publică începe să îşi piardă răbdarea. Pe bună dreptate se pune întrebarea dacă dreapta are şi altă strategie în afară de tăieri? Die Welt – Joachim Gauck, noul preşedinte german, are tot ce-i trebuie în bagaj. El încorporează retragerea din regatul dictaturii şi sosirea în împărăţia imprevizibilă a libertăţii.   Este pentru prima dată în istoria de peste 60 de ani a instituţiei prezidenţiale germane când un preşedinte nu este membru al niciunui partid politic. Partea şi frumoasă a acestei alegeri este că mesajul dat nu are deloc o componentă antipolitică pentru că procesul de desemnare a lui Joachim Gauck a fost orice altceva numai apolitic nu.  Istoria recentă ne arată că noul preşedinte german va milita pentru o democraţie susţinută atât de partide cât şi de cetăţeni şi că nu va cădea în tentaţia unor predecesori de a se profila în dirigintele înţelept al unei naţiuni. Cert este că fostul pastor şi director al agenţiei pentru administrarea arhivelor STASI a devenit preşedinte la exact 22 de ani de la prima şi ultima alegere liberă a unui parlament în fosta RDG. Să sperăm că bagajul lui Gauck se va transforma într-un mandat prezidenţial cu acţiuni concrete care să arate lumii întregi că unificarea Germaniei s-a produs cu adevărat. Le Monde – Greu de spus câţi simpatizanţi are frontul de extremă stângă în Franţa. Organizatorii unui miting electoral susţin că duminică s-ar fi strâns 120.000 de oameni. Cu siguranţă au fost câteva zeci de mii veniţi să-l asculte pe Jean-Luc Melanchon.  Pe un ton solemn, Melanchon a trecut în revistă mişcările revoluţionare franceze şi a făcut apel la declanşarea unei revoluţii civice la urne pentru a ameliora viaţa în societatea franceză. Vă îndemn să începeţi Primăvara Poporului – aceasta a fost cererea candidatului de extremă stângă care a ţinut un discurs de 20 de minute încheiat de Internaţionala Socialistă şi de imnul Franţei. Probleme concrete, soluţii şi alte componente de discurs electoral nu au existat. Se pare că strategia lui Melanchon este aceea de a capitaliza pe fondul de nemulţumire, dar cum ar vrea să iasă din această situaţie (în afară de clişee socialiste din cărţi) nu s-a auzit duminică. RFI.

Bilanţuri roşii în sectorul energetic german. Giganţii pieţei germane de energie nu se mai scaldă în bani, cum o făceau până de curând. Vechile modele de afaceri nu mai sunt rentabile. Modernizarea tehnologică şi comutarea pe surse regenerabile sunt investiţii solicitante. La aceasta se adaugă şi politicile proprii care, în trecut, nu au fost întotdeauna lipsite de greşeli strategice.  E pentru prima oară în istoria concernului când Eon face public un bilanţ “în roşu”. Şi nu oricum: pierderile raportate miercuri vorbesc despre pierderi de peste două miliarde de euro. Anul trecut, cifrele contabile ale celor de la EnBW au stat tot la minus. Câştigurile înregistrate de RWE şi Vattenfall au fost semnificativ sub nivelul celor cu care cele patru concerne dominante pe piaţa energetică a Germaniei fuseseră obişnuite.  Pentru Eon, RWE, EnBW şi Vattenfall, decizia Guvernului federal de la Berlin de a renunţa la sursele de energie atomică pare a fi principalul motiv al problemelor economice. Deşi lucrurile nu s-au schimbat peste noapte. Coaliţia social-democrat-ecologistă anunţase, încă din anul 2000, calea aleasă de Germania – cu un orizont mediu spre lung de aşteptare: închiderea centralelor nucleare. Dar marile concerne nu s-au îngrijit deloc, în acest răstimp, de reorientare, sugerează avocatul Christian Held, specializat în afaceri cu energie: “Au trăit tot timpul cu ideea că proiectul va fi iar şi iar amânat”. Ceea ce, în oarecare măsură, chiar aşa a decurs – până la catastrofa de la Fukushima. Iar încăpăţânarea marilor concerne de a se concentra pe energia nucleară se răzbună. “Este consecinţa logică a unor modele economice depăşite cu centrale dăunătoare mediului”, argumentează Oliver Krischer, membru în Bundestag din partea partidului Verzii.  Atât Arnd Neuhaus, omul care conduce RWE Deutschland AG, cât şi Johannes Teyssen, preşedintele consiliului de administraţie de la Eon, au vorbit, în ultima vreme, despre investiţii considerabile în reorientarea energetică. Rezultatele nu se simt cu adevărat, încă: doar 5% din totalul producţiei RWE provine din surse “curate” (până la sfârşitul acestui deceniu ar trebui să se ajungă la 20%).Deutsche Welle

Advertisements