Dupa summitul european din 8-9 Decembrie 2011, este mai mult decat clar ca Europa este si va deveni pe zi ce trece diferita de cea care a fost inaintea acestui Summit. Diferita mai mult politic decat economic. Odata ce o ruptura politica s-a produs, nimeni nu mai poate zice ca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat nu se vor produce si altele.
Din punct de vedere politic, Franta si Marea Britanie s-au intors la pozitiile initiale dinaintea constructiei monedei unice – Franta a redevenit gaullista si Marea Britanie a redevenit thatcherista. Bineinteles asta daca avem in vedere ca politicile initiale ale francezilor si britanicilor s-au indepartat vreodata de aceste pozitii traditionale.
Incepand din secolul al XVIII-lea, Marea Britanie si-a construit aliantele continentale pentru a crea un raport de forţe convenabil strategiilor politice, militare si in special economice pe care le-a avut. Daca in secolul al XIX-lea aliantele principale au fost impotriva Frantei (vezi cele doua imperii napoleoniene si republica a doua si a treia franceze) si de obicei cu Prusia la inceput si cu Germania dupa unificarea ei. In secolul al XX-lea lucrurile au fost inverse si Marea Britania a fost nucleul creator al Antantei Cordiale (incepand cu 1904). Probabil ca in secolul al XXI-lea lucrurile se vor dezvolta diferit – in orice caz Marea Britanie si-a pastrat statutul de putere aparte intr-un mod mai mult sau mai putin previzibil rupand coeziunea europeana.
Voi incerca in randurile urmatoare sa mentionez cateva din problemele politice, cel putin cele pe care le vad eu in aceasta miscare de refuz britanic.
- Viziunea britanica a Uniunii Europene a fost intotdeauna ca o “piata comuna” si nimc mai mult. Politica externa a Marii Britanice a fost complet independenta fata de politica aliatilor ei continentali, in afara de scurta perioada din 1956, cand impreuna cu Franta au ocupat Canalul de Suez nationalizat de Egiptul lui Nasser.
- Toti Premierii britanici de la Edward Heath (anii ‘60) si pana la Tony Blair (partial) au avut o politica divergenta de interesele reprezentate de Franta in particular si Uniunea Europeana in general. Numai in perioada lui Tony Blair (la inceput) si Gordon Brown s-a ajuns la unele intelegeri, care au permis o coordonare politico-economica. Nu si militara.
- Din punct de vedere militar si politic (extern), Marea Britanie a generat si a pastrat cu “sfintenie” o alianta cu Statele Unite de multe ori antagonista politicii externe a Frantei cu Jacques Chirac Presedinte sau a Germaniei lui Gerhard Schröder – Cancelar.
- Marea Britanie s-a vazut intotdeauna fruntasa (daca nu liderul) statelor Europene refractare monedei unice. Lucrurile au fost clare si declarate pe fata. Nu este vorba de statele care nu au putut sa se alature monedei din cauza deficientelor economice interne, ci a celor care au putut, dar nu au vrut.
- Summitul din decembrie 2011 a aratat ca lucrurile care s-au intamplat nu au fost prevazute de Guvernul Majestatii Sale. David Cameron nu si-a pregatit lectiile suficient, din nefericire pentru el nu a avut nici o alta optiune – nici economic si nici privind politica interna, avand in vedere ca bazinul electoral care l-a sprijinit in majoritatea lui este eurosceptic.
Daca Franta se poate bucura de un castig politic, castigul economic este in totalitate al Germaniei. Daca moneda unica a fost creata (tot de francezi) prin fortarea Germaniei de catre François Mitterrand, ca pret al unificarii, pentru a “dezumfla” forta marcii germane si a creea o egalitate monetara, care (el a crezut) va fi benefica Frantei, tot Germania a castigat, camufland adevarata potenta monetara a marcii germane sub acoperirea unei monede unice si stimuland direct exporturile ei.
Citesc cu surpriza si de multe ori cu tristete epitetele lipite Germaniei – un nou Reich, revansa, suprematie, etc., poate in sufletul suporterilor echipelor de fotbal sau ale mini-minoritatii fasciste, de obicei de sorginte est-germana, care si-au plasat mentalul totalitar de la comunism la fascism.
