Ştiri Europene – 2/4 “MI5 descoperă un complot”

Posted on 02/04/2012 by

1


Într-un moment în care Grecia admite că ar putea avea nevoie de al treilea bailout, zona euro vrea să îmbuneze pieţele scriind mai multe zerouri pe zidul anticriză. Miniştrii de finanţe din zona euro au recurs la un şiretlic pentru a im­presiona pieţele cu puterea de foc a Europei în lupta contra crizei datoriilor anun­ţând mobilizarea unor resurse de aproape 1.000 miliarde dolari pentru protejarea uniunii monetare. Suma a fost anunţată în dolari, în euro aceasta fiind echivalentă cu 800 de miliarde, în speranţa că mai multe zerouri vor câştiga mai multă încredere din partea investitorilor într-o perioadă în care chiar şi premierul grec avertizează că statul elen ar putea avea nevoie de un al treilea pachet de bailout. Strategia de apărare a trezit rapid critici, printre acestea figurând caracterul minimalist al sumelor angajate, după ce OCDE a cerut construirea “mamei tuturor zidurilor de apărare”, de 1.000 miliarde euro, şi faptul că sumele avansate cuprind fonduri deja vărsate, scrie Le Monde. “Plafonul total de finanţare al Mecanismului European de Stabilitate şi al Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară va fi ridicat la 700 miliarde euro. Per ansamblu, zona euro mobilizează resurse de aproximativ 800 miliarde euro, peste 1.000 miliarde dolari”, se arată în comunicatul Eurogroup după reuniunea miniştrilor de finanţe de săptămâna trecută de la Copenhaga. Fondurile de 700 miliarde euro includ 500 miliarde euro reprezentând resursele Mecanismului European de Stabilitate şi 200 miliarde euro fonduri angajate în cadrul actualelor programe de asistenţă financiară pentru Grecia, Portugalia şi Irlanda. Ziarul Financiar.

MI5 descoperă un complot vizând asasinarea unui lider separatist cecen pe teritoriul britanic. Serviciile britanice de informaţii interne (MI5) au descoperit un complot vizând asasinarea pe teritoriul Marii Britanii a unui fost lider separatist cecen aflat în exil la Londra, Ahmed Zakaiev, scrie Sunday Telegraph în ediţia de duminică. Potrivit publicaţiei, autorităţile britanice sunt “tot mai îngrijorate” de faptul că cetăţeni ai Federaţiei Ruse ar putea fi victime ale unor asasinate cu caracter politic sau mafiot în Marea Britanie. În martie, un bancher rus, Gherman Gorbunţov, a fost rănit grav prin împuşcare lângă domiciliul său din Londra. Serviciile britanice de informaţii interne se tem că Ramzan Kadîrov, liderul prorus al Ceceniei, o republică rusă din Caucaz, ar putea încerca să ordone asasinarea lui Ahmed Zakaiev, scrie Sunday Telegraph în baza unor documente prezentate justiţiei britanice. “Kadîrov, care este responsabil de asasinarea unui anumit număr de opozanţi, are o listă neagră de persoane, dintre care unele trebuie să fie ucise, în opinia sa”, adaugă publicaţia, citând aceeaşi sursă. “Zakaiev, care trăieşte în Marea Britanie, s-ar afla pe listă”, continuă Sunday Telegraph. Un purtător de cuvânt al lui Kadîrov a calificat drept “aiureli” aceste informaţii, într-o declaraţie pentru agenţia Interfax.  “Ahmed Zakaiev nu reprezintă niciun interes pentru Rusia. El nu este politician, nu este liderul niciunui separatism, nu există separatişti” în Cecenia, a declarat acest purtător de cuvânt, Alvi Karimov. “Fără îndoială, cineva a avut nevoie, la Londra, să utilizeze numele lui Zakaiev pentru a aţâţa isteria antirusă”, a adăugat el. Ahmed Zakaiev a declarat, la rândul său, pentru Sunday Telegraph, că nu este la curent cu această tentativă de asasinat, dar a adăugat că a fost informat despre tentative anterioare. “În prezent, în Regatul Unit există mai mulţi spioni ruşi decât în timpul Războiului Rece”, a declarat el. Integral Mediafax.

