Ştiri Europene – 22 martie “Despre salarii şi alte invidii”

Posted on 22/03/2012 by

0


Grevă generală în Italia din cauza măsurilor de reformare a pieţei muncii. Cel mai mare sindicat din Italia a făcut apel miercuri la grevă generală pentru a protesta faţă de reformarea pieţei muncii, extinzând confruntarea cu premierul Mario Monti, care vrea să transforme a treia mare economie a zonei euro, transmite Reuters. După săptămâni de negocieri, Monti a anunţat marţi seară că a expirat perioada de tratative şi va grăbi planurile de reformare a pieţei muncii, în ciuda opoziţiei sindicatului CGIL, cel mai important din Italia. Reformarea economiei Italiei reprezintă centrul eforturilor de restabilire a încrederii în zona euro. Sindicatul CGIL a propus o grevă generală de 8 ore pentru a protesta faţă de reformarea pieţei muncii, care va permite companiilor să-şi concedieze angajaţii din motive disciplinare sau de afaceri. O grevă de o zi ar fi cea mai mare demonstraţie de până acum împotriva premierului Monti, care a impus reducerea cheltuielilor şi majorarea taxelor, precum şi reformarea sistemului de pensii. Angajatorii salută propunerile de reformare a pieţei muncii, care vor încuraja crearea de locuri de muncă, vor stimula investiţiile şi vor descuraja munca la negru. ‘Este o schimbare destul de profundă deoarece afectează toate problemele legate de piaţa muncii. A fost o discuţie lungă, prelungită, care s-a finalizat cu o concluzie pe care eu o găsesc destul de satisfăcătoare’, a explicat Marco Venturi, şeful Asociaţiei Rete Imprese. Institutul italian de statistică (Istat) a confirmat în 12 martie că economia italiană este în recesiune, după ce a înregistrat o contracţie de 0,2% în trimestrul al treilea, urmată de un declin de 0,7% în ultimele patru luni din 2011. În ritm anual, Produsul Intern Brut al Italiei a înregistrat în perioada octombrie-decembrie 2011 o scădere de 0,4%, comparativ cu trimestrul patru din 2010. O recesiune este definită în mod tehnic drept două trimestre consecutive de contracţie a economiei. Agerpres.

Tensiuni la cote maxime în Franţa. Franţa asteaptă mai departe ca presupusul suspect al uciderii a trei militari si patru evrei la Toulouse să fie prins. Casa lui Mohamed Merah este înconjurată de noaptea trecută de forţele speciale ale Poliţiei. Negocierile continuă însă, după ce la un moment dat s-a crezut că respectivul ar fi fost capturat. Autorităţile franceze dau detalii despre acest tânăr de 24 de ani, care se revendică drept combatant islamist, membru Al-Qaida. Se pare că el plănuia să mai ucidă miercuri dimineaţă din nou, fie un poliţist, fie doi militari. Din informaţiile Poliţiei franceze reiese că Mohamed Merah a făcut două sejururi în Afganistan si Pakistan, două ţări care aparent continuă să fie sanctuarul teroristilor internaţionali. Afganistanul si Pakistanul, reunite de specialisti sub sigla Af-Pak, sunt în continuare creuzetul terorismului internaţional. Zonele tribale de la frontiera dintre cele două state este descrisă de unii drept “reactorul nuclear al terorismului internaţional”. Acolo vin tinerii recruţi din Europa, Magreb sau Asia central, ca să se antreneze. Pakistanul în particular revine în actualitate, după ce în 2005, teroristi antrenaţi tot acolo au comis atentatele de la Londra, soldate cu zeci de morţi. Americanul de origine pakistaneză, care acum doi ani era să comită un măcel în Times Square din New York tot în zonele tribale sub control taliban se antrenase. Chiar dacă zona tribală a fost parţial “curăţată” din 2009 încoace graţie atacurilor americanilor cu drone, dar si ofensivei armatei pakistaneze, regiunea continuă să fie “atrăgătoare” pentru ucenicii teroristi. Circa două mii de combatanţi străini ar mai fi acolo înrolaţi de Al-Qaida, organizaţia care gestionează totul. Prin străini se înţelege deci europeni, dar si arabi sau uzbeci. Cei care au decis să plece, au făcut-o în primul rând ca să nu fie ucisi acolo si ca să servească în ţara lor de origine. Integral in RFI.