Germania contemporana este cea mai pacifista dintre toate Germaniile istorice, cu doua generatii postbelice care nici macar nu gandesc in termenii atribuiti lor. Constitutia si legislatia germana si institutiile care impun aceasta Constitutie si legislatie sunt printre cele mai puternice din lume si garanteaza continuarea acestei stari de fapt.
Romania a facut ceea ce trebuia sa faca – s-a aliniat cu cei care au castigat partida, de fapt urmand pozitia poloneza. Cred ca putem spune ca Romania nu s-a aliniat pozitiilor Franco-Germane, ci si-a incercat norocul intr-o pozitie comuna “intermarum” (minus Ucraina) de la Baltica pana la Marea Neagra – Republicile Baltice, Polonia si Bulgaria. Din nefericire, dl Presedinte Basescu inca o data a cazut prada sentimentelor si a trimis o “minge in tribuna” cu declaratiile la adresa Olandei. Parerea mea ca lucrurile puteau fi spuse diferit, desi multi dintre noi am simtit satisfactia suporterilor de fotbal obisnuiti cu “ba’ pe’a mă-ti”.
Marea problema a Romaniei in aderarea la acest “pact bugetar” va fi realizarea tintelor mentionate si traduse in bugetul national. La o prima privire lucrurile arata aproape imposibile, la o a doua se poate gandi ca singura posibilitate ar fi finantarea din fondurile Uniunii Europene cu o absorbtie de cel putin zece ori mai mare, decat cea actuala. Se poate? Chiar nu stiu, permiteti-mi un dram de pesimism. Viziunea clasei politice romanesti de la guvernare si pana in strafundul opozitiei nu ma poate face sa devin optimist. De la impotenta guvernarii si pana la imbecilitatea si reaua vointa a opozitiei nimic nu ma poate convinge sa-mi schimb parerea.
Daca se poate mentiona un perdant absolut, acesta este fara indoiala Ungaria care s-a balbait profund, asa cum o face de la inceputul mandatului lui Viktor Orban si a aliantei Fidesz- MIEP. Din nefericire, experienta ungara si o guvernare net majoritara si extremista, intoarce Ungaria la grele vremuri ale anilor ‘20-‘30 ale secolului trecut. De mentionat pentru adevarul istoric ca primul guvern fascist din Europa a fost cel ungar si nu cel Italian, pe care l-a precedat cu aproape 7 ani. Noua constitutie maghiara si noile legi promulgate de Parlamentul maghiar nu au prevestit o reinvigorare a economiei maghiare, ci numai o regresie politica, morala si economica.
In concluzie, daca este sa ne luam dupa o analiza publicata de Reuters si preluata in limba romana de HotNews, un mare castigator ar putea fi BCE (Banca Centrala Europeana) si guvernatorul ei Mario Draghi, citez:
[…] Draghi, care si-a asumat functia de presedinte BCE in urma cu circa o luna, a reusit sa exercite o influenta decisiva, modeland, din culise, forma fiscala a Zonei Euro fara a incuraja tarile sa vada in BCE un salvator.
Diplomatii europeni au afirmat ca BCE a fost implicata indeaproape in discutiile pe tema modificarilor necesare, spunandu-le liderilor UE ce reforme economice ar trebui sa adopte si ce disciplina bugetara ar trebui sa urmeze. Totodata, seful BCE a reusit sa evite presiunea din partea liderilor UE de a sari in ajutorul statelor cu probleme, prin cumpararea obligatiunilor, miscare ce i-ar putea face pe politicieni sa isi diminueze determinarea de a impune reformele economice dure de care tarile lor au nevoie […].
Alti castigatori ar putea fi toti cei din afara Uniunii Europene – Rusia, Statele Unite si China. De ce si cum, poate intr-un articol urmator.
Personal nu cred ca situatia monedei unice, euro, se va imbunatati. La fel de mult nu cred ca situatiiile Greciei si Italiei se vor ameliora. Pana la urma, Europa unita sufera si va reusi sa iasa din criza, la fel ca si noi, cu mult ajutor al cetatenilor lor si o mai mare viziune si calitate umana a conducatorilor ei politici.
EuCuMine
27/03/2012
Seara buna si aici.