Manifestaţii ale opoziţiei la Moscova şi Sankt Petersburg: zeci de arestări. Circa 80 de persoane au fost arestate sâmbătă în urma unor manifestaţii ale opoziţiei la Moscova şi Sankt Petersburg. Printre arestaţi se numără şi scriitorul Eduard Limonov, informează AFP. La Moscova, câteva sute de persoane – 200, potrivit poliţiei – s-au reunit în Piaţa Triumfalnaia, în centrul oraşului. Manifestaţia, neautorizată, a fost organizată în mod simbolic în data de 31, pentru a cere respectarea articolului 31 din Constituţia Federaţiei Ruse, care garantează libertatea la reuniuni. Manifestanţii au scandat ‘Rusia fără Putin’. Forţele de ordine i-au obligat pe manifestanţi să se disipeze, împingându-i spre străzi adiacente şi procedând la arestări. La Sankt Petersburg circa 60 de persoane au încercat să manifeste pe bulevardul central Nevski, arborând panglici albe, devenite simbolul acţiunilor de protest, şi baloane de aceeaşi culoare. Forţele de ordine i-au împrăştiat prin intervenţii repetate pe manifestanţi, arestând circa 15 persoane, potrivit poliţiei. După ce, în luna decembrie, a reuşit să scoată în stradă zeci de mii de protestatari, după victoria lui Vladimir Putin din primul tur al alegerilor opoziţia rusă nu s-a mai putut mobiliza. O amplă manifestaţie este programată pentru 6 mai, la Moscova, în ajunul ceremoniei de învestire a lui Putin ca preşedinte al Rusiei.Agerpres

Danemarca — „Mecca“ extremiştilor. Protestul organizat în oraşul Aarhus de extremiştii de dreapta care denunţă „islamizarea Europei“ a fost eclipsat de o contramanifestaţie, care a degenerat în violenţe. Extremişti de dreapta din toată Europa s-au adunat sâmbătă în Danemarca pentru o manifestaţie menită să atragă atenţia guvernelor asupra „islamizării” continentului.  Deşi au fost făcute numeroase apeluri la mobilizare, extremiştii declarând că vor să organizeze în oraşul-port Aarhus cea mai mare manifestaţie de dreapta din Danemarca de după cel de-al doilea război mondial, doar în jur de 200 de activişti au răspuns chemării. La demonstraţia organizată de Liga de Apărare Daneză, sprijinită de cea Engleză, au venit militanţi din ţările scandinave, din Germania, Polonia, din Europa de Est şi din Marea Britanie, notează AFP.  Manifestaţia a început cu un moment de reculegere în memoria celor şapte persoane ucise luna trecută în Franţa de Mohamed Merah, care a revendicat atacurile în numele grupării Al-Qaida. n acest timp, la numai câteva străzi distanţă, aproape 5.000 de contramanifestanţi au pornit într-un marş, considerat de mişcarea organizatoare „Aarhus pentru diversitate” drept cea mai mare manifestare antifascistă din ultimii 15 ani din Danemarca, scrie „The Guardian”. Ambele manifestaţii s-au desfăşurat în linişte până în momentul în care câţiva activişti de extremă stânga au pornit spre demonstranţii de extremă dreapta, încercând să-i încercuiască.  Potrivit unui purtător de cuvânt al poliţiei din Aarhus, Georg Husted, mai mulţi manifestanţi care purtau măşti pe faţă au început să arunce cu obiecte contondente, relevă CNN. În aceste condiţii, forţele de ordine, mobilizate în număr mare, au fost obligate să intervină. „În total au fost arestate 83 de persoane” din rândul contramanifestanţilor, a declarat pentru AFP Mogens Broendum, un comisar din cadrul poliţiei de la Aarhus. Activiştii de extremă dreapta au fost evacuaţi de către poliţie la bordul a două autobuze, după două ore de manifestaţie. Integral in Adevarul.