Despre salarii şi alte invidii. Leafa cancelarului federal este de 194.000 de euro pe an. Ex-preşedinţilor Germaniei li se oferă o rentă viageră anuală de 199.000 de euro – pentru că, au argumentat parlamentarii, Republica Federală nu îşi permite luxul unor foşti şefi ai statului conferenţiind în berării sau pe la simpozioane de mâna a treia în schimbul unor bani de buzunar. Cel mai puternic om din concernul Volkswagen, Martin Winterkorn, a obţinut, în 2011, nu mai puţin de 17,4 milioane de euro. E mult? E puţin? Cel mai bine plătit boss din Statele Unite ale Americii, Philippe Dauman, de la Viacom, a avut în 2010, conform lui USA Today, un câştig total de 85 de milioane de dolari – de aproape 350 de ori mai mult câştigul mediu al majorităţii subalternilor săi. La începutul anilor 80, diferenţa era de opt ori mai mică. Winterkorn însuşi ar putea să se simtă nedreptăţit, în condiţiile în care Volkswagen a raportat anul trecut un câştig record de 11,3 miliarde de euro. Dar Winterkorn şi alţii aflaţi în poziţii similare, observă cotidianul Welt, într-o anchetă publicată în ediţia de duminica trecută, îşi negociază singuri salariile, pornind de la evidenţa că piaţa top-managerilor nu este neapărat suprasaturată şi migraţia personajelor este trans-naţională. În schimb, câştigurile angajaţilor de rând fac subiectul târguielilor dintre angajatori şi sindicate, pe baza unor contracte ancorate în doi parametri: performanţele economice şi rata inflaţiei. În unele branşe, chiar, salariile au fost îngheţate pentru a nu genera şomaj suplimentar.  Când vine vorba despre sportivii de mare performanţă, lumea este mult mai indulgentă decât atunci când în discuţie intervin managerii. Se dezbate la televizor, se dezbate în pauza de masă sau la cârciuma din colţ. Se vorbeşte despre cifre; faptul că de capacităţile administrative ale boss-ului depinde volumul de locuri de muncă trece drept un detaliu, mai mult sau mai puţin semnificativ. La fel cum nu multă lume pare a lua în considerare că angajaţii aflaţi în subordinea unor asemenea şefi primesc bonificaţii consistente, raportate la câştigurile proprii (7500 de euro anual pentru cei ce lucrează la VW, 8380 de euro este prima de succes la gigantul chimic Bayer, 8250 la Audi). “Nu poţi lepăda oamenii de invidie”, spunea, la un moment dat, noul preşedinte al Germaniei, Joachim Gauck. Invidie care, observă Welt am Sonntag, poate să apară nu doar la angajatul plătit la limita salariului minim pe economie, ci şi între managerii de top. O vreme, aminteşte ziarul citat, s-a crezut că opacitatea permite lefurile deseori catalogate drept “indecente”. O serie de ajustări legislative, care au adus un plus de transparenţă, s-au soldat cu alt efect: şefii concurenţei se vor declara remuneraţi sub merite şi vor doborî actualele recorduri. Şi vor negocia. Or, negocieri aşteaptă şi cei din clasa mijlocie. În 2010, media salarială a unui angajat german era de 3227 de euro brut. Integral in Deutsche Welle

Ministerul european de externe: bilanţ mixt. Înaltul Reprezentant al UE Catherine Ashton nu a participat la audierea din Parlamentul European, întrucât se afla la conferința donatorilor pentru Palestina dar ea și-a anulat și o conferinţă de presă prevăzută înainte de această reuniune. Anularea a fost anunțată de Comisia Europeană fără nicio explicație, dar ne putem gândi că doamna Ashton nu dorește să se mai expună presei pentru moment. Ea a făcut marţi obiectul unor critici virulente din partea întregului guvern israelian pentru a fi deplâns, în aceeași frază moartea copiilor evrei la Toulouse şi  a celor din Gaza. Iar în Parlament au fost  prezenți vicepreședintele Comisiei Europene Marcos Sefcovic și mâna dreaptă a lui Ashton, ambasadorul Pierre Vimont. Amândoi au făcut o scurtă prezentare a anului care s-a scurs de când Serviciul de Acțiune Externă a fost înființat. Ei au amintit înființarea ambasadelor UE în cele patru colțuri ale lumii și încercarea de a se coordona cu diplomațiile naționale ale UE. Bilanțul este global pozitiv avînd în vedere că acest serviciu este foarte nou. Dar unii din deputații europeni rămân sceptici, nu neapărat legat de problema care s-a creat pentru moment cu Israelul, ci în general privind eficiența acestui serviciu. Nu exista destulă acțiune pe teren, mai ales în lumea arabă, spun unii deputați, sau în estul Europei, spun alții. Nu există pentru moment, încă, nici suficientă coordonare cu capitalele europene. Ashton a fost criticată în ultimele săptămâni, ca și în ultimele luni tocmai de aceste capitale, ultima critică vine din Franța și din țara doamnei Ashton, Marea Britanie. RFI