E posibil sa fiu considerat extremist, dar cred cu tarie ca Ungaria trebuie sa falimenteze, “pentru pacatele noastre”.
Trebuie sa dea chix monumental, astfel incat toti cei ce se joaca de-a populismul desantat si au idei economice “originale” sa fie refuzati de catre popoarele in care incearca a-si vinde marfurile veninoase.
Theophyle
27/03/2012
Salut 🙂
au sa o faca! Sunt pe un drum fara iesire. 😦
EuCuMine
27/03/2012
Macar un lucru bun sa faca si ei. Sa devina Iisusul Christos economic al Europei. 😀
miki
27/03/2012
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-11850861-bloomberg-investitorii-oficialii-europeni-pot-forta-primul-ministru-ungar-viktor-orban-diminueze-puterea-schimbul-ajutorului-financiar.htm
A A
27/03/2012
Salut Theophyle!
Foarte lamuritor ca de obicei, multumesc.
Sunt si eu in acord ca “Romania a facut ce trebuie”, doar ca as fi preferat sa castige Anglia. Probabil ca Romania ar trebui sa stea cat mai mult in apropierea Poloniei, in mai toate privintele europene; au sorti si locatii relative similare.
Off topic… am tot cautat episodul Gazprom legat specific de infulentele romanesti. Am scapat vreun link?
Theophyle
27/03/2012
Salut A A,
inca nu l-am scos. Astept sa vad ce se intampla cu contractele baietilor destepti (si inca ceva materiale ) ) Fara grija vine in curand!
A A
27/03/2012
Sorry, am gasit linkul.
Theophyle
27/03/2012
ceea ce ati gasit este numai o prima parte 🙂
A A
27/03/2012
Multumesc, asteptam cu interes, va fi informatie oficiala – blogurile Tehophyle au puterea asta de a oferi perceptie :)..
Isi inchipuia lumea informata ca Gazpromul romanesc nu poate fi desfacut de baietii destepti. Sa vedem ce iese cu MRU in frunte.
miki
27/03/2012
Buna seara!
In decembrie Romania a facut ce trebuia.
Alinierea la pozitia Poloniei a fost binevenita.
Din ceea ce stiu nu este singurul domeniu in care exista o sustinere (chiar si punctuala) a unor aspecte comune (Polonia+Romania) in fata UE.
Theophyle
28/03/2012
Buna 🙂
Da, miki ar trebui.
Din nefericire sunt multe sanse ca lucru sa nu se intample 😦
stefan60
28/03/2012
Seara buna mare scrib . 🙂
– Eu as vedea in semnarea pactului fiscal o gramada de constringeri bugetare care se vor traduce in lipsa promisiunilor/pomeni din campania electorala dar si in imposibilitatea de a acorda mariri de salarii si pensi fara a taia din alte cheltuieli curente . Care pina la urma vor obliga la reforme . Evident mai incisive decit trecera a 2/3 din cei 160.000 bugetari reformati/redusi , in pensie. Ca nu e reforma sa muti cheltuiala bugetara din un buzunar in altul . 🙂
– Cit priveste plasarea noastra in tribuna politica internatinala , strategia trebuie urmata de fapte . 🙂
Sa intelegem ca nu NATO sau UE ne salveaza la nevoie . Cel mult ne ajuta si salvarea o putem face doar singuri . Ca urmare , sa gasasca urgent astia bani pentru tehnica militara care e la capatul vietii tehnice si sa atraga fondurile europene.
Cel putin in acest ultim capitol , cu finantarea unui canal Bucuresti-Dunare vor bifa doar o noua mareata lucrare sinonima a celei facute de Ceausescu dar in nici un caz nu vor crea acea forta propulsiva care sa duca evident la o crestere vizibila de PIB . Bineinteles ca un santier maret face mult mai simpla finantarea si imaginea e mai rasunatoare dar fara un calcul preventiv de rentabilitate , tot la risipirea resurselor ca la vechiul canal vom ramine .
Am deviat de la subiect . 😦
Theophyle
28/03/2012
Stef,
suntem intr-o situatie extrem de vulnerabila. Din aceasta situatie Romania poate iesi destul de usor.Ne trebuie din nefericire alta clasa politica si in mare masura alt popor! 😦 Comunismul ne-a distrus si ce a venit dupa a tras apa dupa noi!