Revista Presei de la RFI. Die Welt – Cei care îi urăsc pe bogaţi au blocat acordul fiscal de prevenire a evaziunii. Cu greu a negociat Germania un compromis în ceea ce priveşte raportarea depozitelor din bănci elveţiene către fiscul german. Vă daţi seama că Elveţia nu e prea fericită să-şi divulge secretul bancar. Şi când era cât pe’aci să se semneze un document oficial, socialdemocraţii şi ecologiştii de la Berlin au găsit de cuviinţă să aibă nişte pretenţii exagerate. În replică, autorităţile elveţiene au emis mandate de arestare pe numele mai multor inspectori fiscali germani. Dar care e problema, de fapt? Chiar dacă printre cei care beneficiază de secretul bancar elveţian se numără sau s-au numărat şi multe personaje dubioase, asta e legea în ţara cantoanelor. Mai mult, acest secret este parte din marca Elveţia care nu se lasă înscrisă în canoanele de la Bruxelles. Pornind de la estimarea că cetăţeni germani ascund de fisc între 130 şi 180 de miliarde Euro, trei inspectori fiscali au pornit în 2010 către Elveţia pentru a cumpăra un CD cu datele a mii de presupuşi evazionişti. Contra sumei de 2,5 milioane Euro date unui hoţ, Berlinul avea să folosească acel CD pentru a atrage sume la buget şi a ancheta câteva sute de germani care nu se predaseră deja voluntar în schimbul unei amnistii. Gestul nu este deloc nediscutabil şi cine încă mai crede că statul german a făcut ce a trebuit pentru a aduce înapoi „bogăţia Germaniei” are nevoie de meditaţii îndelungate în chestiuni de stat de drept. În plus, Europa trebuie să realizeze că Elveţia nu e o colonie în care trimitem cavaleria după bunul plac, ci un stat suveran cu care trebuie negociat. Berna era de acord să impoziteze discret averea germanilor şi să vireze Berlinului circa 10 milirde Euro. În schimb, cei care îi urăsc în mod tradiţional pe bogaţi – socialdemocraţii şi ecologiştii – cred că e prea puţin. Nu-i nimic, aşa o să înveţe că puţin e mai bine decât nimic. Washington Post – Deci totuşi e posibilă independenţa energetică? Numiţi-o răzbunarea lui Nixon. Încă din 1973, fostul preşedinte american vroia să reducă importurile de petrol la zero. Ţelul săi era anul 1980. N-a fost posibil atunci. Şi deşi majoritatea politicienilor americani a adoptat termenul de „independenţă energetică”, experţii afirmau că totul e o glumă. Dar iată că nu e chiar aşa. În 2011, importurile americane de petrol ajungeau la 45% din necesarul de consum. Era al şaselea an consecutiv de declin în cantitatea de petrol importată de Washington. La capitolul gaze naturale, SUA aproape nu mai importă nimic, iar în spatele acestei tendinţe se află următorul motiv: rezervele de resurse naturale ale Americii sunt mult mai mari decât se credea până acum. Marea dilemă în această campanie electorală va fi cât de agresiv să fie exploatate aceste resurse. Preşedintele Obama are dreptate: preţurile actuale sunt fixate pe piaţa mondială, sensibilă la o sumedenie de factori şi influenţe. O mai mare ofertă americană ar însemna o stabilizare a preţurilor şi o scădere a acestora prin simpla cantitate pusă la bătaie. Dar ţelul lui Nixon de independenţă netă de importurile de energie nu este necesar dacă aceste tranzacţii se derulează cu ţări prietene Americii. Mare greşeală a făcut Obama atunci când a refuzat construcţia conductei Keystone XL şi când a forţat, astfel, Canada să îşi redirecţioneze excesul de petrol către alţi cumpărători. În altă ordine de idei, industria extractivă – cu toate sectoarele conexe – ar putea contribui la dezvoltarea economică a SUA şi la un proces de reindustrializare a economiei americane. Sunt mulţi factori în această ecuaţie şi între ei trebuie găsit un echilibru. Şi tocmai acest subiect ar trebui să fie în primplanul campaniei electorale. The Telegraph – Marea Britanie e bântuită de lipsă de viziune. Nu se ştie exact din ce motiv, dar se pare că politicienii britanici şi-au pierdut complet capacitatea de a gândi strategic. Pare că totul este luat de-a gata şi nimeni nu-şi mai adresează nicio întrebare fundamentală. În Occident se întâmplă anumite lucruri la care nu ne mai gândim deloc. Apăsăm un buton, ne aşteptăm să se aprindă lumina. La robinet ne aşteptăm să curgă apă. La benzinărie ne aşteptăm să putem face plinul. Toate aceste lucruri nu se întâmplă însă în multe state ale lumii, aşa că ce ne face să credem că se vor întâmpla veşnic pe la noi?! Guvernanţii britanici periclitează toate aceste premise ale civilizaţiei prin lipsa acută de gândire strategică. Să luăm sectorul energetic drept exemplu. Retragerea concernelor germane din programul nuclear britanic a lăsat o gaură enormă în strategia energetică a Londrei. Multe centrale nucleare britanice sunt pe care să fie închise, gaze şi petrol vin în majoritate din Golf, iar la capitolul electricitate ţara este la fel dependentă de importuri. Cu alte cuvinte, orice element de instabilitate internaţională poate avea un efect catastrofal asupra Regatului Unit. E drept: planificarea pe termen lung nu aduce voturi, dar acest raţionament politicianist nu mai poate fi aplicat multă vreme. Ar trebui să le fim recunoscători predecesorilor noştri care nu gândeau aşa. În cazul Marii Britanii, e fascinant cât de multă infrastructură din perioada victoriană mai este folosită astăzi. Dacă nu vom reuşi să schimbăm raţionamentul politicienilor, mai devreme sau mai târziu vom plăti scump. Şi cel mai probabil va fi mai devreme. RFI

Advertisements