Porţiunea de platou continental în litigiu cu Bulgaria: locul pe unde ar putea trece Southstream. Porţiunea de platou continental din Marea Neagră aflată în dispută între România şi Bulgaria este situată într-o zonă prin care este proiectată trecerea conductei Southstream, au declarat, aseară, surse diplomatice. Proiectul Southstream vizează construirea unei conducte de transport de gaze naturale din Rusia către Bulgaria, prin Marea Neagră, şi, mai departe către Grecia, Italia şi Austria. De asemenea, potrivit surselor citate, în cazul soluţionării favorabile României a litigiului, s-ar asigura peste 50 de metri lineari comuni cu platoul continental al Turciei, ceea ce ar constitui un avantaj prin crearea unei conexiuni directe cu Turcia în cazul în care proiectul Nabucco ar fi finalizat. Potrivit aceloraşi surse, Bulgaria ar fi început deja discuţii cu Exxon referitoare la zona în litigiu, transmite Mediafax. Sursele citate au mai declarat că porţiunea respectivă, care de fapt ar avea aproximativ 300 de kilometri pătraţi, nu este singura chestiune legată de frontiera cu Bulgaria, în opinia Bucureştiului. Astfel, România ia în calcul deschiderea de discuţii cu Bulgaria pentru recalcularea frontierei de pe Dunăre, care conform regulilor, este trasată pe mijlocul firului de apă. Rediscutarea ei ar fi necesară, în contextul erodării naturale a malului bulgăresc. Avantajul ar fi, în acest caz, faptul că pe porţiunea românească ar intra mai multe insule de pe fluviu. Ministerul de Externe a precizat că România va examina împreună cu partenerii bulgari “toate posibilităţile de ajungere la un compromis avantajos pentru ambele părţi” în ceea ce priveşte litigiul din Marea Neagră. Adevarul.

FMI avertizează că preţul petrolului ar putea creşte cu 30% din cauza Iranului. Dacă în Europa criza dato­riilor suverane se domo­leşte, un nou motiv de în­grijorare pentru economia mon­dială începe să se extindă. Fondul Monetar Internaţional avertizează că preţul petrolului ar putea creşte cu 20-30% dacă Iranul, al patrulea mare producător de ţiţei la nivel mondial, întrerupe semnficativ livrările, iar liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a ameninţat că Iranul va ataca pentru a se apăra în faţa agresiunilor venite din partea SUA şi Israelului. Arabia Saudită, cel mai mare exportator de ţiţei, a pregătit 11 tancuri petroliere uriaşe pentru a fi trimise cu combustibil în SUA, ceea ce în ochii unora dintre analişti reprezintă un semn clar că jucătorii cu greutate de pe piaţă se pregătesc de ceva rău. “O creştere neaşteptată şi brutală a preţurilor ar avea consecinţe serioase asupra economiei mondiale. Dacă, de exemplu, s-ar produce întreruperi majore ale exporturilor iraniene de petrol, preţurile cu siguranţă vor creşte, cel puţin pentru o perioadă de timp. Credem că avansul va fi de 20-30%”, a declarat Christine Lagarde, şefa FMI. Astfel, preţul petrolului Brent, de referinţă pentru piaţa londoneză, ar putea urca la niveluri record de peste 160 de dolari pe baril, scrie The Telegraph. După calculele Bank of America, cos­turile energiei ca pondere în PIB-ul global au ajuns deja la 9%, nivel care în trecut a declanşat recesiune la nivel mondial. Banca apreciază că o creştere susţinută a preţului Brentului peste 130 de dolari pe baril ar frâna creşterea economiilor occidentale. Integral in Ziarul Financiar.

Advertisements